717 matches
-
10-7 M. In condiții obișnuite, lichidele intracelular și extracelular se află în echilibru osmotic, ceea ce înseamnă că presiunea osmotică de o parte și de alta a membranei celulare este similară, chiar dacă este menținută de alți ioni și solviți. Acest echilibru osmotic este necesar, deoarece membranele celulare sunt permeabile pentru apă, deoarece prezintă o multitudine de canale pentru apă ce permit influxul sau efluxul de apă guvernat osmotic. Dacă unul dintre compartimente își modifică presiunea osmotică, apa se mișcă în sau din
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
membranei celulare este similară, chiar dacă este menținută de alți ioni și solviți. Acest echilibru osmotic este necesar, deoarece membranele celulare sunt permeabile pentru apă, deoarece prezintă o multitudine de canale pentru apă ce permit influxul sau efluxul de apă guvernat osmotic. Dacă unul dintre compartimente își modifică presiunea osmotică, apa se mișcă în sau din celălalt compartiment pentru a restabili echilibrul. Aceste mișcări compensatorii nu pot însă restabili echilibrul decât pe scurte perioade, după care intervin tulburări în funcționalitatea celulelor și
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
alți ioni și solviți. Acest echilibru osmotic este necesar, deoarece membranele celulare sunt permeabile pentru apă, deoarece prezintă o multitudine de canale pentru apă ce permit influxul sau efluxul de apă guvernat osmotic. Dacă unul dintre compartimente își modifică presiunea osmotică, apa se mișcă în sau din celălalt compartiment pentru a restabili echilibrul. Aceste mișcări compensatorii nu pot însă restabili echilibrul decât pe scurte perioade, după care intervin tulburări în funcționalitatea celulelor și organelor, de aceea există un sistem special conceput
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
cu inhibiția maximală a secreției de aldosteron la 285 mOsm/l. Deși mecanismele ce controlează echilibrul Na+ sunt principalele modalități de protejare a volumului LEC, există și un control volumic al eliminărilor hidrice. Stimulii volumici sunt prioritari chiar față de stimulii osmotici. Datorită poziției cheie a Na+ în homeostazia volumică, nu este surprinzător că există mai mult de un singur mecanism care a evoluat în controlul excreției acestui ion. Când volumul LEC scade, scade și presiunea arterială, producând scăderea presiunii hidrostatice glomerulare
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
corporal total variază cu doar câteva procente, în ciuda faptului că variațiile de aport pot fi extrem de mari. Sodiul se filtrează liber prin membrana filtrantă și se reabsoarbe, dar nu se secretă. Acest ion este aproape exclusiv singurul determinat al presiunii osmotice din LEC, în așa fel încât orice fel de modificare a concentrației sodiului corporal modifică în mod semnificativ volumul total al LEC, stimulând în mod corespunzător baroreceptorii care sunt responsabili cu reglarea presiunii cardiovasculare. Această modulare este atât de fină
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
care cele mai importante sunt vasoconstricția arteriolară și stimularea secreției de aldosteron. Principala verigă de control a secreției de angiotensină este rata secreției de renină din rinichi. Scăderea presiunii arteriale reduce presiunea glomerulară, ceea ce reduce filtrarea glomerulară, ceea ce modifică caracteristicile osmotice și saline ale fluidului tubular la intrarea în tubul proximal. Aceste modificări sunt percepute de celulele baroreceptoare din capilarele glomerulare, care sunt chiar celulele granulare, celule musculare netede modificate pentru secreția de renină, precum și de celulele din macula densa care
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
ca un rezervor din care și spre care apa și electroliții intravasculari pot fi mobilizați [3]. Apa se mișcă liber, atât prin membrana capilară, cât și prin cea celulară. Conținutul în apă al celor trei compartimente este dependent de presiunea osmotică, hidrostatică și oncotică. Presiunea osmotică este presiunea necesară pentru a preveni deplasarea solventului (apei) către un alt compartiment; ea este determinată de numărul de molecule sau ioni (osmoli) prezenți în solvent și este mai mare pentru substanțele cu greutate moleculară
