1,525 matches
-
Milan Kundera. Toate trec, de Vasili Grossman, Povestea unui neamț, de Sebastian Haffner, Primul om, de Albert Camus, Pata umană, de Philip Roth, Lordul Jim, de Joseph Conrad, Carnetele din subsol, de Feodor Dostoievski, Washington Square, de Henry James și Ospățul lui Babette, de Karen Blixen. Le-a citit având pe masă și alte cărți. Baudelaire și Heraclit, Montaigne și André Breton, Pic de la Mirandola și Jean-Paul Sartre, Paul Nizan și Robert McNamara, Robespierre și Ehrenburg, Hannah Arendt și Jean-Jacques Rousseau
Un răspuns pentru Regele Solomon by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6488_a_7813]
-
Rembrandt revoluționează canoanele tradiționale, aducând în operele sale lumină, culoare, mișcare, stări de spirit.. Printre cele mai cunoscute tablouri ale lui Rembrandt, realizate până la moartea sa, la 4 octombrie 1669 la Amsterdam, se numără “Lecția de anatomie”, pictat în 1632, Ospățul lui Baltazar, realizat în 1635, dar și “Rondul de noapte”, realizat în 1642, cu ocazia sosirii reginei Franței, Maria de Medici la Amsterdam și păstrat la Muzeul Regal din oraș. Rembrandt van Rijn a fost înmormântat în Westerkerk, într-un
Gafa pe care toți românii o văd acum! Ce a făcut Google by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/63816_a_65141]
-
coabitării cu eternitatea și al victoriei cu duratele mici tocmai nudul, forma paradigmatică, deplină, a umanului, aceea în care se revarsă infinit mai multă contemplație ednică, fie ea și abstractă prin gradul înalt de generalizare, decît substanță tranzitorie culeasă de pe la ospețele orgiastice sau de prin lupanarele istoriei mărunte. Cu alte cuvinte, atunci cînd aspirațiile omenirii au fost îndreptate mai curînd către Grădina Raiului și către marea milă a Creatorului, omul s-a înfățișat gol, armonios și strălucitor asemenea chipului și înfățișării
Nudul, între mistică și păcat by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6410_a_7735]
-
prismatice a lui Borges cel dintotdeauna. Există o pace adâncă și o împăcare, dublate, paradoxal, de neliniște, în arta poetului, ca în jocurile manieriste. Din existența totală, cea spre care năzuiește eul liric, face parte și moartea, instalată calm la ospățul ontologic: „mortul nu e un mort: este moartea./ Precum Dumnezeul misticilor,/ căruia trebuie să i se refuze toate predicatele,/ mortul pretutindeni străin/ nu este decât pierzania și absența lumii". (Remușcare pentru orice moarte). În echilibrul de o clipă dintre ființă
Borges poetul by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/6346_a_7671]
-
cu ajutorul expresiilor predilecte ei. De la peltaști și hopliți (tipuri de războinici) pînă la omphalos (proeminența scuturilor spartane) și epistemata (emblema războinicilor), de la phainomerídes (fetele arătându-și coapsele) și eranos (împrumutul fără dobîndă) pînă la astrágaloi (jocul cu arșicele) și hestíasis (ospăț public), cititorul e trecut printr-o lecție de cizelare verbală la capătul căreia interesul pentru limba română crește proporțional, căci intuiești că, dacă spiritual ruptura de greci e patentă, afinitățile etimologice rămîn latente. În fine, un alt exemplu de inadecvare
Docimazia filologică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4748_a_6073]
-
distanța față de sine, sau transformarea, care permit înțelegerea vidului vieții, trezirea. În The Dead, povestea de Crăciun trăită de Gabriel Conroy are toate liniile acelei sterotipii anglo-nordicirlandeze care ne-o fac atât de atrăgătoare, model de tradiție: invitații la un ospăț de Crăciun conversează pe tema vremii, criticând „continentul” (Europa, unde se poartă... galoși), mătușile cântă la pian, „bărbatul” casei taie și împarte friptură, evident înainte e ținut un discurs (nu lipsit de un anume naționalism, căci se vorbește de ospitalitate
