1,319 matches
-
Jane Cochran. Ea a rămas celebră pentru două realizări: un ocol al Pământului similar celui făcut în romanul lui Jules Verne de personajul Phileas Fogg, și un expozeu în care s-a prefăcut nebună pentru a studia din interior un ospiciu. Ea a fost și industriașă și a activat în organizații de caritate. S-a născut la 5 mai 1864 sub numele de Elizabeth Jane Cochran, în Cochran's Mills (astăzi în orașul Burrell, o suburbie a Pittsburgh-ului), comitatul Allegheny, Pennsylvania
Nellie Bly () [Corola-website/Science/324126_a_325455]
-
un post la ziarul lui Joseph Pulitzer, "New York World", și a început un proiect de reportaj de investigație în care a acceptat să se prefacă nebună pentru a ancheta zvonurile despre brutalitatea și neglijarea la care erau supuși pacienții din ospiciul pentru femei de pe Insula lui Blackwell. După o noapte de exersare în fața oglinzilor a unor expresii faciale de nebună, s-a cazat la o pensiune de muncitori. A refuzat să se culce, spunându-le gazdelor că îi e frică de
Nellie Bly () [Corola-website/Science/324126_a_325455]
-
nebune” a atras atenția mass-media: „Cine este această fată nebună?” se întreba "New York Sun". "The New York Times" scria despre „misterioasa fată rătăcită” cu „privirea sălbatică și fugară în ochi”, și despre strigătul ei disperat: „Nu-mi amintesc! Nu-mi amintesc!” Internată în ospiciu, Bly a fost martoră directă la condițiile de acolo. Hrana era formată dintr-un terci de roșii, carne stricată de vită, pâine care era doar puțin mai mult decât aluat uscat, și o apă murdară. Pacienții periculoși erau legați unii
Nellie Bly () [Corola-website/Science/324126_a_325455]
-
să tacă și apoi bătându-le dacă nu se conformau. Din discuțiile cu celelalte paciente, Bly s-a convins că unele din ele erau perfect sănătoase. Ea scria despre efectele experienței sale: După zece zile, Bly a fost externată din ospiciu, la cererea ziarului "The World". Relatarea ei, publicată ulterior sub forma unei cărți intitulată "Zece zile în casa de nebuni", au produs senzație și au făcut-o celebră. În timp ce medicii puși în lumina reflectoarelor se străduiau să explice cum de
Nellie Bly () [Corola-website/Science/324126_a_325455]
-
zile în casa de nebuni", au produs senzație și au făcut-o celebră. În timp ce medicii puși în lumina reflectoarelor se străduiau să explice cum de au putut fi păcăliți atâția profesioniști, un juriu a deschis o anchetă asupra condițiilor din ospiciu, invitând-o pe Bly să asiste. Relatarea juriului a recomandat schimbările propuse de ea, și cererile de creștere a fondurilor pentru îngrijirea bolnavilor mintal au dus la mărirea bugetului Departamentului de Îngrijire Publică și Corecții cu 850.000 de dolari
Nellie Bly () [Corola-website/Science/324126_a_325455]
-
îngrijirea bolnavilor mintal au dus la mărirea bugetului Departamentului de Îngrijire Publică și Corecții cu 850.000 de dolari. Juriul s-a asigurat că toate examinările se fac mai atent pentru ca doar cei cu adevărat nebuni să fie trimiși în ospiciu. În 1888, Bly a propus redactorului ei de la "New York World" să o trimită într-o călătorie în jurul lumii, încercând pentru prima oară să transpună în realitate acțiunea romanului "Ocolul Pământului în 80 de zile". După un an, la ora 9
Nellie Bly () [Corola-website/Science/324126_a_325455]
-
1912, 1913 și 1914 este internat în repetate rânduri în clinica doctorului Revertégat din Sannois. Între 9 și 26 decembrie 1914 este internat în clinica psihiatrică a spitalului Sainte-Anne, după repetate acte de agresiune, apoi - până pe 18 ianuarie 1915 - în ospiciul din Villejuif, în urma unei tentative de sinucidere. Medicii pun diagnosticul de „degenerescență mentală pe fond de alcoolism cronic”. În tot acest timp continuă să picteze, în tablourile sale predominând formele și tonurile albe ("„période blanche”"). Între anii 1915 și 1921