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Dr. Anca Isloi () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1181]
-
și spre care apa și electroliții intravasculari pot fi mobilizați [3]. Apa se mișcă liber, atât prin membrana capilară, cât și prin cea celulară. Conținutul în apă al celor trei compartimente este dependent de presiunea osmotică, hidrostatică și oncotică. Presiunea osmotică este presiunea necesară pentru a preveni deplasarea solventului (apei) către un alt compartiment; ea este determinată de numărul de molecule sau ioni (osmoli) prezenți în solvent și este mai mare pentru substanțele cu greutate moleculară mică, care sunt prezente în
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Dr. Anca Isloi () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1181]
-
sunt cel mai bine compensate urmărind diureza zilnică și dozând regulat ionograma urinară; deplasările de fluide între compartimentele interne se referă la acumulările de fluide în spațiul trei (zone de injurie tisulară unde se acumulează fluide, electroliți, proteine, detritusuri tisulare osmotic active) și la sechestrarea acestora în cavități ale organismului (peritoneală, pleurală) sau în organe cavitare (tract gastro intestinal, în caz de ileus sau obstrucție); sunt greu de evaluat, întrucât nu produc modificări ponderale și sunt sugerate doar de parametrii hemodinamici
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Dr. Anca Isloi () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1181]
-
Na plasmatic cu 1 mEq/L; administrarea se va face în decurs de 30 minute câteva ore, funcție de gravitatea situației și va fi oprită odată cu încetarea convulsiilor sau a tulburărilor de ritm cardiac) și manitol(pentru eliminarea apei prin diureză osmotică). Formula pentru calculul deficitului de sodiu este: Deficit de Na (mEq) = 0,6 x greutatea corporală x (Na normal - Na actual) în general este suficientă corectarea valorilor natremiei până la 130 mEq/L. La rândul său hipernatremia poate fi clasificată, după
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Dr. Anca Isloi () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1181]
-
terapeutică și edemul cerebral rezultat dintr-o corectare prea rapidă a hipertonicității. 2.1.5.1.2.2. Hipernatremia prin pierderi de fluide hipotone: Diagnostic: Na>145 mEq/L, semne și simptome de contracție a spațiului extracelular, oligurie (excepție: agenți osmotici); Cauze: gastroenterite, diureză osmotică (glucoză, manitol, glicerol), dializă peritoneală; Tratament: înlocuirea deficitului de fluid extracelular cu ser fiziologic sau coloide, apoi utilizarea de soluții hipotone pentru a corecta lent deficitul de apă liberă; Complicații: colaps vascular, intoxicație cu apă liberă
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Dr. Anca Isloi () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1181]
-
rezultat dintr-o corectare prea rapidă a hipertonicității. 2.1.5.1.2.2. Hipernatremia prin pierderi de fluide hipotone: Diagnostic: Na>145 mEq/L, semne și simptome de contracție a spațiului extracelular, oligurie (excepție: agenți osmotici); Cauze: gastroenterite, diureză osmotică (glucoză, manitol, glicerol), dializă peritoneală; Tratament: înlocuirea deficitului de fluid extracelular cu ser fiziologic sau coloide, apoi utilizarea de soluții hipotone pentru a corecta lent deficitul de apă liberă; Complicații: colaps vascular, intoxicație cu apă liberă și edem cerebral. 2
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Dr. Anca Isloi () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1181]
-
el creează misterul sau cântecul, acestea se Întîmplă de la sine. Nu orgoliul creator Îl Împinge să plăsmuiască misterul, ci ființa sa, eliberată de sinele parazitar, atinge acea stare În care poezia lumii, realitatea cea mai adâncă a ei, se manifestă osmotic În același timp În lucruri ca și În sufletul său. Nu putem spune că diferența de mentalitate dintre occident și orient este absolută și irecuperabilă. Și poeții occidentali sînt tentați de atitudini mai modeste, de un anume anonimat al creației
