648 matches
-
aspirația stilistică putând fi înșelată de excese și prețiozități. Bombasticismul liric caracterizează, în astfel de cazuri, unele enunțuri: „Critica se îmbată de robustețea mirosurilor florale, de coloritul fascinant al poeziei, care corespunde sevelor telurice pulsând în ospitaliera geometrie vegetală.” Alteori, ostentația erudiției lexicale conduce la stridențe: „nucleu uberos”, „vânt vernal”, „verb domptat”, „sicitate ironică”, „luciditate elansată”, „sublim flamboaiant” etc. Pregnanța discursului critic scade considerabil în atare circumstanțe, sufocată fie de umbra densă a călinescianismului, fie de o irepresibilă ispită narcisistă. „Meditația
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287364_a_288693]
-
filistinismul burgheze, extrapolate la Întreaga masă a „publicului”. De aici, sfidarea, violențele de limbaj, care colorează deja primele articole-manifest ale poetului. Numai dacă ținem seama de o atare interpretare putem Înțelege extremismul atitudinii de respingere a receptării, dezinteresul afișat cu ostentație față de „gradul de comprehensibil al operei”: creația autentică violentează, prin Însăși complexitatea și „dificultatea” ei, „confortul” general: „Opera de artă devenită dintr-o dată pe placul spectatorului - scrie Voronca În revista Punct - nu e cu nimic mai presus salatei provocînd spontan
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
imobil demn de un mare senior: un hotel superb, care adăpostește astăzi Consiliul de Stat. Fațada, construită în piatră albă, de o maiestoasă simplitate, atrage atenția curioșilor. Totul în arhitectura acestui hotel particular evocă fastul fără paradă, bunul gust fără ostentație, rafinamentul fără excese" [Meuwissen, 1999, p. 41]. Proprietarul acestui imobil era un aristocrat, deținătorul unei mari averi, marchizul Théodore van der Noot d'Assche (1818-1889). Cartierul Léopold a fost construit pentru deținătorii marilor averi din secolul XIX, de o societate
by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
plănuită nu pentru a fi cheltuit și risipit, ci pentru a fi economisit, pentru a produce o "acumulare de capital". Pentru aceasta, cei care muncesc intră într-un fel de "asceză", de reținere, cumpănire și discreție, valori opuse risipei și ostentației. Noile valori sociale (inspirate de cele religioase și care au devenit laice) sunt date de simțul economic al abstinenței și efortului, care va sta la baza societăților industriale și va contribui la dezvoltarea capitalismului în secolele următoare 125. Sintetizând, cultura
by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
nu pentru a fi cheltuit și risipit, ci, dimpotrivă, pentru a fi economisit, pentru a produce o "acumulare de capital". Pentru aceasta, cei care muncesc intră într-un fel de "asceză", de reținere, cumpănire și discreție, valori opuse risipei și ostentației. Noile valori sociale (inspirate de cele religioase și care au devenit laice) sunt simțul economic al abstinenței și efortului, care vor sta la baza societăților industriale și vor contribui la dezvoltarea capitalismului în secolele următoare 212. Generalizând, cultura poate fi
by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
trei ticăloși porniți pe rele, îl ajută să-și îmbrace veșmântul ducal, aducându-i sabia și pălăria, îi spune în mai multe rânduri care este ora zilei (un artificiu al lui Shakespeare care subliniază în felul acesta, cu maliție și ostentație polemică, unitatea de timp a piesei). Dar lucrul cel mai important este că Ariel are un rol hotărâtor în evoluția morală a lui Prospero. După ce îl adusese pe regele Alonso cu suita lui în preajma peșterii, în crângul de tei care
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
capacitatea de a asimila și de a da expresie fac ca referințele intelectuale ale lui Caragiale să fie fără stridențe, așa cum parantezele lui în franceză sunt, gramatical și stilistic, fără cusur. Cultura lui, așa cum o arată atâtea aluzii lipsite de ostentație, s-a stratificat integrându-se, după solicitările variate ale unei inteligențe mobile, servind în primul rând artistului. Pentru artistul Caragiale, pentru inteligența antipendantă cu care construia din idei un spectacol, modestiaunor asemenea mijloace de informare nu supără. Există însă și
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
și purtarea sa total nepotrivită se leagă tocmai de actul nesăbuit al bătrânei de a-i aminti cine este cu adevărat. Dacă în identitatea califului intră fără mai probleme, în prima sa piele nu-și mai încape, o refuză cu ostentație. Această dorință a lui Abu Hasan, care, aparent, nu avea nici o dorință, poate fi înțeleasă doar dacă ghicim adevărata sa valoare etică și psihologică, care ține de intenția cunoașterii profunde de sine. El devine în acest mod un fel de
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