Maurice Utrillo () [Corola-website/Science/318430_a_319759]
-
pe fond de alcoolism cronic”. În tot acest timp continuă să picteze, în tablourile sale predominând formele și tonurile albe ("„période blanche”"). Între anii 1915 și 1921, suferă numeroase recidive de abuz alcoolic și este internat în diverse clinici sau ospicii: Sainte-Anne și Villejuif (1916), clinica doctorului Vicq din Aulnay-sur-Bois (1918), azilul doctorului Rivault d'Allonnes din rue de Picpus (1919 și [[1920), spitalul Sainte-Anne ([[1920]] și [[1921]]). În [[1921]] petrece un concediu la țară, într-o localitate din apropierea orașului [[Lyon
Maurice Utrillo () [Corola-website/Science/318430_a_319759]
-
islamic „bimaristan” desemna spitalul în sensul modern, adică locul unde pacienții sunt primiți și îngrijiți de personal calificat. Astfel fizicienii făceau diferența dintre spital și alte spații de tratare a bolnavilor, cum ar fi templele de însănătoșire, templele de odihnă, ospiciile sau azilele. ele publicex și spitalele-universități au fost prima dată construite tot de musulmani. ele europene urmau un model asemănător. Ele erau comunități religioase, cu călugări și maici. Un vechi cuvânt francez definea spitalul ca „pensiunea lui Dumnezeu” ("hôtel-Dieu"). Unele
Spital () [Corola-website/Science/311922_a_313251]
-
să se interneze în Spitalul de Psihiatrie din Jimbolia. În lipsa ei, Martalogu intentează proces de divorț, iar căsătoria este desfăcută de tribunal în iunie 1948. Păuna fuge din spital și se întoarce acasă, unde înțelege că soțul o internase la ospiciu pentru a-i vinde fabrica. Avocatul îi spune franc că nu a iubit-o niciodată și că s-a căsătorit cu ea din interes. În zorii zilei, muncitorii intră în clădire, îi anunță pe cei doi foști soți că fabrica
Patima (film din 1975) () [Corola-website/Science/310049_a_311378]
-
Dimitrie, fiind epitrop al schitului. Jitnicerul Ștefan Bosie, obținând de la Apostol Peret casa și locul de pe ulița Hagioaiei unde astăzi se află Spitalul „Sf. Spiridon”, decide în 1752 să construiască o bolniță pe lângă mănăstirea „Sf. Spiridon” și să mute aici ospiciul de la Măgura Iașilor. Ștefan Bosie a fost singurul epitrop și administrator al Epitropiei din 1734 până în 1752. Din acest an și până la moartea sa, în 1765, administarea ospiciului a fost asigurată de Ștefan Bosie, Vasile Roset și Anastasie Lipscanul. Constantin
Epitropia generală a Casei Spitalelor Sfântul Spiridon () [Corola-website/Science/330177_a_331506]
-
să construiască o bolniță pe lângă mănăstirea „Sf. Spiridon” și să mute aici ospiciul de la Măgura Iașilor. Ștefan Bosie a fost singurul epitrop și administrator al Epitropiei din 1734 până în 1752. Din acest an și până la moartea sa, în 1765, administarea ospiciului a fost asigurată de Ștefan Bosie, Vasile Roset și Anastasie Lipscanul. Constantin Racoviță, prin hrisovul de la 1 ianuarie 1757, reformează organizarea Epitropiei „Sfântul Spiridon”, stabilind regulile de organizare și funcționare a spitalului, luând decizia de înființare de noi spitale la
Epitropia generală a Casei Spitalelor Sfântul Spiridon () [Corola-website/Science/330177_a_331506]
-
moș Costache are o justificare în acest scop. Pledează ca Simion să-i dea zestrea Olimpiei, soția lui Stănică, îi caută zadarnic un soț Auricăi, îl ține sub aripa ei pe nevolnicul Titi. În același timp însă îl aruncă în ospiciu pe Simion fără remușcări, pentru a se elibera de povară, ca să-și trăiască viața. Avidă de avere, Aglae nu cunoaște limite morale și manifestările ei se dezlănțuie spasmodic și fără ezitare. Arivistul fără scrupul moral și escrocul locvace, Stănică este
