1,607 matches
-
Un chef strașnic se încinsese și-o sete nebună de împerechere. Eram Le bateau ivre, corabia beată criță. Dar nu mai era vremea plăcerilor, era vremea meditației. Cu Omicron împreună, ne îndreptarăm spre pupa vasului. Era trei dimineața. Noaptea albă ostenise. Părea așa, pe înserat; dar, se vedea încă bine. Ședeam lungiți pe puntea lucioasă, strașnic frecată. Miresmele taigalei înnobilau clipa... - Au de toate, am zis, ca un fel de încheiere. Energie, să încălzească secole la rând planeta. Metale prețioase, pietre
Prințesa Trubețkoi by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9774_a_11099]
-
o meserie bună pentru unii oameni, comentă funcționarul. Mie mi se pare cam prăfuită. Dacă mi-ai da un creion și o bucată de hârtie, ți-aș face planul casei și al grădinii. N-am, răspunse Janvier. Nu te mai osteni. E casa ta. Nu a mea. Tuși din nou, sprijinindu-și mâinile osoase pe genunchi. Parcă încheia o discuție cu o persoană pentru care nu putea să facă nimic. Absolut nimic. Chavel se depărtă. Se apropie de Pierre și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
cu aceeași înfocare ceea ce el consideră a fi experiența și curajul lui Tripp, dar și sânii și picioarele doamnei Tripp. Tânărul se numește Cobb și are obiceiul enervant de a pune întrebări. Chiar el spune: Nu e cazul să vă osteniți să-mi dați explicații, șefu’. Dați-mi voie să fac eu săpături, să pun întrebări și să mă prind eu singur. Domnișoara Jixon, dactilografa, este o domnișoară ofilită de patruzeci și patru de ani care privește spre toți și toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
Uite că am și uitat cum îl cheamă pe numele lui adevărat... Aha! Cărăușu. Petrache Cărăușu. Așa-l cheamă, bată-l norocul. Da’ nimeni nu-i spune așa. Toți îi zic Pâcu. Si atâta...” Boii parcă suflau din ce în ce mai greu. Erau osteniți peste măsură de povară și drum lung. Se apropiau de Fântâna cu răchiți. Inainte de asta însă, treceau pe la capătul grădinii lui moș Petrache, om gospodar în sat, dar care ședea aici „la grădină” - cum îi spunea el locului - într
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
o caute pe bunica. Ea își rumega amarul în cine știe ce colț, trăgând abitir din țigară... „Zănovie! Zănovie!” o striga el cu glas abia auzit. „Zănovie, hai să mănânci, că îi fi flămândă.O zi de asta de roboteală...Ii fi ostenită...” „Ostenită pe dracu’! Is ruptă de oboseală. Mie nu-mi ajung mâinile și picioarele pentru alergătură și muncă și tu... huci-marginea...Tai frunze la câini. Ai copt peștii ciia? Că mi-i o foame de nu văd pe unde calc
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
caute pe bunica. Ea își rumega amarul în cine știe ce colț, trăgând abitir din țigară... „Zănovie! Zănovie!” o striga el cu glas abia auzit. „Zănovie, hai să mănânci, că îi fi flămândă.O zi de asta de roboteală...Ii fi ostenită...” „Ostenită pe dracu’! Is ruptă de oboseală. Mie nu-mi ajung mâinile și picioarele pentru alergătură și muncă și tu... huci-marginea...Tai frunze la câini. Ai copt peștii ciia? Că mi-i o foame de nu văd pe unde calc. Du
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
șase în al doilea loc: trăsurica fină zboară din ce în ce mai jos, ajunge în bătaia mâinilor lungi, păroase și îndemânatice ale maimuțelor nancy ma, conduse în această urmărire de hanuman însuși, supranumit retragere regele crud. vrăbiuțele-soldat, încărcate de greutatea căpăstrului galben, au ostenit, trebuie să faci ceva, cu inspirația ta găsești, ca întotdeauna, o soluție cât de cât ingenioasă, scoți, din partea ascunsă a desagiifără-fund, aripa subțire de liliac-cu-nas-de-frunză primită în dar, o îmbraci de îndată, te înalți deasupra întregului stol, de unde poți zări
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
șase în al doilea loc: în față zărești o pădure de munte, cărarea ta se îndreaptă către ea, îți trebuie curaj și atenție, nu vei mai putea observa teritoriul deschis, care îți permite detectarea din timp a primejdiilor, ești destul de ostenit deja, dar te hotărăști să te odihnești numai după ce străbați această pădure, oricât de mult ar trebui să reziști, pasul tău este dârz, sub coroanele înalte lumina scade la jumătate, se aud mișcări de vietăți în stânga și în dreapta, îți încordezi
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
