5,719 matches
-
resturi alimentare. Aici, orice școlar știe versurile "Codrule, codruțule,/ Ce mai faci drăguțule", dar de codru nici urmă. Tufișurile și firele de iarbă au fost și ele înghițite de vârcolaci. Intri în România ca într-o Sahară iluminată de stele ostile, chioare și neputincioase. Pe când ungurul a știut să facă din pusta lui stereotipă un spațiu plin de pitoresc, românul a redus farmecul înnăscut al "spațiului mioritic" la o rezervație dezolantă de gunoaie, laboratoare sigure de viruși rari ce ne vor
Ungaria se termină la Szeged, România începe la Babadag by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16835_a_18160]
-
prezenței unor manifestări teoretice de o remarcabilă deschidere spre modernitate și noutate metodologică într-o epocă opacă pentru asemenea căutări, satisfăcută în general de propria ei strălucire. Sarcina rejudecării acestui proces, încercată timid mai devreme, într-un moment mai degrabă ostil, de Titu Popescu (printr-un eseu monografic) și de noi înșine (printr-o ediție de "opere alese" oprită după al treilea volum), și-o asumă recent o autoare din generația care ne urmează, ajunsă acum la maturitatea care permite întoarcerea
Procesul Caracostea by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/16882_a_18207]
-
în epocă, făcuse un serviciu util liricii blagiene, chiar dacă aceasta se impusese, încă de prin anii treizeci, definitiv, nemaifiind negată de spirite bine anacronice ca N. Iorga, M. Dragomirescu, Gh. Bogdan-Duică, care l-au șicanat pe poet, creîndu-i o atmosferă ostilă mai bine de un deceniu (anii douăzeci). Placheta de versuri a lui Fîntîneru dezvăluie o poezie încifrată, aglomerată de simboluri criptice, de mitologie și de presimțiri ale morții, care îl ține încleștat. E o poezie greu lizibilă și fără fior
Un scriitor de raftul doi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16877_a_18202]
-
a renunțat la procedeele, lipite parcă de piele, ale unei teatralități răsfățat-demonice, pentru exprimarea inteligentă a unei sensibilități îndurerate. Hamlet iubește și se teme de urmările iubirii, își cenzurează elanurile și interoghează neîncetat raționalitatea unei lumi indiferente, cînd nu este ostilă. Tot ce îl confirmă vine din ceea ce alții nu văd, nu știu sau nu sesizează. E singur, deși îi înțelege pe toți. Prețul apropierii este crima: cînd vrea să comunice cu mama-regină îl ucide pe Polonius și intră astfel în
Forma și limitele vremii by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/16932_a_18257]
-
va asocia pentru el cu ruperea legăturii de suflet. Micuța sa prietenă însă îi strecurase printre rânduri un mesaj de înțelepciune orientală - "Totul are un sfârșit!" - prin care de fapt își reafirma dragostea imposibil de împlinit în vremuri atât de ostile, precum cele ale atacului armat de la Pearl Harbor. Iertarea și-o vor acorda mai greu, mai întâi prin simple schimburi de priviri, ca abia în final o îmbrățișare tandră și reparatorie să-i readucă la armonia inițială. O armonie de
Adevăr și prejudecată by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16970_a_18295]
-
întîi la sentimentul de singurătate, singurătatea pribeagului și a călătorului, care printr-un "accident" a pierdut contactul cu comunitatea de origine, ruptură a cordonului ombilical familial care îl face pe eroul poveștii să cunoască proba primirii (fie ea benefică sau ostilă). Copilul pierdut în pădurea din poveste vede strălucind la capătul ei o lumină care poate veni de la o zînă, vrăjitoare sau căpcăun. Scenele de ospitalitate nu sînt atît de frecvente pe cît s-ar putea crede la prima vedere cînd
Alain Montandon: Despre ambivalența pragurilor by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16956_a_18281]
-
