324 matches
-
tocmai o cale de ieșire din el. Greșit înțeleasă, economia ne rănește, devine un "fiu risipitor", căruia îi tot sacrificăm vițelul cel gras, dar care se întoarce tot mai flămînd, fără a dobîndi "pîinea cea întru Ființă, pentru a-și ostoi foamea, foamea mileniului alb. Aceasta e continua căutare a sensului și rostului omului în lume, fără înțelegerea căruia ți-ai face singur seama, decît să-ți duci mai departe existența pe pămînt, chiar dacă în jurul tău ar fi un maldăr de
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
și configurația istorico-socială a prezentului. 2.1.1. Grecia Antică Pînă vom afla însă răspunsuri lămuritoare la aceste chestiuni esențiale, să zăbovim tot în vechea și veșnic tînăra Eladă, leagănul unei tulburătoare culmi a culturii și civilizației umane, care a ostoit setea multor cercetători, a fost și rămîne izvorul și lumina la care s-au adăpat mai toate științele moderne, inclusiv cea economică, din fericire. Spațiul limitat al acestui curs neîngă-duindu-ne o tratare mai vastă, vă propunem o prezentare succintă a
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
, publicație apărută la Arad, săptămânal, între august 1937 și mai 1942. Redactor: Aurel Chiriciu. Cu numarul 29 din 1938, director și administrator delegat este Vasile I. Ostoia, iar de la numărul 73 din 1939 revista este condusă de un comitet; de la numărul 15 din 1939 poartă subtitlul „Organ de afirmare românească”. Deși se declară fără program, periodicul are drept obiectiv „lupta pentru promovarea intereselor naționale românești la această
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287098_a_288427]
-
înflăcărarea combativă a Fecioarei. Drama de la Compiègne nu întârzie să se producă. Ioana cade prizonieră. Aventura ei în istorie, umană și deopotrivă miraculoasă, ia sfârșit în mai 1430, acuzată de erezie, apostazie, magie neagră ș.a.m.d. Spre a-și ostoi melancolia și fierbințeala creierului, seniorul de Rais își vizitează numeroasele reședințe din Vandeea. Nu rezistă totuși imboldului de a pleda, chiar dacă zadarnic, pe lângă rege cauza Ioanei, lăsată de-acum de izbeliște sorții ei de sinucigașă. Ajunge cu greu la Rouen
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
-se alene. Osteneala îi dobora ființa, pătrunzându-i până în fiecare mădular. Răvășit, se îndreptă cu pași mărunți și împiedicați spre tindă. Luă o cană și o scufundă în donița plină cu apă de fântână. Bău pe nerăsuflate, pentru a-și ostoi setea care îi ardea gâtlejul. Se uită apoi spre doagele care dădeau să plesnească. Se gândi că trebuie să-și facă vreme să le dreagă, dar nicidecum într-o zi de sărbătoare. Umplu un ulcior și își turnă apă peste
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
în lunga lor călătorie staționară prin eternitate. Adevărul pe care ei îl știu navighează în liniște împreună cu ei. Al treilea volum, Live or Die (să trăiești sau nu) i-a adus prestigiosul premiu Pulitzer pentru poezie, dar nu i-a ostoit dilema pe care o trădează chiar titlul, exacerbată nu doar de jocul confesional cu focul, cât de condiția sa psihică precară de dinaintea acestui joc secund, mai mult sau mai puțin pur, precum și de sinuciderea prietenei sale, Sylvia Plath, în februarie
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
ridică din culcușu-i de după sobă și se cuibări la picioarele celor doi băieți Începând să toarcă voios parcă de prezența Întregii familii. De pe canapeaua de sub fereastră, ceasul Începu să sune de zor de parcă nu vroia să se mai oprească. Hoo! ostoiește-te că te-am auzit, bolborosi bărbatul care știa că alarma este pentru el. N-ai mai putut Întârzia măcar un ceas! Dar tu n-auzi cum zurăie? Îl mustră nevasta, trezită și ea de neastâmpărul ceasului. Du-te și
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
și în viața particulară, și în cea comunitară. De multe ori, vrând să intru la dânsul în celulă, găseam ușa încuiată. Când reveneam socotind că și-a sfârșit pravila, rugăciunea sau meditația, îl găseam cu capul în mâini, neputându-și ostoi plânsul. Avea pentru mine o afecțiune deosebită. Îi plăcea să facem împreună Paraclisul Maicii Domnului. Această rugăciune îi aducea liniștea sufletească. Apoi îmi vorbea despre lupta Căpitanului, cu toată armata minciunii și inconștienței instalată la cârma țării. Despre lupta ce
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
nr.211/26 iunie 1945. La articolul 5 (repatrierea refugiaților), „captura” fusese cât se poate de proastă deoarece, potrivit acestui document, „...au plecat în URSS cetățenele Onofrei Varvara și Busenscaia Varvara”. Cu ceva mai încercase Butunoiu să mai aline sufletul ostoit de obidă al muscalului: „În prezent se procedează la curățenia radicală a camerelor și amenajarea lor ca dormitoare conf. dispozițiunilor Dvs. verbale”. În contul articolului 11(plata despăgubirilor de război) din aceeași ticăloasă Convenție, se reușise strângerea a „...329 de
