806 matches
-
Acasa > Poeme > Meditatie > PAȘI Autor: Viorel Birtu Pârăianu Publicat în: Ediția nr. 2220 din 28 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului PAȘI ieri mă plimbam pe alei și frunzele foșneau sub pașii mei mereu osteniți și grei petale în jur se scuturau covor de frunze tot făceau mi-e dor de adierea unui cuvânt nespus știu, o literă a mai rămas de pus uite sus, acolo sus atâtea aș fi vrut să mai fi spus
PAȘI de VIOREL BIRTU PÂRĂIANU în ediţia nr. 2220 din 28 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385048_a_386377]
-
Cu palmele-ți de fluturi Să mângâi valul rece, Pe-ntinderi de lumină,... albastre, spre liman. Eu am uitat, Măiastro, Că mi-ai cântat pe umeri, În dimineți senine, când vântul m-adia. Mi-ai pus dulceța verii, pe pleoapa ostenită; Nectar din floarea vieții, Pe buzele de jar. Referință Bibliografică: Eu nu mai știu / Florina Emilia Pincotan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2265, Anul VII, 14 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Florina Emilia Pincotan : Toate Drepturile Rezervate
EU NU MAI ŞTIU de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2265 din 14 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385226_a_386555]
-
gândcaut delirul unui cuvântuitat, nespusmă smulg din tăcereplâng de durereaunui vis înăbușit... XIV. PAȘI, de Viorel Birtu Pârăianu , publicat în Ediția nr. 2220 din 28 ianuarie 2017. PAȘI ieri mă plimbam pe alei și frunzele foșneau sub pașii mei mereu osteniți și grei petale în jur se scuturau covor de frunze tot făceau mi-e dor de adierea unui cuvânt nespus știu, o literă a mai rămas de pus uite sus, acolo sus atâtea aș fi vrut să mai fi spus
VIOREL BIRTU PÂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/385150_a_386479]
-
am tot dus cădeau idei de unde le-am tot pus știi, nu... aici, totul a fost spus frunzele plângeau sub pașii mei era apusul, nu'i așa. Citește mai mult PAȘIieri mă plimbam pe aleiși frunzele foșneau sub pașii meimereu osteniți și greipetale în jur se scuturaucovor de frunze tot făceaumi-e dor de adierea unui cuvânt nespusștiu, o literă a mai rămas de pusuite sus, acolo susatâtea aș fi vrut să mai fi spusdar am plecat departe, în apusm-am dus și
VIOREL BIRTU PÂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/385150_a_386479]
-
i-am simțit, așa i-am perceput. Fiindcă i-am văzut împlinind sub ochii noștri Evanghelia, pentru că ne-au învățat creștinismul practic prin exemplul personal: au flămânzit ei ca să sature pe cei flămânzi, au privegheat ei ca să se odihnească cei osteniți, au pătimit ei ca să ia mângăiere cei întristați, s-au sacrificat ei ca să trăiască ceilalți. Bunul Dumnezeu să-l odihnească cu sfinții pe Părintele Ioanichie Bălan - cel care a ajuns, în urmă cu nouă ani, alături de marii săi îndrumători, slujitori
PREACUVIOSUL PĂRINTE ARHIM. IOANICHIE BĂLAN. FRÂNTURI DE GÂNDURI ŞI SENTIMENTE LA ÎMPLINIREA A NOUĂ ANI DE LA MOMENTUL MARII SALE TRECERI… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384303_a_385632]
-
sunt Concepte care aparțin domeniului psihologiei, filozofiei: „Mărimea timpului”, „Neliniște”, „Nostalgie”, „Viața și Moartea”, ” Iluzie”, „Păcatul Evei”, „Destin”. Această ultimă poezie este de o frumusețe care te impresionează : „Pășesc, privind tot înainte, Prin frunzele ce cad foșnind Crâmpei de vise ostenite, Tresar sub pasu-mi obosit, Zadarnic ochii mei mai cată, Prin vechiul Aladin ochean - O rază limpede, curată, Pe care-o vreau...dar n-o mai am ! Stingher tu treci pe lângă mine, Și ierni aduci și vânturi reci... Oh ! te cunosc
CRONICA LITERARĂ LA VOLUMUL DE POEZIE ,,ÎN AMURG”, A POETEI EMILIA ŢUŢUIANU, AUTOR ŞTEFAN DUMITRESCU de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382312_a_383641]
-
