1,898 matches
-
se lasă” „pentru ostenelile sfinției sale părintelui Șerban, umblând pentru noi, pentru giudecate moșiei a toată Vrancea” în Năruja; satului Spinești i se lasă 30 lei „pentru moș Toder Țârde, umblând și el pentru giudecăți”, satului Negrilești, alți 12 lei „pentru ostenelile lui Taftă, ce și el au fost în giudecată pentru moșiile Vrăncii”. Încercările de constituire a posesiunilor private cresc în perioada următoare. Un șir de episoade menționate sunt legate de preotul Șerban și urmașii acestuia, care încearcă să capitalizeze avantajul
Modelul cutumiar de autoguvernare locală: obştile din Munţii Vrancei. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Horia Paul Terpe () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1821]
-
Sicilia natală, unde nu poate fi imaginată fără Enzo (Vincenzo) Agliata, soțul său, cel care a înțeles-o și prețuit-o cel mai bine. În Sicilia avea fața luminată ca de soare, chiar și când era înnorat, și explica fără osteneală suprapunerea surprinzătoare de civilizații, varietatea monumentelor, expansiunea naturii și subtilitățile dialectului/dialectelor locale, cu similitudini neașteptate cu graiurile românești. A impresionat-o nu demult un premiu oferit de orașul Siracusa, prin care i se recunoștea și calitatea de fiică a
Teresa Ferro (1956-2007) by Ioan-Aurel Pop () [Corola-journal/Journalistic/9500_a_10825]
-
foarte bine. Leontina nici nu apare atât de detestabilă (ceea ce e bine) pe cât o simte prozatorul. Parșivenia ei feminină de ființă seducătoare și profitoare din anii '70 evoluează sinuos, până la criza îmbătrânirii din anii '90. Îndrăzneala scriitorului a meritat toată osteneala: "Mă gândeam la o carte atât de necruțătoare și de directă, încât să mi se facă rușine de toată lumea, mai ales de femeile care m-au cunoscut ca pe un bărbat tandru și pudic" (p. 230, în roman). Pupa russa
Savoarea impudorii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9543_a_10868]
-
puțin de luat în seamă, al minților cu reazămul dărîmat. Ale celor care preferă să nu mai lupte, rușinîndu-i, însă, pe cei care-i condamnă prea lesne, prea fără să-i cunoască: "Multă vreme am crezut în virtuțile metafizice ale Ostenelii; e drept că ea ne coboară pînă la izvoarele Timpului. Dar ce aducem cu noi de acolo? Cîteva nerozii pe tema eternității." Ni se ia, vai, și nădejdea în această ultimă filozofie. Timpul e o bucată de răgaz. Pe care
Zodii și planete by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7746_a_9071]
-
și singur în deșert dacă ești pregătit să analizezi viața sau dacă ești înclinat spre studiu. Iar ea nu este. —Mie mi s-a părut că e înzestrată cu destul de multă înțelepciune de gamin. Cred că nu v-ați dat osteneala să aflați dacă e cu adevărat înzestrată cu înțelepciune, spuse preotul. Nu. —Viclenia poate fi uneori luată drept înțelepciune, iar ignoranța poate trece drept viclenie. Ce vreți să spuneți... sau ce aveți de gând să faceți? Sunteți un om educat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
lanterna! Dinspre sat se auzi un orologiu bătând ora șapte. Chavel numără cu amărăciune cele șapte bătăi: era ora care-i amintea de culoarul cu zgură, de zidul gol și de moartea celuilalt. Își spuse că și-a dat toată osteneala pentru a amâna repetarea momentului. Carosse îi înțelese greșit ezitarea și se simți din nou stăpân pe situație. Stinge lanterna și pleacă de la ușă! Dar Chavel începu din nou să dea semnale aprinzând și stingând lanterna, iar și iar. Carosse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
într-o iarnă ca asta, în crâșma din sat de la mine. Avea obiceiul de scârțâia din scripcă pe lângă câte o masă cu gospodari încălziți de băutură...Primea și el câte un țoi de rachiu și o strachină de mâncare pentru osteneală. In seara aceea, țiganul a băut oleacă mai mult și avea chef de vorbă. Că de felul lui era cam mutălău. „Cinstiți gospodari”, a pornit el a grăi. „Acum vreo doi ani, în iarna ceea grea, am fost tocmiți să
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
vezi tu... ce-i prisosește... SLAB: Eu văd... Da' cât dai? GRAS. Că doar nu-i din talgerul tău! SLAB: Ce-are-a face? Se cheamă că eu îți fac rost, că-i lângă mine. Dacă vrei; dacă nu... GRAS: Bine, pentru osteneală ți-oi da câte jumătate de gologan. SLAB: Apoi așa! (către Pricină) Da' ce-i, fârtate, de ce nu mănânci ca toată lumea? PRICINĂ: Văd și eu că ceilalți trag din greu, nu se-ncurcă. Cum or fi putând înghiți așa ceva?! Frate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