Enigma Otiliei () [Corola-website/Science/325228_a_326557]
-
L'epilogo" (Epilogul). Accidentul produs în 1903 la mina de sulf a tatălui său declanșează un șir de nenorociri în viața scriitorului: soția lui suferă o pareză care va lăsa grave sechele psihice (în 1919 va fi internata într-un ospiciu), situația financiară devine precară, ajunge în pragul sinuciderii. În 1908 este profesor definitiv cu activitate didactică până în 1922, când se retrage. Romanul "Raposatul Mattia Pascal" (1904) îi aduce un oarecare succes - e tradus în germană -, publică eseuri ("Artă și știintă
Luigi Pirandello () [Corola-website/Science/298882_a_300211]
-
românească respectă selecția făcută în ediția franțuzească apărută în 1974 în colecția "Dimensions SF" a editurii "Calmann-Lévy": În timp ce asista la un curs, un student descoperă o poartă care permite călătoria temporală. Aceasta a fost creată de un rezident al unui ospiciu din alt timp și-i permite protagonistului să călătorească în perioada dinozaurilor și într-un viitor apropiat, în care asistă la un alt curs. Revenit în timpul său, el uită evenimentul și, peste ani, se regăsește în aceeași clasă la al
Paradoxul pierdut () [Corola-website/Science/332072_a_333401]
-
furat" pe Jack în trecut. Phyllis îi spune lui Patty că va regreta dacă și-o introduce pe Diane în viață, dar Diane oricum pleca în aceași zi. Adam Newman a ajutat-o mai apoi pe Patty să evadeze din ospiciu și să se plece în America Latină. Diane (Maura West) se întoarce în oraș în octombrie 2010, susținând că voia să-l salute pe Jack, iar Phyllis îi sugerează ironic să se întoarcă la Toronto și să-i sune. Diane o
Diane Jenkins () [Corola-website/Science/321012_a_322341]
-
2012, ducele și ducesa s-au angajat într-un tur care a cuprins Singapore, Malaezia, Tuvalu și Insulele Solomon, ca parte a Jubileului Regal. În timpul acestei vizite în străinătate, ducesa a ținut primul ei discurs oficial în străinătate, în timp ce vizita un ospiciu din Malaezia, bazându-se pe experiența sa în calitate de patron al Ospiciului de copii din Anglia de Est. După nașterea Prințului George, ea efectuat primul ei angajament la sfârșitul lunii august, atunci când l-a însoțit pe Duce pentru a se întâlni cu atleții
Catherine, ducesă de Cambridge () [Corola-website/Science/321233_a_322562]
-
a cuprins Singapore, Malaezia, Tuvalu și Insulele Solomon, ca parte a Jubileului Regal. În timpul acestei vizite în străinătate, ducesa a ținut primul ei discurs oficial în străinătate, în timp ce vizita un ospiciu din Malaezia, bazându-se pe experiența sa în calitate de patron al Ospiciului de copii din Anglia de Est. După nașterea Prințului George, ea efectuat primul ei angajament la sfârșitul lunii august, atunci când l-a însoțit pe Duce pentru a se întâlni cu atleții care se pregăteau pentru un ultra-maraton pe insula Anglesey, unde Ducii
Catherine, ducesă de Cambridge () [Corola-website/Science/321233_a_322562]
-
parentală și soluționarea complexului Electra sunt cele mai importante în dezvoltarea super-ego-ului infantil deoarece prin identificarea cu un părinte, fiica integrează moralitatea, deci alege să se supune regulilor societății în loc să acționeze de frica unei potențiale pedepse. Studiul pacienților dintr-un ospiciu din New York, „Asupra importanței prognosticului al conținutului mental în cazul psihozei maniaco-depresive (1921)”, oferă informații despre 31 de cazuri ale unor pacienți suferinzi de depresie maniacală, 22 (70%) au fost afectați de complexul Electra; și 12 din 22 de pacienți
Complexul Electra () [Corola-website/Science/329605_a_330934]