și cere imediata industrializare cu ajutorul capitalului străin occidental. Acest prooccidentalism coerent al lui Cioran deosebește fundamental doctrina sa naționalistă de toate orientările tradiționaliste și naționaliste din epocă, inclusiv de cea a colegilor de generație, mai toți partizani ai autohtonismului și ostili occidentalizării. (Vulcănescu, Eliade, Noica, Polihroniade, Arșavir Acterian, etc.). Și polemizînd, parcă, cu autohtoniștii căutători ai specificității naționale, scria apăsat: Dacă am fi rămas consecvenți fondului nostru, astăzi ar trebui să creem epopei și mituri istorice iar pe Proust să așteptăm
Opera românească a lui Cioran by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17055_a_18380]
-
sub care ar putea fi adăpostite toate cele trei volume semnate de Ioan Es. Pop și în funcție de care ar putea fi explicitat universul său poetic. Aplicând o asemenea grilă, vedem în Ieudul fără ieșire (Cartea Românească, 1994) un spațiu ostracizant, ostil aurei scriitorului, căruia îi poți face față doar făcând uz de imaginație artistică, în Porcec (Cartea Românească, 1996), un cadru pritocit, lipit din mai multe detalii care compun o imagine a casei și a orașului-spectre, în Pantelimon 113 bis, o
Pantelimon Ioan Es. Pop by Dorina Bohanțov () [Corola-journal/Journalistic/17089_a_18414]
-
cenzurii, sărăciei, represiunii. E o oază de intelectualitate în mijlocul pustiului generat de partea cea mai tristă a erei totalitare, cînd scriitorul era silit a se retrage în sine, într-o subiectivitate adesea exaltată, flamboaiantă, pentru a rezista la presiunea realului ostil. Desigur că, dacă aceste pagini ar fi fost publicate în anii elaborării lor, s-ar fi văzut aspru criticate sau "înfierate", cum se spunea în epocă, pentru evazionism, estetism, elitism, cosmopolitism etc. Li s-ar fi atribuit fără dubiu toate
"Spațiul dintre viață și artă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17070_a_18395]
-
hârâituri, ale căror rădăcini mai îndepărtate se găsesc în Bacovia. Astfel încât poemele din volum, cu căutata lor punere în pagină (care îl determină pe Nicolae Manolescu să le numească, îndreptățit, "caligrame") au aerul unor partituri care evocă acustic o realitate ostilă. Și, tot pe urmele lui Bacovia, ele se constituie în-tr-o poezie "a nervilor", transcriind "fobii" și "depresii", trăirile "autiste" ale unei sensibilități ulcerate de spectacolul cotidian, care are accente de pantomimă grotescă sau de farsă absurdă: "prin/ stânga/ ocolesc semafoare
Monolog în Computerland by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/17106_a_18431]
-
Z. Ornea Mihail Kogălniceanu și-a legat numele de trei momente fundamentale pentru devenirea României moderne: revoluția din 1848, Unirea de la 1859 și Reforma agrară din 1864. Nu a fost iertat pentru asta. Cercurile ostile revoluției pînă tîrziu în interbelic concedeau să-l tolereze pe Kogălniceanu pentru moderația sa a "căii graduale" în comparație cu radicalii munteni (Bălcescu, I.C. Brătianu, C.A. Rosetti). Dar pentru contribuția sa esențială la reforma agrară, înfăptuită ca un act al loviturii
Kogălniceanu, orator și literat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15830_a_17155]
-
în volumul său Poezie și critica (1971), cronici nespus de elogioase asupra poeziei și criticei mele; puse, astăzi, în paralel cu notele din Jurnal, ce mai pot însemna comentariile public asumate? Și-ar fi putut oare modifica, prin ani, atitudinea ostilă? Greu de crezut, dacă mă gândesc la ultima din însemnările sale asupra mea, din 16 aprilie 1973 (pagina 265). Autorul povestește cum ne-a întâlnit, la București, pe Dan Laurențiu și pe mine: "(...) Ilie Constantin s-a grăbit să-mi
Despre jurnalul lui Victor Felea by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15860_a_17185]
-
Matthew Arnold, dadaiștii), alienante și chiar represive (Ibsen, Kafka, Bruno Schultz, Trakl, Cehov, Școala de la Frankfurt, Michel Foucault). În altă variantă putem consemna o dublă direcție, una care transmite o jubilație a modernizării (futurism, constructivism, naturism sau Neue Sachligkeit), alta ostilă modernizării industriale și sociale, frecvent "aristocratică" (Nietzsche, expresionism, estetism). După Frederic Jameson, postmodernismul aspiră, în lipsa unei "dominanțe culturale", la o sinteză a elementelor clasice și populare, a modernismului "înalt" (elitar) și a celui "democratic", uneori prin adaptarea și ambalarea unor