Cu Joyce, despre epifanie by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4698_a_6023]
-
in propatulo (247) - apar frecvent în opera lui Hogaș, ca indiciu al formației clasice a autorului. O sintagmă referitoare la creația cuplului primordial, preluată din epitoma istoriei sacre scrisă de Lhomond, caracterizează toropeala care îi cuprinde pe meseni după un ospăț îmbelșugat: ne scularăm de la masă: era și timpul, căci [...] somnul ne dobora la pământ... „Et misit soporem in Adamum” (48). Scriitorul întrebuințează în chip insolit formule din dreptul roman. Cunoscutul principiu non bis in idem este citat, la sfârșitul primei
Un călător „anacronic” by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4403_a_5728]
-
din Văratic, călăuza aleasă pe drumul către Sihla, nu are formația clasică a autorului, așa că nu apreciază deliciile mesei prin comparație cu festinurile din vechime: Ne așezarăm deci în mod antic pe iarba moale și înflorită și începurăm strălucitul nostru ospăț. Dascălul Alecu era mai mândru decât un rege și mă așteptam să-mi spună că Lucullus era un calic și Labdacus un bucătar prost; se vede însă că în Arghirori Tihu Buhoglindă care, precum spunea el însuși, formase toată educația
Un călător „anacronic” by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4403_a_5728]
-
globului stinsă după mine/ în biliardul hulpav de galaxii feline” (ibidem). Poetul Radu Ulmeanu impune prin faptul că-și percepe fără greș natura psihică solid montată într-un cadru vital și o pune în scenă în chip expresiv. Radu Ulmeanu, Ospețele iubirii. Antologie, Tipo Moldova, 2012, 672 p.
Un spectru amplu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4631_a_5956]
-
strică întregul și ceea ce, în mod normal, e un prilej de fală, poate ajunge motiv de batjocură. De aici, dincolo de extrema condensare și simplitate a rețetelor, importanța care i se dă pregătirii mâncării, ca o încununare a traiului în gospodărie, ospăț și în spirit, nu doar în fapt, la care-i poftești și pe alții. Nu grija pentru gramaje sau pentru indicații exacte îi apasă pe autorii rețetelor, și asta vine tot din filosofia pe care am pomenit- o. Masa trebuie
Gusturi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4371_a_5696]
-
sîni albi. Irezistibil mi-e farmecul, am părul lung și negru, ca mierea-mi sînt ochii. Legenda spune ca am fost zămislită din lut pentru a-i fi lui Adam prima femeie, dar eu nu m-am supus. Sînt femeia ospăț și invitații la ospăț. Vrăjitoare înaripată a nopții îmi este porecla și zeiță a ispitei și a dorinței. Am fost numită stăpîna plăcerii gratuite și a masturbării și eliberată am fost de condiția de mamă ca să devin destin nemuritor. Sînt
Joumana Haddad - Întoarcerea lui Lilith (fragmente) () [Corola-journal/Journalistic/5584_a_6909]
-
e farmecul, am părul lung și negru, ca mierea-mi sînt ochii. Legenda spune ca am fost zămislită din lut pentru a-i fi lui Adam prima femeie, dar eu nu m-am supus. Sînt femeia ospăț și invitații la ospăț. Vrăjitoare înaripată a nopții îmi este porecla și zeiță a ispitei și a dorinței. Am fost numită stăpîna plăcerii gratuite și a masturbării și eliberată am fost de condiția de mamă ca să devin destin nemuritor. Sînt Lilith care se întoarce
Joumana Haddad - Întoarcerea lui Lilith (fragmente) () [Corola-journal/Journalistic/5584_a_6909]
-
nici pe un altul, ce o întreținea concomitent, ci pe un partener al ei de scenă. E limpede că autorul, un obișnuit al teatrelor, avea o părere formată despre moralitatea actrițelor. Niscai tîrfe apar și în drama Danton la un ospăț nocturn al liderului revoluționar care, la final de act, smulge rochia de pe una dintre ele. În montările, puține, ale dramei, scena a fost eludată, e de presupus că nicio figurantă nu și-a asumat rolul. Sau regizorii n-au insistat