ori de la voia Sa. Dumnezeu, care ne dăruiește dragoste necuprinsă, invitându-ne să venim la El, fără diferența dintre noi ( bogați ori săraci ), fără insistența Sa, ci numai prin harul Său care se revarsă asupra noastră. .................................................................... ,, La capăt de drum, ostenită Cad ca și Tine, sub creucea grea. Aștept cu răbdare, să mă faci viu, Doamne și iarăși să-Învie vie Împărăția Sfântă a Ta . ,, - Drumuri - Capitolul ,, Sentimente ,, conține poezii cu dorinți; unele dintre ele se vor împlini, altele pot rămâne în
COMENTARIU de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1886 din 29 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383347_a_384676]
-
pune-i un dulce glas !... XXIV. SCRISOARE, de Mihaela Mircea , publicat în Ediția nr. 1742 din 08 octombrie 2015. SCRISOARE Împovărată sunt de gânduri La ora asta când îți scriu C-o picătură de sineală Din ochii-albaștri de pustiu Penița ostenită abia scrie Filozofia unui muritor N-ai vrea să-ți dau povara asta ție Pe-o primăvară cu miros de dor! ... Citește mai mult SCRISOAREÎmpovărată sunt de gânduriLa ora asta când îți scriuC-o picătură de sinealăDin ochii-albaștri de pustiuPenița
MIHAELA MIRCEA [Corola-blog/BlogPost/382765_a_384094]
-
abia scrie Filozofia unui muritor N-ai vrea să-ți dau povara asta ție Pe-o primăvară cu miros de dor! ... Citește mai mult SCRISOAREÎmpovărată sunt de gânduriLa ora asta când îți scriuC-o picătură de sinealăDin ochii-albaștri de pustiuPenița ostenită abia scrieFilozofia unui muritorN-ai vrea să-ți dau povara asta țiePe-o primăvară cu miros de dor!... XXV. VINE TOAMNA!, de Mihaela Mircea , publicat în Ediția nr. 1738 din 04 octombrie 2015. VINE TOAMNA! Sub privirea mea-ndrăzneață Totul
MIHAELA MIRCEA [Corola-blog/BlogPost/382765_a_384094]
-
o doamnă agățată de cer De-ale soarelui raze, leagăn, vers și mister. Ai uitat pentr-o clipă că în inimă-ți plouă. Nu știai ce va fi, câte nopți ți-au rămas În oglinda ce ține chipu-ți trist, ostenit, Ai știut doar un lucru că iubit...ai iubit Și-a plecat un ecou rupt din clopot de glas, Ai întins doar o mână învelită-n mănușă Și ai dat cu oglinda de pământ, blestemând, Ai cules doar un ciob
CÂNTUL APUSULUI de ANA PODARU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382939_a_384268]
-
-l mai pun față în față?” Luna: „Nu mai pot fi «regina nopții», fiindcă nu vreau să am un regat care, sub lumina mea, și-ar arăta și mai tare colții, în lătratul demagogic tot mai vehement.” Lumânarea: „Cu «gene ostenite» mi se sufla flacăra pentru că el trecea din timpul individual al ceasornicului în timpul universal străjuit de lună. Azi nu mai simt un prag, nu mai fac o trecere spre reverie. Cine să mai contemple în galopul existențial?” Steaua: „Am amintit
EMINESCU S-A VRUT TROIENIT «CU DRAG DE ADUCERI-AMINTE. AZI MULŢI VOR SǍ AIBǍ AMNEZIE, FIINDCǍ ÎŞI AMINTESC PREA DES DE LUCRURI NECUGETATE! de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385319_a_386648]
-
stă de veghe, La firul vieții-n fiece-anotimp. La Rușii-Munți e mai albastru cerul... Strălucitoare stele-n nopți de jar, Par licurici împrăștiind lumină... Clipe de vară-n vremuri de cleștar. Pe drum de care, mai aproape-i visul... Când ostenit se-ntoarce de la câmp, Tăranul, adormit, cu biciu-n mână, Visează holde mari pe-al său pământ. Curgând încet, purificând prin apă, De la-nceput spre mâine, vii si morți... E Mureșul, eternă acoladă! Ruseni au fost, vor fi, suntem cu toți
LA RUŞII-MUNŢI de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1997 din 19 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385330_a_386659]
-