comportament. Ei bine, omul acesta ciudat reuși să stârnească în mine o curiozitate de nestăvilit și, îmboldit fiind de aversa care tocmai încetase și care lăsase loc unei liniști adânci, mi-am apropiat urechea de sticla ferestrei, dându-mi, astfel, osteneala să aud acele vorbe, abia perceptibile, ale bătrânului. Ele sunau cam așa: „Îndurerarea pricinuită de o dragoste neîmpărtășită a cauzat dintotdeauna sechele adânci sufletului. Iluzii poate să-și facă oricine, oricine poate să-și ia libertatea asta, însă deziluziile nu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
ziua, la care fusese el nevoit să ia parte, tot timpul și fără voia lui, până atunci, de acum înainte, ei bine, le putea foarte lesne schimba pe dulci deliruri relaxante, căci „acea stare sublimă de deplin extaz merită toată osteneala” - așa obișnuia el mereu să spună mândru. Iar această stare a lucrurilor avea să dureze câteva luni bune. Cu toate acestea, însă, contrar total tuturor acestor aparențe, care ar putea repede părea - nu-i așa? - plăcute și întru totul satisfăcătoare
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
pronunțam, mă amuza doar să-mi aud vocea vibrând în aer. Poate îi vorbeam umbrei mele, ca să mă distrez cu singurătatea. Se întâmplă atunci ceva incredibil: ușa se deschise, iar târfa intră. E limpede, uneori se gândea la mine. Merita osteneala să-i mulțumesc. Își mai amintea deci, și ea, că trăiam, că sufeream și eram condamnat la o lentă agonie. Merita doar osteneala să-i mulțumesc! Aș fi vrut numai să știu dacă înțelegea că pentru ea muream. În cazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
atunci ceva incredibil: ușa se deschise, iar târfa intră. E limpede, uneori se gândea la mine. Merita osteneala să-i mulțumesc. Își mai amintea deci, și ea, că trăiam, că sufeream și eram condamnat la o lentă agonie. Merita doar osteneala să-i mulțumesc! Aș fi vrut numai să știu dacă înțelegea că pentru ea muream. În cazul ăsta, mi-aș fi putut da în liniște sufletul. Aș fi fost chiar cel mai fericit om din lume. Târfa intră în cameră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
fumați!”; musafirii Însă nu luau În seamă avertismentul și aprindeau cîte-o țigară, provocînd gazdei dese accese de tuse. „Nu e deajuns să fii artist; un actor trebuie să aibă o vastă formație intelectuală; ca să joci Hamlet, trebuie să-ți dai osteneala să te cultivi” ( a scris În revista Moskva, după ce l-a văzut pe celebrul Ivanov-Kozelski În rolul prințului danez). De altfel, nu a existat premieră a lui APC fără emoții & peripeții ; premiera lui Ivanov a avut loc În noiembrie 1887
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
ar fi așteptat ca mâna lui să sară subit pe a ei. Gerard o simțea cum tremură aproape cabrată. Îi simțea respirația tot mai fierbinte. Tot mai fierbinte și mai provocatoare. Dacă ar fi săvârșit o astfel de faptă, toată osteneala lor de a scrie dramatizarea nuvelei lui Ivasiuc, se ducea pe râpă. În același timp avea senzația ori că dictează textul cu greșeli, ori că Iozefina scria greșit tot ce i se dicta. Cert e că deasupra lor, undeva lângă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
așa desfășurare Chiar și fără un decret? Undeva, sub mare grijă Izolat de fondul sonic, Suspendat frumos c-o tijă, O cafea și un gin tonic. A zâmbit subțire Brighiu, A răspuns cuncetineală: N.B.C.-ul din Moldova, Este a mea osteneală. Alături un set deplin Votcă, coniac și vin.Brighiule, astea sunt E-uri? - Nu șefule-s S.T.L.-uri. Ba, mai mult, când vine vremea, În al meu atelier, Bucureștiul și Craiova Sunt la mine-n palier. M-a servit cu
CADENȚE PESTE TIMP by Col.(r) Martin CATA () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93213]
-
se facă auzit cum trebuie. — Deci le putem da la cap nenorociților? își face în sfîrșit Picioruș de Ghips apariția din celălalt capăt, izbind de perete ușa care îl ferise pînă atunci de privirile celorlalți, apropiindu-se șchiopătînd. — Nici măcar atîta osteneală nu merită, e de părere Broscoiul, puteam să-i dăm pe mîna populației ca să-i linșeze, și am fi scăpat de o grijă. — Uite cît ne costă toată dezorganizarea asta, spune Picioruș, alăturîndu-se în sfîrșit grupului, vorbind pe un ton
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