este de-o oralitate atât de autentică, la începutul, ca și la sfârșitul povestirii; oamenii care îi dau de pomană, vorbele lor, priveliștea sunt mai din abundență, decât rustic-românești, numai că implicând infailibila știință a scriitorului de a evita orice ostentație neaoșist semănătoristă ori de alt gen. Motivația artistică a alternării planului ,,real’’ cu cel ,,fantastic’’ este concretizată pe o tranziție naturală ca și la Creangă, dacă nu chiar și mai ingenioasă. Ireproșabilul meșteșug compozițional al scriitorului este surprins mai cu
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
pe o schiță epica discretă, absorbita în liric, în care se dezvoltă tema precarității ființei supuse trecerii timpului și rarefierii identității. De altfel, motivul vremelniciei are aici o frecvență considerabilă, însoțindu-se, în imagini surprinzătoare, cu un sentiment, lipsit de ostentație, al neliniștii existențiale. Bunăoară, timpul „gonește la tot pasul pe străzi de-a lungul liniilor de rămas bun și lasă în urma sa prichindeii”. Rebelul dadaist revine la o elegie cu tonalități oarecum mai solemne: „Vezi tu în mine înșiruirea de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290319_a_291648]
-
literaturii "înalte". Trecerile de la secvențele de text aparent serios la cele vădit ironice sunt rapide, "însă cum asistam evident la un categoric mister inedit/ am văzut miezul Lunii intrând în adânc drept onorar". Este în astfel de cazuri de evidențiat ostentația cu care sunt afișați indicii certitudinii, ostentație care tinde să provoace tocmai impresia contrară, aceea că universul (real sau imaginar) e lipsit de certitudini ("evident", "categoric"), adverbul "cum" care fixează contextul sugerează, în fond, pendularea spiritului uman între o serie
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
aparent serios la cele vădit ironice sunt rapide, "însă cum asistam evident la un categoric mister inedit/ am văzut miezul Lunii intrând în adânc drept onorar". Este în astfel de cazuri de evidențiat ostentația cu care sunt afișați indicii certitudinii, ostentație care tinde să provoace tocmai impresia contrară, aceea că universul (real sau imaginar) e lipsit de certitudini ("evident", "categoric"), adverbul "cum" care fixează contextul sugerează, în fond, pendularea spiritului uman între o serie de clișee care-i definesc existența, inclusiv
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
are o puzderie de generații de creație!", Marian Victor Buciu, "Canonul estetic: listă, curent, generație?", în România literară, nr. 45/noiembrie 2008. 24 Radu G. Țeposu, Istoria tragică & grotescă a întunecatului deceniu literar nouă, Editura Eminescu, 1993. 25 Cristian Moraru, Ostentație și ironie, Caiete critice, nr. 3-4/83, apud Gh.Crăciun, Competiția continuă. Generația 80 în texte teoretice, ediția a II-a, Editura Paralela 45, Pitești, 1999. 26 Ștefan Barbely, în Aventura normalității, Ramuri nr. 12/1988, apud Gh. Crăciun, Competiția
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
desemnând până și atitudinea rebelă și nonconformistă: „Casa avea de mult două intrări/ fiecare începea cu una/ până să le înveți pe amândouă/ venea teama apoi inocența/ respectuoșii mă împingeau în pădure/ preferam să albesc” (Oamenii dum-dum). Fără stridențe și ostentație, versurile emană o amenințare insinuantă și o neliniște apocaliptică: „aerul e plin de cuțite/ apa e plină de săgeți otrăvite/ focul se amestecă cu garda care-l păzește/ pământul se învârtește în jurul soarelui metec/ memoria ruinează Bursa” (Soarele metec). Prin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289166_a_290495]
-
experimente, între care și o atitudine de renunțare la rigorile și la metodele de tip clasic. Acest fenomen are desigur importanță pentru evoluția literaturii, dar nu are și caracter educativ, și, de aceea, nu este normal, să fie introdus cu ostentație în școala generală. Ca atare, este lipsită de rațiune dezbaterea despre "bube, mucegaiuri și noroi", trecîndu-se cu vederea faptul că prin aceasta conștiința tinerilor este deformată în sensul acceptării gunoiului ca o sursă de "frumuseți", fără a și înțelege ceva
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
atitudine religioasă diferită": "În timp ce Occidentul vădește o preferință pentru formulele unei expresivități șocante, menită a înspăimânta, a obseda, a supune prin teamă, în arta românească astfel de imagini sunt aproape absente, așa cum de altfel îi lipsesc, în general vorbind, excesele, ostentația, agresivitatea. Această deosebire poate fi pusă și pe seama faptului că, în timp ce reprezentările ce aparțin bestiarului occidental răspund cu precădere unei morale precumpănitor și adesea rigid mistice, cele ce țin de universul zoomorf românesc implică într-o măsură mai mare imagini
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Idem, p. 271. 9 Cornel Mihai Ionescu, în Palimpseste, ediția a II-a, Editura Cartea Românească, București, 2007, p. 16, crede că paradigma potrivită lui Cantemir ar fi una de orientare barocă, mai puțin gustul pentru gratuit, pentru epuizarea prin ostentație a procedeelor (nici acesta străin, într-o anumită măsură, autorului moldav): Există prea multe deosebiri între universalismul renascentist și cel al lui Cantemir, pentru ca umanismul său să reprezinte o sinteză târzie a celui occidental din secolul al XV-lea; el