O epură a modernismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15901_a_17226]
-
cu Cioran e inevitabilă, doar că în cazul lui Andrei Codrescu nu se simte nici un fel de încrîncenare și nici un travaliu istovitor. Cei opt ani chinuitori pe care îi mărturisea Cioran ca pe un fel de asediu al unei franceze ostile și mîndre par să se fi dizolvat în cazul lui Codrescu într-o ușurință copilăroasă și poetică, cu totul specială. Culianu compară această performanță lingvistică cu aceea a unor Nabokov sau Joseph Conrad. Din păcate, în românește nu s-au
Performanțele lui Andrei Codrescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15933_a_17258]
-
metamorfozele materiei vegetale, pedepsită și ea cu sadism, menită a întrupa răul obscur, alienant: "Cel ce închipuie rafinate suplicii, subtile torturi,/ Cazne măiestrite/ Pentru mădularele și răsufletul Florei edenice" (Fragmentele). Suavitățile se îngroașă, se opacifiază, se integrează unei vitalități renegate, ostile sieși: Pe un cîmp cu lumînări aprinse/ Numai seului meu i-a fost somn/ Iartă-mi îngere auzul rigid/ Ca gîtul unui lup, cînd nu mă întorn.// Înnoptez într-un cort de petale/ Moartea mă așteaptă ca aerul afară/ Pe
Un sol al "ireparabilului" (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15949_a_17274]
-
cumva chiar armata americană, îi va asigura continuitatea politică și independența față de Moscova, ea începe să plătească din greu atît fatalitatea geografică și situația obiectivă de țară mică, exclusă de la marile decizii și de la construcțiile geopolitice, cît și comportamentul, inițial ostil și mai apoi duplicitar, din timpul războiului. Trecută la învinși, ea recuperează, totuși, nordul Transilvaniei, dar pierde definitiv, în beneficiul URSS și al Bulgariei, Basarabia, Bucovina de Nord, cele trei județe nord - dunărene și Dobrogea de Sud, cu orașul Balcic
Arta românească între 1945-1964 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15971_a_17296]
-
fost, sub condeiul nostru, "ridiculizat prin formule inadecvate', prezentat "ca un Mitică de cafenea și ca un "balcanic"'. Drept care d-sa se sumețește în protest, își bombează pieptul "european', relevînduși spiitul "liberal și europeist în exclusivitate' (sic!), care, "în condiții ostile', i-a "dominat întreaga existență'. Urmează, desigur, încă o fișă autobibliografică flatantă ("E ceea ce rezultă și din numeroasele mele traduceri șde la Voltaire la Remy de Gourmont și de la Villiers de l'Isle-Adam la Anatole Franceț, dar și din truda
"Supărarea" d-lui Alexandru George (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15604_a_16929]
-
lui Mircea Martin), este privit din afară. Europa este, la origine, o colonie, "the first great colony of the world, at least of the Western world", cu un extraordinar destin, dar și, probabil "some inbuilt psychological insecurity" care o fac ostilă față de Celălalt (fie el evreu, asiatic, african sau american) și chiar față de jumătatea sa estică. în același timp, însă, beneficiind de un anume "pluri-centrism, a multiplication of layers, a diversity of angles and of positions" (Virgil Nemoianu), ceea ce face posibile
Identificări by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15639_a_16964]
-
cititorilor noștri. Scandalurile anului Care au fost în acest an marile scandaluri de presă și marile campanii ale ziarelor? La începutul anului, mare parte dintre cotidiane dau publicității declarațiile de la Focșani ale președintelui Iliescu. Acuzat că a adoptat o atitudine ostilă față de Fondul Monetar Internațional și de Banca Mondială, președintele Iliescu face ulterior declarații nete că România nu-și poate permite să renunțe la colaborarea cu aceste două instituții financiare internaționale. Numirea lui Ristea Priboi în fruntea Comisiei parlamentare de control