Ispas mai în fiecare zi, că se punea dimpotrivă să vă împrumute ba una, ba alta, iară eu nu și nu! Să-i dăm cumnatului Dănilă, că, de , îi de-al nostru... Așa-i, bărbate? DĂNILĂ: Da' nu te mai osteni să-l întrebi pe dânsul, că doară cunosc și eu într-o părere cum stau lucrurile... Așa-i, mai încape vorbă? ANISIA: Păi vezi? ISPAS: Măi nevastă, mai pune stavilă celui plisc și nu tot clămpăni în dodii. Ce-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Măria Sa Lehamite-Împărat! LEHAMITE (intră, calcă plictisit): Eu... de... iaca... m-ați chemat, am venit! Da' ce atâta tărăboi pentru o nuntă, acolo... Mai bine-mi trimiteați bucatele acasă... eu, ca omul... dădeam ceva pentru însurăței și gata, nu ne mai osteneam cu toții atâta...! (se așază) APRODUL: Alții nu mai văd, Maria Ta! GÂND: Or veni ei, dac-or avea buna-plăcere! Să se dea la masă aici și în celelalte încăperi, unde s-a așezat, după cuviință, partea femeiască, asemenea unde s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
pleca, te fac ... ministru! MICUL PRINȚ: Ce fel de ministru? REGELE: Al... al Justiției. MICUL PRINȚ: Și pe cine să judec aici dacă nu-i nimeni în afară de Măria Ta? REGELE: Nu se știe, încă n-am străbătut niciodată toată planeta. Ostenesc dacă merg pe jos, iar pentru caleașcă n-am loc. Poate să mai fie cineva. MICUL PRINȚ: Nu, te asigur că nu-i nimeni. Am urcat până aici de pe cealaltă parte a planetei și n-am văzut pe nimeni. REGELE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
a alintat-o el - dacă nu primarele? Dacă n-ar fi Petrache să mă ajute, nu știu în cine aș mai putea avea nădejde... Uite, am pus așternutul. O adormit și Tăchel. Azi o avut mult de învățat și e ostenit, săracul. Lasă că știu eu cum îi la școală. Unde mai pui că Limba latină o face cu Bounegru, șeful legionarilor. Aista ar fi în stare să mă împuște nu alta... Se descurcă el. Nu s-o plâns niciodată. Îi
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
intrarea în locuință, revăzându-și dragul prieten imaterial în oglindă, se mai alină un dram, uită de griji și putu să-și vadă nestingherit de treabă, pe urmă, tot restul zilei. La ceas de seară, frânt de oboseală, cu trupul ostenit de trudă - fapt ce, de altfel, la el nu prea era un lucru obișnuit -, se băgă în pat, uitând cu totul a-i mai șopti acel călduros „noapte bună” oglinzii. Își potrivi perna sub cap, stinse lumina și închise ochii
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
nevăzute în tainițele cortului. Se culcară cu toții. Intrară în dunele de pene, se cocoloșiră cum putură mai bine, dar nici căldura acestora și nici luna care lumina spornic întreaga șatră, nu reușiră să le aducă odihnă în trupurile și gândurile ostenite de griji. A doua zi, pentru a nu răscoli tristețile alungate o dată cu noaptea care trecuse, nimeni nu mai pomeni despre fata lui Vijelie ce ar fi putut sau nu să devină mireasa lui Vișinel. Alte treburi îi mânau pe Lisandru
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
un broscoi. Nu sforăia tare. Din când în când icnea. și-și trăgea răsuflarea, mai adânc, și o lua de la capăt. Mai întâi, femeia nu îndrăzni să-i tulbure odihna. Lipsise toată noaptea deacasă și se gândea c-o fi ostenit, cine știe pe unde-o fi hălăduit, și pe unde-o fi muncit, că așa-i spunea, dimineața,cînd revenea de pe unde umbla: că, iar a încărcat și descărcat, la cutare ori la cutare patron.și ea-l credea.Așa
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
asemănare era între cele două siluete. Mergând de-a lungul muntelui, am dat de o priveliște veselă, împrejmuind un cerc de coline. Pământul era acoperit de nuferi albaștri. Pe această creastă se zărea o cetate construită din cărămizi masive. Eram ostenit; m-am așezat pe malul râului, pe nisip, sub un bătrân chiparos. Locul era pustiu și liniștit. Mi se părea că nimeni nu se aventurase încă până aici. Deodată, întorcând capul, am văzut o fetiță ivindu-se de după cortina de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
persuasiv. Parohul se uită la ceas ostentativ și-zise cam nerăbdător: "Păi, fiule, n-ai vorbit și tu cu Tăsică?". Am vorbit, părinte, dar așteptam încuviințarea lu' matale", făcu respectuos nevoie mare portarul-instalator. "Ei, bine, având în vedere că adesea ostenești pentru acest sfânt lăcaș, o ai", zise cu niscaiva solemnitate popa. Simți însă nevoia să adauge imediat: "Asta nu înseamnă să ne facem un obicei din această plăcută corvoadă..." Nu, Sfinția Voastră! Nu fac io așa ceva. Sunt băiat cu bun-simț