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Idem, p. 271. 45 Cornel Mihai Ionescu, în Palimpseste, ediția a II-a, Editura Cartea Românească, București, 2007, p. 16, crede că paradigma potrivită lui Cantemir ar fi una de orientare barocă, mai puțin gustul pentru gratuit, pentru epuizarea prin ostentație a procedeelor (nici acesta străin, într-o anumită măsură, autorului moldav): Există prea multe deosebiri între universalismul renascentist și cel al lui Cantemir, pentru ca umanismul său să reprezinte o sinteză târzie a celui occidental din secolul al XV-lea; el
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
pentru a elibera cuvântul-intelect din vremelnicie, transformându-l în foc pur, adică în veșnicie, prin arderea și comuniunea în „vâlvătaia sălbatică și slobodă a Adevărului”. Calendarul incendiat, prin stilul său luxuriant, prin amestecul de parodie intelectuală, poezie, ezoterism ortodox și ostentație barocă, este una dintre cele mai originale și excentrice scrieri din literatura „de sertar” a ultimelor decenii. SCRIERI: Fragmente reziduale disparate din Calendarul incendiat al lui Ierusalim Unicornus, pref. Alexandru Paleologu, postfață Mihail Constantineanu, București, 1999; Monolog nocturn despre Suverana
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285505_a_286834]
-
personaje și întâmplări ce par la prima vedere doar banale ascund în structura lor intimă resorturi mult mai complexe. Reacțiile oamenilor de aici sunt discrete până la esență, monotonia și cenușiul existenței mascând căutarea a ceva indefinit. Autorul se concentrează fără ostentație asupra acestei idei în pagini de o bună expresivitate, în care realul și imaginarul se întrepătrund armonic într-o perfectă simetrie. După romanul Un om în câmp, F. s-a întors la proza scurtă, cultivată în volumele anterioare, Barcă de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286970_a_288299]
-
Curte. Interesul său principal se îndreaptă către viața socială, subiectul dovedindu-se un simplu pretext. Obiceiuri, tradiții, organizare politică, forme de guvernământ - toate sunt urmărite din dorința evidentă de a cuprinde fapte cât mai numeroase. Informațiile istorice sunt introduse fără ostentație, la fel și descrierile de monumente, împrumutate adesea din tratate de istorie a arhitecturii. Ambele scrieri au în centru două tipuri de ariviști ca, de altfel, și ultimul său roman, Din Rucăr (Scene văzute) (1905). SCRIERI: Bene merentibus, Paris, 1871
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288510_a_289839]
-
cu el sunt relativ facile. Impresia teoretică dată de organigramă este confirmată de modul de poziționare a birourilor managerului și arhitectura pavilionului administrativ. Acesta pune accentul pe funcționalitate, fără să imprime o simbolistică agresivă a puterii ori să sugereze cu ostentație succesul sau o aliniere la „moda managerială” a gadgeturilor scumpe - mobilă, echipament de comunicație, tablouri originale etc. Fără a realiza o analiză tehnică a documentelor de formalizare a managementului - ele se „aliniază” reperelor date de certificarea de calitate și de
[Corola-publishinghouse/Science/2251_a_3576]
-
în mod necesar din sfera termenului A: Nu iese fum fără foc, Nu tot ce zboară se mănâncă, Iarna nu-i ca vara. Din punct de vedere logic, asemenea texteme constituie niște "truisme", iar valoarea lor expresivă provine tocmai din ostentația cu care se afirmă lucruri care se presupun a fi deja arhicunoscute; b) texteme bazate pe afinitate (de ordin cultural, nu lexical), în care raportul dintre A și B, fără a fi unul de necesitate logico-semantică, este descris ca necesar
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
în instantanee vii, cu o tentă de pitoresc. În comentariile de artă, A. are opinii de om care gândește de multe ori în răspăr cu opiniile îndeobște admise. Privirea lui e clară (și dornică de claritate), ascuțită și, în afara oricărei ostentații, nonconformistă. Când nu pricepe ceva, nu se sfiește s-o spună neted. E, în felul lui, un comentator incomod. SCRIERI: Jurnalul unui pseudo-filosof, București, 1992; Privilegiați și năpăstuiți, pref. Mircea Zaciu, Iași, 1992; Cum am devenit creștin, București, 1994; Jurnal
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285158_a_286487]
-
încet-încet le trezeam curiozitatea și interesul pentru stadii de cunoaștere mai profundă a vieții sufletești. Primul gest creștinesc care atrăgea atenția și provoca chiar un mic șoc tânărului, era închinarea și o mică rugăciune înaintea începerii lucrului făcută discret, fără ostentație, totuși lăsată să fie observată; mai apoi acestea deveneau comune. În timpul lucrului discuțiile despre cunoașterea războiului semiautomatizat, a componentelor lui, a sistemului de funcționare și reglaj îmi dădeau posibilitatea să fac analogii cu organismul omenesc, care funcționează prin puterea unei
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]