Viața și opera personajelor by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/4504_a_5829]
-
de răzeș, neconformist, cu temperament sanguin, jovial, veșnic surâzător cu cei din jur, în poză umilă, humuleșteanul dispunea de o „formație legată de ereditate”, de unde provine și „acumularea de înțelepciune”, primele locuri de învățătură simpatetică „la școala povestitorului popular” fiind ospețele, șezătorile și horele populare din sat. Poporul i-a oferit totul lui Creangă, începând cu concepția „sănătoasă” de viață, optimismul și încrederea în izbânda „grupului social” din care face parte, până la preluarea râsului „sănătos”, a gestului, a moralității „omului din
„Lumea pe dos” și „personajul anapoda”, într-o viziune comparativă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/3463_a_4788]
-
iubitori de festinuri, băutori cu mari voluptăți de vin roșu asociat diversităților culinare. Ca și amorul mesele îmbelșugate constituie pentru ei un ritual, un prilej de trăire intensă. Romancierul este de altfel, observăm, un expert în evocarea prânzurilor bogate, a ospețelor rafinate care fac deliciul eroilor săi și, prin extindere, putem să credem că și al său: „Patronul restaurantului ne pusese cu siguranță gând rău. Nici nu ne încălzisem bine de la vin, că fetele lui au început să aducă platouri spre
Noul romancier by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3732_a_5057]
-
bărbați care, ca orice artiști, nu prea se omorau cu hărnicia și virtutea, vrând să trăiască doar din povestit, fiind deci aprig cicăliți de mame, soacre și neveste?). În schimb, cumătra din Vulpea și pitpalacul, care îi cere pitpalacului un ospăț, pentru a nu-l mânca pe el, dar mai vrea apoi și să fie făcută să râdă și să plângă, e o dovadă nu doar a istețimii, ci și a rafinamentului cultural. Fiindcă nici la vulpi pâinea nu are gust
Vulpea care vrea comedie și tragedie by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3472_a_4797]
-
sfârșitul cântului I: rugămintea lui Hrises către Agamemnon de a-i înapoia copila, respectiv implorarea lui Zeus de către Tetis de a-i veni în ajutor fiului ei Ahile, pedeapsa dată aheilor de Apollo, respectiv sancțiunea impusă lui Hefaistos de Zeus; ospățul de împăcare oferit de Hrises aheilor, respectiv banchetul olimpienilor. Pune în lumină unitățile ritmice și scenele importante care scandează marea friză a luptelor din cânturile al IV-lea, al V-lea și al VI-lea. Lămurește rolul de articulare a
La început a fost Homer by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3485_a_4810]
-
se grupeze bucățile mai riguros, conform afinităților. Actualul cap[itol] 7 poate rămâne așa, cu rezervele următoare - Bucureștii lui Macedonski pot să sară. Nu s-ar găsi un loc mai potrivit, în alt cap[itol], pentru Interior-ul lui Pillat? Ospățul hoților de Filimon ar fi mai bun la cap[itolul] Portrete tipice. Podul lui Vlahuță ar putea să sară, fără mare pagubă. (Prea mult Vlahuță, de altfel). Să se adauge ceva despre Balcic, din Pillat. Ocnele de sare de Cantemir
Note despre cărturarul Basil Munteanu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5331_a_6656]
-
din anii ’50 ai secolului trecut), e figurarea acelui paradis pe dos al consumerismului. Din postura de om care spală vasele, tânărul worker & traveller devine ușor un „manager al resturilor îmbelșugate”, colportorul tuturor materiilor care rămân în urmă după ce marele ospăț a trecut: „am înotat în zoaie împreună/ căluți de mare din zgârci planton din boia/ și alte condimente carcasele homarilor/ animăluțe exotice care secretau/ un lichid uleios și rece spumă de înălbitor/ lumină grena/ ghemuit lângă mașina de spălat vase
Window-shopping by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3163_a_4488]
-