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15651_a_16976]
-
Pe de-o parte, tradiție personală: "Una dintre credințele mele cele mai ferme, consolidate de contactul cu oamenii, a fost aceea că societatea românească ar poseda un foarte acut spirit critic, pe care nu i l-au putut anula regimurile ostile lui ș...ț. Fără să mai aștept Eliberarea, în care pînă în ultima clipă nu crezusem, am căutat să profit de dezghețul foarte real care a avut loc începînd cu mijlocul anilor '60 pentru a interveni și eu în arenă
Fabule de critic și romancier by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15709_a_17034]
-
istorii a culturii, inclusiv în momentele ei grele și potrivnice construcțiilor simbolice, actul artistic a avut nevoie de susținere financiară, iar artistul a provocat și a întreținut această susținere fără a-și considera partenerul social drept o ființă rudimentară și ostilă, dacă nu chiar un infractor latent. Este adevărat că nici partea cealaltă nu îl privea pe artist ca pe un eșec al existenței reale și nici ca pe un cerșetor bine camuflat în spatele unor misterioase crize de iluminare. Că lucrurile
Artă și parteneriat by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16240_a_17565]
-
excelență "antipopulară": "(... ) o operă oarecare zămislită de ea produce automat în public un ciudat efect sociologic, îl divide în două părți, una minimă alcătuită dintr-un număr restrîns de oameni care-i sînt favorabili, alta, majoritară, incalculabilă, care-i e ostilă." Cu alte cuvinte, arta nouă ar împărți publicul în două grupuri antagonice, unul, minoritar, dotat cu un organ de comprehensiune refuzat celorlalți, adică masei amorfe, care rămîne parcă umilită, cu o conștiință neclară a inferiorității sale. Să recunoaștem că nu
Ortega y Gasset și estetica modernității by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16275_a_17600]
-
Iulia Popovici În din păcate prea puțin cunoscuta literatură catalană, Mercè Rodoreda ocupă unul din locurile cele mai importante rezervate contemporanilor, și s-ar putea spune că nu pe nedrept. Trecută prin teribilii ani ai dictaturii franchiste, atît de ostilă minorităților din peninsula iberică, scriitoarea barceloneză a supraviețuit, ea și orașul ei, pentru a dovedi o dată-n plus extraordinara capacitate de regenerare a unui popor a cărui independență a murit acum 500 de ani. Deși o figură adeseori asociată naționalismului
Mărirea și decăderea casei Valldaura by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16272_a_17597]
-
pe ciornă stabilim publicul-țintă și felurile în care îl putem motiva (apelînd la dorința de confort, de fericire, de independență, de putere, de prietenie, de recunoaștere, de siguranță, la curiozitate, grija pentru alții, etc.). Învățăm cum să tratăm un public ostil, indiferent sau entuziast, cu alte cuvinte, cum să ne adaptăm lui, să-i reținem atenția (prin punctarea textului cu elemente de intensitate, prin noutate, contrast, relevanță, succesiune rapidă a ideilor, chiar repetiții). Alegem gradul nostru de implicare în text și
Cum se scrie un text by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/16296_a_17621]
-
brutalitate, Panu protestînd, în Lupta, împotriva acestui tratament. Odată cu instalarea sa în fruntea Ministerului Cultelor și Instrucțiunii Publice, Maiorescu îl numește la 26 iunie/8 iulie 1888 pe Caragiale ca director al Teatrului Național. Bacalbașa, care i-a fost constant ostil dramaturgului, afirmă că numirea a fost nefericită, Caragiale neavînd autoritate asupra actorilor (cărora, pînă mai ieri, le fusese un fel de coleg), unii dintre cei mai importanți (Gr. Manolescu, Aristița Romanescu, C. Nottara) părăsind teatrul, pe scena căruia se jucau
Capitala de odinioară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16280_a_17605]