Cu palmele-ți de fluturi Să mângâi valul rece, Pe-ntinderi de lumină,... albastre, spre liman. Eu am uitat, Măiastro, Că mi-ai cântat pe umeri, În dimineți senine, când vântul m-adia. Mi-ai pus dulceța verii, pe pleoapa ostenită; Nectar din floarea vieții, Pe buzele de jar. Citește mai mult Eu nu mai știu, Măiastro, Când mi-ai cântat la tâmplă;Iar aripa-ți ca neauaM-a îmbrăcat în har.În nopțile de smoală,De mi-ai fost faclă-aprinsă
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
păgân.Cu palmele-ți de fluturiSă mângâi valul rece,Pe-ntinderi de lumină,... albastre, spre liman. Eu am uitat, Măiastro,Că mi-ai cântat pe umeri, În dimineți senine, când vântul m-adia.Mi-ai pus dulceța verii, pe pleoapa ostenită;Nectar din floarea vieții,Pe buzele de jar.... XIII. CÂND VINE PRIMĂVARA, de Florina Emilia Pincotan , publicat în Ediția nr. 2259 din 08 martie 2017. Când Primăvara vine Desculță, peste câmpuri, Râzând ca o copilă Cu pletele în vânt; Suavă
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
o chemareși zborul nostru s-a înveșnicit.... XXII. AMURG, de Alexandra Mihalache, publicat în Ediția nr. 1978 din 31 mai 2016. Amurgul dintre noi e o poveste scrisă în frânturi de timp pe brațele purpurii ale reveriei și lasă clipele ostenite să adoarmă pe umerii nemuririi fără să-și ia rămas bun de la vremelnicie.... Soarele răsfrânge o amintire într-un decor mirific undeva la poalele munților care se îneacă în amurg.... O lacrimă sfințește pământul însetat de jurăminte neîntinate când soarele
ALEXANDRA MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/385242_a_386571]
-
i-am simțit, așa i-am perceput. Fiindcă i-am văzut împlinind sub ochii noștri Evanghelia, pentru că ne-au învățat creștinismul practic prin exemplul personal: au flămânzit ei ca să sature pe cei flămânzi, au privegheat ei ca să se odihnească cei osteniți, au pătimit ei ca să ia mângăiere cei întristați, s-au sacrificat ei ca să trăiască ceilalți. Bunul Dumnezeu să-l odihnească cu sfinții pe Părintele Ioanichie Bălan - cel care a ajuns, în urmă cu nouă ani, alături de marii săi îndrumători, slujitori
In Memoriam: Preacuviosul Părinte Arhim. Ioanichie Bălan [Corola-blog/BlogPost/92387_a_93679]
-
definitiv, văd ghilotine!/ Golgota e aproape... Sub hlamidă,/ Iubirea tace, inima-i lividă!/ Groparul, de-ntristare, nu mai vine!// Ce mort frumos voi fi întru vecie!/ Țărâna rimelor mă va înghite/ Slujindu-te pe tine, Poesie!// Zălog etern al Clipei ostenite/ Fi-vor doar lacrimile unor urme/ În care nici Uitarea n-o să scurme...”. Salutând cea de-a 18-a apariție editorială a remarcabilului poet Theodor Răpan, nu ne sfiim să mărturisim că sonetele sale - tocmai prin perfecțiunea tehnică a lor
DAN LUPESCU despre albumul liric… FiinD. 365 + 1 Iconosonete de THEODOR RĂPAN [Corola-blog/BlogPost/92450_a_93742]
-
i-am simțit, așa i-am perceput. Fiindcă i-am văzut împlinind sub ochii noștri Evanghelia, pentru că ne-au învățat creștinismul practic prin exemplul personal: au flămânzit ei ca să sature pe cei flămânzi, au privegheat ei ca să se odihnească cei osteniți, au pătimit ei ca să ia mângâiere cei întristați, s-au sacrificat ei ca să trăiască ceilalți. Bunul Dumnezeu să-l odihnească cu sfinții pe părintele Calciu și pentru rugăciunile lui să ne miluiască și să ne mântuiască pe noi toți. Amin
In memoriam: zece ani de la săvârşirea din această viaţă, pământească, a Părintelui Gheorghe Calciu Dumitreasa [Corola-blog/BlogPost/93415_a_94707]
-
i-am simțit, așa i-am perceput. Fiindcă i-am văzut împlinind sub ochii noștri Evanghelia, pentru că ne-au învățat creștinismul practic prin exemplul personal: au flămânzit ei ca să sature pe cei flămânzi, au privegheat ei ca să se odihnească cei osteniți, au pătimit ei ca să ia mângâiere cei întristați, s-au sacrificat ei ca să trăiască ceilalți. Încerc și mă străduiesc să cred și să am convingerea sau nădejdea că vom ști cu toții pe mai departe, să ne cinstim înaintașii, potrivit meritelor