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
prin prezența lor mută dar elocventă. Căci tainele le pătrunzi și te pătrund, te Împărtășești cu ele și le Împărtășești altora. Iar cu tîlcurile lor (sensuri adînci, noime și rosturi) te cumineci, chiar fără să le poți rosti. Această permisivitatea osmotică se petrece Însă doar ca urmare a unei Îndelungi conviețuiri În preajma celor care nu cuvîntă. Prin familiarizare, ucenicie, sensibilizare, inițiere. Printr-un fel de umilitate răbdătoare a ascultării ( În tăcere, sărăcie și candoare). În fond, genul acesta de poezie, niponă
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
a veni în sprijinul practicianului de medicină dentară, considerăm necesară revizuirea unor date importante de etiopatogenie a diabetului zaharat. Diagnosticul diabetului simptomatic nu este dificil. Când un pacient se prezintă cu simptome și semne ce pot fi atribuite unei diureze osmotice și se depistează hiperglicemie, diagnosticul este irevocabil. Există de asemenea puține cazuri de pacienți asimptomatici care au concentrații persistent crescute ale glucozei plasmatice à jeun. Probleme se ridică însă la pacientul asimptomatic care pentru un motiv sau altul este considerat
Actualitati privind riscul urgentelor medicale in cabinetul de medicina dentara by ALEXANDRU BUCUR, MARIA VORONEANU, CARMEN VICOL, DINESCU NEDIM NICOLAE () [Corola-publishinghouse/Science/83704_a_85029]
-
144 mEq (8,3 g) la litiazici. Desigur, în urma celor relatate mai sus, apare logic ca să fie indicat un consum mai mare de NaCl pentru a preveni litiaza renală și mai ales pe aceea urică. Dar, rolul sodiului în echilibrul osmotic, în echilibrul acido bazic, influențarea excreției de calciu care crește în cazul aportului sodat crescut, pierderile de sodiu mult variabile în diverse eventualități, mecanismele compensatorii declanșate automat pentru a se menține echilibrul necesar între intrările și ieșirile de sodiu, rolul
Litiaza renală. Răspândire, cauze, tratament. by Cezar Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/91990_a_92485]
-
suferă un proces de reciclare. Aceasta este preluată prin vasele recta și ajunge la nivelul anselor Henle scurte din glomerulii corticali, îmbogățind conținutul în uree al fluidului, care ajunge în tubul distal. Din cauza difuzibilității sale, ureea participă puțin la gradientul osmotic și nu antrenează o cantitate de apă legată osmotic decât într-o mică măsură. Mecanismul de concentrare a urinii explicat prin teoria „multiplicării contracurent” derivă dintr-o analogie fizico-chimică. în acest mecanism sunt implicate structurile medulare tubulare, vasculare și țesutul
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
vasele recta și ajunge la nivelul anselor Henle scurte din glomerulii corticali, îmbogățind conținutul în uree al fluidului, care ajunge în tubul distal. Din cauza difuzibilității sale, ureea participă puțin la gradientul osmotic și nu antrenează o cantitate de apă legată osmotic decât într-o mică măsură. Mecanismul de concentrare a urinii explicat prin teoria „multiplicării contracurent” derivă dintr-o analogie fizico-chimică. în acest mecanism sunt implicate structurile medulare tubulare, vasculare și țesutul interstițial. Ramurile descendentă și ascendentă ale ansei Henle sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
nu și pentru uree; • canalul colector medular în prezența ADH este permeabil în particular pentru uree, apă, dar și pentru Na. Urina finală devine hipertonică; • Vasa recta (capilare situate în piramide, interpuse între porțiunile rectilinii ale tubului urinar) permit schimburi osmotice cu țesutul interstițial medular și prin intermediul acestuia cu diferitele segmente ale ansei Henle. Ele cedează apa țesutului interstițial hipertonic și primesc (pasiv) solviți din interstițiu. în consecință, plasma din vasa recta descendente devine tot mai hipertonă spre papilă, în timp ce plasma