-
un punct culminant al poeziei Renașterii. În a doua jumătate a anului 1574 suferă de o boală febrilă neclară, după care, începând din 1575 are turburări mintale cu idei de persecuție și acte de violență, ceea ce determină internarea sa în ospiciul "Sant'Anna" din Ferrara. În timpul celor șapte ani petrecuți acolo revede și prelucrează epopea "Ierusalimul eliberat" și redactează eseuri, dialoguri și poezii. La intervenția Ducelui Alfonso de Mantua, este eliberat din ospiciu în luna iulie a anului 1586. Tasso rămâne
Torquato Tasso () [Corola-website/Science/298695_a_300024]
-
acte de violență, ceea ce determină internarea sa în ospiciul "Sant'Anna" din Ferrara. În timpul celor șapte ani petrecuți acolo revede și prelucrează epopea "Ierusalimul eliberat" și redactează eseuri, dialoguri și poezii. La intervenția Ducelui Alfonso de Mantua, este eliberat din ospiciu în luna iulie a anului 1586. Tasso rămâne un timp în la Curtea ducală din Mantua și termină acolo tragedia în versuri ""Il re Torrismondo"" (1587). Părăsește Mantua și, timp de câțiva ani, pelegrinează prin diverse orașe ale Italiei, în
Torquato Tasso () [Corola-website/Science/298695_a_300024]
-
preoți, care erau robi pântecelui, desfătării și desfrânării, care trăiau ca niște paraziți și lingușitori (...) a poruncit să fie ajutați săracii și văduvele (...) A zidit spitale pentru bolnavi, case de adăpost pentru bătrâni și săraci ...18 A reorganizat spitalele și ospiciile orașului mergând până la a încerca să-l depășească pe Sfântul Vasile în încercarea sa de a pune pe picioare o instituție pentru leproși: a vândut bunuri bisericești, folosind banii în scopuri filantropice; a organizat ditrugerea unui grup de temple, și
Anul XVII (LXXXIII), Nr. 7-12/Iulie- Decembrie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Memoirs/172_a_492]
-
de-al doilea război mondial, caracterizați de excesele noii puteri comuniste și de tendințele revizioniste maghiare. Greva „șepcilor roșii” din Cluj, condusă de părintele Arcadie (Bartolomeu Anania), ocupă un loc important în economia romanului. Personajul amnezic Iozom, internat într-un ospiciu, ca urmare a diferitelor terapii impuse de medici, încearcă să descifreze înțelesurile acunse din istoria unei țări cufundate, la rândul ei, în întuneric. Refuzată și tergiversată de referenții și factorii decidenți ai vremii, cartea apare în 1983, la editura "Dacia
Romulus Zaharia () [Corola-website/Science/323761_a_325090]
-
mai de jos, țărănimea muncitoare, cum o numeam eu. Oameni veniți de la țară în București și care făceau naveta. Ierarhiile erau foarte stricte pe atunci: în linia întâi erau activiștii, medicii, profesorii ș.a., urmau fabrică și uzina, iar sub noi ospiciul și pușcăria. Când ați început să scrieți?</b> Am publicat bucăți de proza în reviste literare în anii ’80, iar primul român, Sonata pentru acordeon, l-am scris între ’84 și ’88, dar l-am publicat abia în ’93. A
„La noi n-a existat o solidaritate între intelectuali și muncitori nici înainte și nici după ’89” () [Corola-website/Science/295664_a_296993]
-
construită între 764 și 804 de călugării refugiați acolo după ce au fost alungați de franci din Mănăstirea Sânto Stefano din Altino. Călugării benedictini s-au mutat apoi la Abația Sant'Ilario din apropiere de Malcontenta lăsând astfel pe insula un ospiciu pentru frații mai în vârstă. Reînvierea vieții monahale a avut loc în anul 1109 odată cu sosirea călugăritelor benedictine care au rămas acolo până la sfârșitul secolului al XVII-lea. Călugăritele proveneau de la mânăstirile Sfinților Leon și Basso de pe insulă Malamocco, care
San Servolo () [Corola-website/Science/333516_a_334845]