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
dandanaua cu nasu', cu spitalu', cu...", începu să explice Vasile. Apoi, luând seama la ce vorbește, se opri și o întoarse, simulând o iritare: "Acum mă mai zăpăcești și mata dă cap!". Camaradul dădu din umeri, fără a se mai osteni să-i dea vreo replică. Tăcut, portarul cel accidentat se vârî în cămăruță și ieși de acolo cu o plasă solidă în care băgă cele două faimoase recipiente, rânjind: "Ei, nu-i pentru cin' să pregătește, e pentru cin' să-nnemerește
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
ele dispăruse. Aflam constelații de mică pe plafonul celest, unde mii de care se Întreceau ca pe vremea Romei antice. O pastilă efervescentă risipindu-și ceața translucidă În pahar Înfățișa În sens invers episodul separării pământului de ape. Când vertebrele osteneau, o Întoarcere spre antipozii camerei Îmi dezvăluia alte miracole. Tabloul reprezentând o vază cu trei crizanteme galbene, așezată pe o masă veche, alături de-o fâșie de mătase, spunea povestea unui han lyonez unde neguțătorii medievali de stofe se opreau
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
zadarnice și exterioare sau opinii convenite preciziei absolute a plăcerii sau interesului direct ațîțat de operă, în a face din această operă un reactiv servind controlului pedagogic, o materie cu dezvoltări parazitare, un pretext pentru probleme absurde...". Chiar și filosofia, ostenită de efortul penetrării concretului fenomenal, a fost obligată nu o dată a adopta un comportament literar. Exemplu: bergsonismul s-a văzut acuzat de-a fi introdus ilicit în spațiul demersurilor intelectului "o materie proprie lirismului sau romanului". Ajuns în acest punct
Despre "stilul critic" (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9205_a_10530]
-
rezolva un caz, poliția dă vina pe extratereștri, confirmă Pruritanal. — În cazul de față, Înclin să cred că poliția are dreptate, interveni Vic, fără să mai aștepte să-i vină rîndul. Surpriza fu atît de neînsemnată, Încît nimeni nu se osteni să comenteze. Cu atît mai mult cu cît poliția rolandă Încă nu se implicase În elucidarea acestui caz. Vic se văzu obligat să continue, pentru a justifica În vreun fel entuziasmul indiferent al celorlalți - ceea ce demonstra că se gîndiseră deja
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
mort. În rest, chiar că nu am nimic personal cu tine. — Viu eu și mort tu, preciză David. De asemenea, voi menționa condițiile de detenție și tratamentul inuman la care am fost supus. Omul cu fața verde nu se mai osteni să-l contrazică. Oftînd, aprinse un felinar cu carbid, Îl agăță cu o sîrmă de tavan, apoi se apucă să moșmonească Într-un alt cotlon al grotei. Vorbi din nou abia după ce găsi ce căutase, un sac de dormit, pe
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
disimuleze neliniștea Îndărătul asigurărilor vehemente că totul se va termina cu bine, destinate aparent lui Pablo, care, la rîndul său, le accepta cu o recunoștință Întrucîtva resemnată. Era de altfel convins că Michel nu e un oarecine, de vreme ce Vic se ostenise să-l tîrască pînă În grota aceea și i se adresase cu savantule, numai că acum Îl frămîntau cu totul alte gînduri. Nu știa dacă Vic reușise să ajungă În sat și ce le-ar rămîne de făcut În situația
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
situație dintr-un vis (pe care nu eu Îl avusesem, poate altcineva) al cărui mesaj mi se părea că ar trebui să-l știu, deși nu-l știam - pornise de undeva către mine și Încă nu ajunsese. Nu se mai ostenea să-și toarne În pahar. Bea lichiorul direct din sticlă și Îmi relata destul de incoerent peripețiile personajelor sale, ca și cum ar fi fost vorba despre niște cunoștințe comune. Îl ascultam resemnat, fără să acord vreun credit fabulațiilor generate de exaltarea lui
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
care Antoniu făcuse aproape zece pagini de literatură. Acum, nici el nu-și explică de ce, vroia să-l mântuie pe Kawabata, cu această istorie care nu avea nici o legătură cu moartea lui. Povestea căpătase dimensiunile unei izbăviri, și bătrânul adormise ostenit de suferință, ferecând-o prin moarte, pentru totdeauna. Antoniu are În permanență o senzație emoțională de sufocare. A deschis ușa prin care aerul a năvălit aducând cu sine un miros de cocleală și, și-a dat seama că bătrânul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]