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
între corticală și medulară, de aproximativ 500 mOsm; - transversal, între interstițiu, fluidul tubular din anumite segmente tubulare (ansa Henle descendentă, canalul colector cortical) și segmentul larg, ascendent al ansei Henle. Acest gradient este în jur de 200 mOsm. însumarea schimburilor osmotice transversale are drept rezultat dezvoltarea unui gradient longitudinal cortico-medular, ceea ce justifică termenul de multiplicare contracurent. Dispoziția paralelă a canalului colector față de ansa Henle („în formă de U”) permite, în prezența ADH, echilibrarea osmolarității fluidului tubular (inițial izotonic la ieșirea din
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
sunt: - absența simptomatologiei algice; - absența cheagurilor și a hematuriei macroscopice; - prezența a >30 % hematii dismorfe (eritrocite inegale, cu contur modificat, protruzii veziculare și pierderi segmentare de membrană) și a cilindrilor hematici; modificările morfologice ale hematiei survin în urma traumatismului mecanic și osmotic din capilarele glomerulare și din diferitele segmente ale nefronului. Evaluarea corectă a morfologiei globulelor roșii se realizează în microscopia cu contrast de fază. Aprecierea morfologiei eritrocitelor din urină este extrem de dependentă însă de experiența operatorului; - proteinurie >1g/24h, dar mai
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
reducerii RFG) este utilizat frecvent în încercarea de conversie a IRA oligurice într-una non-oligurică, situația din urmă facilitând managementul aportului lichidian. Pe lângă hipovolemie, diureticele de ansă în doze mari pot produce hipokaliemie severă, afectarea auzului. Manitolul este un diuretic osmotic care reduce edemul tisular, captează radicalii liberi de oxigen și provoacă vasodilatație intrarenală prin stimularea producției de prostaglandine. Ca și în cazul diureticelor de ansă, avantajul teoretic în prevenția IRA nu s-a confirmat în practică. Mai mult, manitolul poate
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
glomerulare și a gradientului de presiune trascapilară; Modificări ale structurii glomerulare: volumul glomerulilor intacți este crescut, consecință a dilatației capilarelor sub influența creșterii presiunii și ca urmare a unor modificări ale structurii celulare glomerulare. Consecința acestor modificări glomerulare este încărcarea osmotică mare în nefronii restanți, ceea ce antrenează poliuria adaptativă. Modificări tubulare: Menținerea homeostaziei apei și electroliților se produce printr-o adaptare a reabsorbției și secreției tubulare: Diminuare a reabsorbției apei; în stadiul avansat (5) al BCR, orice supraîncărcare hidrică va depăși
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
din aquaporina-1. Sunt canale proteice, care lasă să treacă exclusiv apa liberă, fără solviți. Aproximativ 50 % din transportul apei se produce prin acești pori. Convecția se referă la trecerea solviților din sânge în dializat, odată cu apa, datorită gradientului de presiune osmotică. Convecția este un mod important de transport mai ales pentru moleculele mari (proteine). Ultrafiltrarea (UF) reprezintă transportul apei prin membrana peritoneală, care se bazează pe fenomenul de osmoză și care depinde, în principal, de doi factori: Gradientul de presiune osmotică
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
osmotică. Convecția este un mod important de transport mai ales pentru moleculele mari (proteine). Ultrafiltrarea (UF) reprezintă transportul apei prin membrana peritoneală, care se bazează pe fenomenul de osmoză și care depinde, în principal, de doi factori: Gradientul de presiune osmotică, creat de prezența unui agent osmotic în soluția de DP. Acest gradient depinde de atât de concentrația, cât și de tipul agentului osmotic folosit (vezi mai jos „Soluțiile de DP”). Permeabilitatea membranei peritoneale pentru agentul osmotic. Cu cât membrana peritoneală
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]