de delicioasă și provocatoare o fi fost la un moment dat, îmi va deveni, inevitabil, la fel de familiară ca propriul buzunar? În schimbul iubirii? Care iubire? Oare asta leagă toate cuplurile pe care le cunoaștem - pe toți cei care chiar își dau osteneala să se lase legați? Oare nu aduce asta mai degrabă a slăbiciune? Nu înseamnă mai curând comoditate, apatie și vină? Nu-i aici vorba, mai curând, de teamă și uzură și inerție, de lipsă de curaj, de-a dreptul, decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Ei bine, ar trebui să fie la închisoare - sau prin vreun șanț. Nu-și făceau temele, ’tu-i mama mă-sii! Smolka copia de la mine la spaniolă, iar pe Mandel îl durea în pix să-și mai dea măcar atâta osteneală, cât despre spălatul mâinilor înainte de masă... Nu-nțelegi că băieții ăștia doi ar trebui să fie morți! Ca Bubbles. Iată, în acest caz, o carieră care măcar are cât de cât sens. Iată un caz de cauză-efect care îmi confirmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
ar fi putut Într-adevăr Întoarce la viață, pentru că el constatase că putea simți durerea chiar și dacă era doar o fantomă. Fantoma avea amintiri. Și-l putea aminti pe acel dr. Czinner care fusese atât de iubit, că merita osteneala ca un ucigaș plătit să ațintească un revolver spre capul lui. Aceasta era amintirea cea mai mândră dintre toate, cea În care dr. Czinner stătea În parc, În berăria din colțul săracilor, și auzi Împușcătura făcând țăndări oglinda din spatele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Dacă-mi dai voie. Nu. Întinde mîna și-l acoperă pe Mihai cu cearșaful pînă peste ochi: Am să-ți spun eu cînd mă poți privi. Supus, Mihai acceptă. O simte cum pășește peste el și o aude îmbrăcîndu-și hainele. Osteneala nopții precedente, nedormită, vodca băută cu Maria "Dumnezeule!, m-am jurat că nu mai vreau complicații" -, cafeaua, cele două pastile amare iar acum, toată povestea asta, cu Cristina, se învîrt în capul lui, ca într-un dans halucinant, în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
murdar, nea Toadere. Una-i să faci o greșeală la furie, și mata ai destule probabil, și alta-i să premeditezi o murdărie. Dacă ăla-i tîmpit, va rămîne tîmpit și după ce-i arăți fotocopia, și atunci la ce bun osteneala?! Iar dacă nu-i tîmpit, pedeapsa cea mai cruntă pentru el e Doina, fata lui, pe care n-a vrut s-o crească, s-o vadă. Căci vine, cu vîrsta, o oră de bilanț a omenescului din tine și vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
culcă pe pieptul lui Mihai, lipind colțul gurii de trupul lui încă înfierbîntat, continuînd să inspire mirosul transpirației proaspete, care o fascinează. În neclintirea ei, femeia își adună gîndurile numai asupra unui loc din trupul său relaxat total după atîta osteneală, un loc în care știe că milionane de Vlădeni invizibili au pornit cursa nebună spre întîlnirea cu adevărata Marie, adunată într-un ovul ce așteaptă să fie spart de cel dintîi și mai viteaz dintre oaspeții invizibili, doriți cu atîta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de la bibliotecă, fapt căruia se datorează și caracterul succint al însemnării.) Lungime: 10 mm. Aspect: respingător, are o mică deschizătură. Observații: mi-e silă, mi-e silă de mor.“ Cam așa ar fi sunat însemnările, dacă și-ar fi dat osteneala să țină un jurnal detaliat al etapelor de dezvoltare. Bineînțeles că asta nu s-a întâmplat. Dar este interesant de observat că, în cadrul relației pe care o avea cu chestia, ținuse o evidență strictă a faptelor. Iar această latură a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
grad de perspicacitate. Dar azi nu vreau să știu nimic din toate astea! Ding!“ Acestea fiind spuse, cine îl poate învinovăți pe Alan? Mai exact, cine s-ar deranja să-l acuze pe Alan? De asemenea, de ce să ne dăm osteneala să-l compătimim pe Krishna Naipaul, care, în timp ce Alan și Bull se îndreptau spre Londra, era încă prins în rețeaua de perversități polimorfe la Tiresias Kebab Bar din Wincanton? În încăperea frigorifică luminată cu neon, un sandviș sexual ciudat, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
e o chestiune de principiu. Hai s-o lăsăm baltă și să mai beau o ceașcă de ceai. Mă duc după ceainic. — Nu te osteni. Aș vrea să discutăm... N-a mai rămas nimic de discutat. Și nu-i nici o osteneală. Străinul Își curăța unghiile, sub care se strînseseră coji de mătreață. — Va să zică, nu mai are rost să discutăm? Întrebă el. — Absolut nici un rost. — În cazul ăsta... Dar se opri, auzind huruitul din ce În ce mai apropiat al unui avion. Undeva departe, În partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]