186 matches
-
unor xerofite (de exemplu, cactus) și ale plantelor parazite (exemplu "Cuscuta europaea"). Cu toate acestea, structurile vestigiale pot avea funcția lor originală înlocuită cu alta. De exemplu aripile de struți sunt utilizate în ritualuri de împerechere, și în afișarea agresivității. Oscioarele urechii la mamifere sunt oase anterioare ale maxilarului inferior. În 1893, Robert Wiedersheim a publicat o carte de anatomie umană și relevanța sa pentru istoria evoluției omului. Această carte conține o listă de 86 de organe umane pe care el
Evoluție () [Corola-website/Science/302078_a_303407]
-
fac cu ochii. Oamenii și-au pierdut această abilitate. Trecând prin canalul auditiv, undele sonore pun în mișcare membrana timpanică aflată pe intrarea urechii medii. a medie este delimitată spre exterior de membrana timpanică. În cavitatea acesteia se află trei oscioare, fiecare dintre ele cu o formă caracteristică (ciocănaș, nicovală, scăriță). Mamiferele sunt unicele ființe care au trei oase în ureche. Nicovala (incus) și scărița (stapes) provin din oasele maxilarului, și permit o detecție mai delicată a sunetului. Vibrațiile membranei timpanice
Ureche () [Corola-website/Science/298009_a_299338]
-
din oasele maxilarului, și permit o detecție mai delicată a sunetului. Vibrațiile membranei timpanice se transmit mai întâi la ciocănaș, apoi la nicovală și scăriță, iar de acolo la fereastra ovală, situată la limita dintre urechea medie și cea internă. Oscioarele transmit vibrațiile prin membrana ferestrei ovale în fluidul din urechea interioară. Urechea medie este cavernoasă. Dacă animalul ajunge într-un mediu cu altitudine ridicată, sau sare în apă, se va stabili o diferență de presiune între urechea medie și mediul
Ureche () [Corola-website/Science/298009_a_299338]
-
pun în mișcare membrana bazală și cea tectorială, care vor acționa asupra cililor (celule senzoriale). Din aceste celule vor porni semnalele către d, unde acestea din urmă vor fi transformate în senzații auditive. Păianjenii au Urechile reptilelor au doar un oscior (ciocănașul), spre deosebire de cele ale mamiferelor, care au trei. Probleme cu urechea sau sistemul de procesare al undelor sonore în creier pot conduce la asurzire.
Ureche () [Corola-website/Science/298009_a_299338]
-
care i s-a răspuns că va muri într-o zi de sâmbătă. De atunci David a rânduit o cină la încheierea Sâmbetei în fiecare săptămână, în semn de recunoștință că nu a murit. Surse antice menționează legenda despre acel oscior considerat infrangibil, numit Luz sau Etzem Haluz (dupa diverse versiuni - partea craniului unde se așază tefilin (filacterii), ori vertebra cervicală sau coccisul), care supraviețuieste oricăror intemperii, și din care la învierea morților, se reconstituie corpul, se nutrește numai și numai
Melave Malka () [Corola-website/Science/319922_a_321251]
-
branhial I este format dintr-o tijă cartilaginoasă, situată în mugurii mandibulari, numită „cartilajul lui Meckel”. Acesta se osifică numai la capete și cu capătul ventral participă la formarea mandibulei, iar din capătul dorsal se va forma ciocanul și nicovala, oscioarele urechii mijlocii. Partea medială a cartilajului va deveni fibroasă formând ligamentul sfeno-mandibular. Pornind din arcul mandibular, antero-medial, proemină ridicăturile linguale anterioare sau mugurii linguali, între care median este prezentă o proeminentă numită tuberculul impar. Aceste trei formațiuni vor intra mai
Arc branhial () [Corola-website/Science/326404_a_327733]
-
i (Ostariophysi) (din greacă "ostarion" = oscior, os mic, diminutiv de la "osteon" = os + "-physi" = vezică, burduf ) este un supraordin mare de pești de apă dulce, care cuprinde aproximativ 7931 de specii, caracterizați prin prezența aparatului lui Weber, un șir de oscioare, care leagă vezica înotătoare cu labirintul
Ostariofizi () [Corola-website/Science/330519_a_331848]
-
i (Ostariophysi) (din greacă "ostarion" = oscior, os mic, diminutiv de la "osteon" = os + "-physi" = vezică, burduf ) este un supraordin mare de pești de apă dulce, care cuprinde aproximativ 7931 de specii, caracterizați prin prezența aparatului lui Weber, un șir de oscioare, care leagă vezica înotătoare cu labirintul urechii interne și a substanță de alarmă. Peștii din acest grup au o reacție de spaimă provocată de o substanță de alarmă. Aceasta a fost prima dată documentată de Karl von Frisch în 1938
Ostariofizi () [Corola-website/Science/330519_a_331848]
-
ansamblul oasele care formează osatura corpului. Scheletul servește ca organ de suport al părțile moi și formează veritabile pârghii pe care le mobilizează mușchii. Împreună cu articulațiile și mușchii el formează aparatul locomotor. Scheletul uman are circa două sute de oase (cu excepția oscioarelor auditive, oaselor mici sesamoide și oaselor wormiene.). Scheletul conține două grupe de oase: scheletul axial, scheletul apendicular. Scheletul axial este situat în axul corpului și este format din coloana vertebrală, toracele osos, oasele capului sau craniul. Scheletul apendicular este format
Terminologia anatomică – Scheletul () [Corola-website/Science/335820_a_337149]
-
în cavitatea bucală. Limba este lungă, galbenă cu o bifurcație pronunțată. Pielea este întărită cu solzi ce conțin mici formațiuni numite osteoderme ce funcționează ca o armură naturală. Ca și în cazul altor varanide, dragonii de Komodo au un singur oscior în ureche, care transferă vibrațiile de la timpan către cohlee; în consecință, au un auz slab dezvoltat. Pot vedea la o depărtare de 300 metri, dar cum retina conține numai celule cu conuri, vederea nocturnă este defectuoasă. Prin intermediul limbii, varanii pot
Varanus komodoensis () [Corola-website/Science/333287_a_334616]
-
numai 2 oase voluminoase: astragal (format prin sudarea tibialului, intermediarului și centralului) și calcaneu (peroneal). Acesta din urmă prezintă, pentru prima dată în seria vertebratelor, o proeminență situată pe partea posterioară: tuberculul calcaneului. Rândul distal al tarsului este format din oscioare ce se sudează mai târziu, în mod parțial, între ele. Păsările nu au astragal, deoarece rândul proximal al oaselor tarsiene s-au sudat la capătul distal al tibiei, pentru care acesta se mai numește și tibiotars, iar oasele tarsiene distale
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]