la târg, ca și cele cu alt profil, deseori se strecoară în portofoliul lor cărți ieșite din comun, revelații încântătoare. O editură ca Nemira, cunoscută pentru colecțiile de SF și suspans, are însă și colecția notabilă, Babel, cu autori interesanți. Ospățul lui John Saturnall de Lawrence Norfolk (trad. Gabriel Stoian) evocă secolul al XVII-lea, cu bucătării și cămări pline de bucate, cu păduri fermecate și câmpuri de luptă străvechi. Editura Spandugino are de fiecare dată cărți interesante. Un bestseller francez
Atracții noi la Gaudeamus 2013 by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3041_a_4366]
-
benevolentiae", maniera variată în care Antim se raportează explicit la cei care-l ascultau implică strategii estetice. Iată un exemplu: "Aș pohti însă aceste cuvinte să le întinz ca o masă desfătată înaintea dragostei voastre și să vă fac un ospăț sufletesc, după putință, puind în loc de bucate, cu multe feliuri de bunătăți drese, cuvîntul cel de bună vestire și, în loc de băutură veselitoare, să dreg în păharul preaînțeleptelor capetelor voastre cuvîntul cel de mare bucurie (...) ca să putem îndulci cu ospățul vorbelor inimile
Antim Ivireanul - "Să vă fiu de mîngîiere..." by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Imaginative/14930_a_16255]
-
fac un ospăț sufletesc, după putință, puind în loc de bucate, cu multe feliuri de bunătăți drese, cuvîntul cel de bună vestire și, în loc de băutură veselitoare, să dreg în păharul preaînțeleptelor capetelor voastre cuvîntul cel de mare bucurie (...) ca să putem îndulci cu ospățul vorbelor inimile și auzurile celor ce vor ospăta sufletește". Așadar, printr-o formulare alegorică explicitată, se imaginează un micro-scenariu, propunîndu-se o fertilă echivalare de semnificații din registrul culinar-trupesc și, respectiv, moral-pneumatic; efectul artistic, dincolo de cel persuasiv, reiese tocmai din ambiguitatea
Antim Ivireanul - "Să vă fiu de mîngîiere..." by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Imaginative/14930_a_16255]
-
explicitată, se imaginează un micro-scenariu, propunîndu-se o fertilă echivalare de semnificații din registrul culinar-trupesc și, respectiv, moral-pneumatic; efectul artistic, dincolo de cel persuasiv, reiese tocmai din ambiguitatea lexico-semantică pe care Antim, abil mînuitor al cuvintelor, știe s-o exploateze: astfel, substantivul "ospăț" și verbul "a îndulci" sînt utilizate cu profit literar, mijlocind mecanismul alegoric. Poate cea mai frecventă strategie prin care se urmărește impresionarea ascultătorilor este legată de toposul mimării modestiei, în legătură cu neputința exprimării adevăratei bogății spirituale reprezentate de momentul biblic celebrat
Antim Ivireanul - "Să vă fiu de mîngîiere..." by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Imaginative/14930_a_16255]
-
simțea că totul depindea de răspunsul meu - întreaga ei existență de commère. - Da!, am spus - puțin cam tare (oricum, triumfător). -"Atena a putut"! Am privit-o: spirala numelui său - acel blazon specular care ascundea, cu orbitoarele-i jocuri de oglinzi, ospățul Sfinxului - își întoarse fața cernită. Și nu era decît un carton, cu toată perspectiva aceea delirantă desenată stîngaci de mîna unei femei foarte, foarte bătrîne...
Ospățul Sfinxului by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/15224_a_16549]
-
fără carne În iarna viitoare. Cușcă bestiei a rămas goală Iar arena-i ticsita Cu flori din hârtie velina. Ne tărâm cu miriapodul ce amușina La marginea stelei. Lampă cu gaz e stinsa pe masă. Sforăie și bufonul de sub masă ospățului... Da’ ce știu eu Despre camelot-ul în care Iarbă sparge piatră și Leul își face veacurile În semnul heraldic ? Vremuri Avem același semn La mâna Și picior. Peste cartea sfântă S-au uscat trandafirii sălbatici. Ceaiul este alb. Sarea
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]