TOŢI ACEŞTI MARI PĂRINŢI AI ORTODOXIEI NOASTRE SUNT, PENTRU MINE CEL PUŢIN, (CA) NIŞTE SFINŢI AI BISERICII, POPORULUI ŞI NEAMULUI NOSTRU ROMÂNESC… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2232 din 09 februarie [Corola-blog/BlogPost/383125_a_384454]
-
bătută cu aur din raze boboci și muguri cu răsuflare de suave parfumuri întâmpinată cu măreție și alaiuri de renăscuții la viață supuși: de pe ramuri o întâmpină corul poporului înaripat al pădurii se trezesc sub petice de omăt ultime lacrimi ostenite ale iernii primele viorele și ghioceii odraslele sale; se șterg la ochi bobocii suav clipesc din petale albastru și alb înălțând capul perlat cu mărgăritare lichide surâzând diafan razelor calde de aur ce le alintă cu gingășie parfumul se umple
SE SCHIMBĂ DOMNIA NATURII(DIN VOLUMUL ,,UN VIS CU PARFUM DE AMURG PUBLICAT ÎN 2017 LA EDITURA ARMONII CULTURALE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2253 din 02 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383191_a_384520]
-
dacă vei primi Nobel-ul, să știi că asta nu va fi decât confirmarea că ai transcris corect izvodul cosmic. Și Romancierul - în povestea ta - așterne o carte... Dacă pentru asta - în realitate - va primi Goncourt-ul? FILOZOFUL. Sunt tot mai ostenit. Mi-am întemeiat o parte din viață pe convingerea că pot deveni nemuritor. Eram tânăr; îmi priveam pielea netedă, părul îmi era des și lucios, dinții intacți, chiar așteptam să-mi mai crească unii, măselele de minte. Pasul sprinten, vedeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
cantină; seara, picioarele: umbli prea mult; noaptea, testicolele, urmare a abstinenței pe care, periodic, ți-o impui. Ai unsprezece ani, ții mâna pe umărul unei fetițe. Sunteți frumoși. Curați. La propriu, în abstract, în pofida mizeriei din jur. Sute de maturi osteniți, cu haine prăfuite, mirosind a tutun și a parfum grețos. A sudoare și a picioare nespălate. A sex. Mai târziu ți-ai dat seama ce iz răspândesc femeile la ciclu, în sală erau destule. Toate miasmele. Dominate de cea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
idee nemijlocită asupra faptelor, fără a se Încrede În impresiile nesigure ale altora. Se Întoarse cu gândul la chilia sa de la San Piero, la scrierile pe care le Întrerupsese. Se lăsă În voia mișcării roților, căutând să Își destindă trupul ostenit. Biserica se ridica la cel puțin o milă la sud de râu, Într-o zonă de câmp deschis, acum ajunsă de cel de-al treilea brâu de ziduri. La Început, trebuie să fi fost o parohie pe drumul spre Roma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
În spatele hazardului se pot ascunde mecanisme și explicații neașteptat de logice și de riguroase În enigmatica lor aparență de fortuit, atât. Vocea profesorului nu mai era la fel de amuzată și de jucăușă cum Îmi păruse la Început, o undă de melancolie ostenită se simțea dincolo de curgerea sa egală, modelată În ore lungi de catedră. Nu se schimbase foarte mult față de anii În care umplea amfiteatrele cu elocința, umorul și știința sa de carte. Îl știam bine pentru că, de vreo câteva ori, asistasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
cap purtau bască. Mergeau iuțit, înturnându-și din când în când capul cu grijire. Când ajunseră în Văioaga Ursului, făcură popas. — Preacuvioase Metodiu, grăi cel tânăr cu sfială, dar nu fără o zâmbire scurtă în colțul gurei, îi fi și matale ostenit de atâta cale. Să stăm oleacă întru Domnul. — Domnul a dat, Domnul a luat! oftă cel bătrân, așezându-și ciolanele turcește. Fiule, urmă el scoțând de mâncare, să dăm trupului ce-i al trupului, căci fără dânsul sufletul este egal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]