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
Spac Anastasia, Tarasov Alexei, Rudniciuc Condrat, Teodoroiu Ion, ș.a. s. Păsări și ouă pentru „brava” armată sovietică Pe lângă ce furau cu nerușinare și fără frica vreunei pedepse, ofițerii ruși mai aveau tupeul de a cere de-ale gurii pentru a ostoi foamea trupelor căzute ca și o mie de vagoane de grele probleme pe capetele țăranilor noștri, în primul rând. Păi, de unde să dea orășeanul găini, rațe, curci și gâște pentru jufuitorii de la Răsărit? Sau pe cine să pună să stea
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
o găsiți În Facerea, 25, 30-34: Îmboldit de foame, Isav și-a vândut dreptul de prim născut, fratelui său Iacov, În schimbul unui blid de linte... Că suntem flămânzi, de securitate evident, nu-i un secret pentru nimeni. Că ne vom ostoi foamea cu linte, adică cu un paliativ, o aderare posibilă, nu certă, la o organizație cu un viitor nesigur, adică NATO, e ceva mai puțin important În discuție. Important e Însă că, În spațiul de până la Nistru am rămas primii
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
să Împartă un cultuc de pâine și atât. Paguba e evidentă, dar câștigul/compensația pare Învăluită În mister. Deși e cât se poate de firească: mica pisicuță Îi va acoperi, cu sfârâitul torsului ei, alte zgomote... În plus, Îi va ostoi zbuciumul generat de inaccesibilitatea unui caiet, a unei cărți, de lipsa liniștii de care școlarul are atâta nevoie. Și altele, dar care pot fi rezumate - și chiar atenuate compensator, În schimbul cultucului de pâine - În puțin suflet, adică ce spun poate
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
cei care erau constrânși să facă economie, și nici nu mai aprindeau lampa sau opaițul. În puterea nopților fără lună deplasarea pe ulițele satului era o adevărată aventură, mai ales pentru bătrânii cu luminile ochilor împuținate. Toate treburile gospodărești trebuiau ostoite până la căderea întunericului, altfel gospodarul era nevoit să le facă la lumina unui felinar chior care nu-l ajuta prea mult. Pe la sfârșitul de secol nouăsprezece, școlile rurale erau încă puține, ceea ce făcea ca numărul știutorilor de carte să fie
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
trăind din Îngăduința incertă a unor indivizi nevrotici, instabili, stupid de bănuitori, care Îl dădeau afară brusc, fără motiv sau preaviz. Totodată, pentru oamenii ăștia făcea rost de marfă, sperînd să primească-n schimb măcar vîrful unei capsule ca să-și ostoiască foamea constantă de drog. Adesea nu se alegea cu altceva decît cu mulțumiri În treacăt, cumpărătorul fiind convins În sinea lui că Nick și-a tras cumva partea la capătul celălalt. Drept urmare, Nick a-nceput să fure cîte puțin din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
tocmai o cale de ieșire din el. Greșit înțeleasă, economia ne rănește, devine un "fiu risipitor", căruia îi tot sacrificăm vițelul cel gras, dar care se întoarce tot mai flămînd, fără a dobîndi pîinea cea întru Ființă, pentru a-și ostoi foamea, foamea mileniului alb. Aceasta e continua căutare a sensului și rostului omului în lume, fără înțelegerea căruia ți-ai face singur seama, decît să-ți duci mai departe existența pe pămînt, chiar dacă în jurul tău ar fi un maldăr de
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Administrative/1420_a_2662]
-
și compoziția, faptul că „se vede că sunt gândite pentru cazan, iar gustul de cazan, toată lumea o știe, ăsta nu-l prinzi, domnule, acasă, pe amărâtul ăla de aragaz de la bloc”, declară doamna Mariana, fericită nu doar pentru că și-a ostoit foamea, ci și pentru faptul că fiica dumneaei, o postadolescentă de 18-19 ani, grăsuță, cu carnea albă și cu o față devorată de coșuri, a reușit în fine să intre în rând. De altfel, în tot timpul în care a
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
ezitau să compare opera sa cu operele lui Balzac, Rebreanu și chiar a mea, dacă mai dădeam și eu un rînd. Ponor se bucura că se spun atîtea laude referitor la scrierile sale, pe drept cuvînt, aș spune eu, și ostoia setea nemărginită a confraților săi, criticii. Evident că cel care plătește consumația are și privilegiul de a fi ascultat cu atenție și aprobat în tot ceea ce spune. Eram mulțișori la o masă intimă la Bolta Rece și cam toți beau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
să se-ncovoaie de durere, iar pe verticală cădeau cu greutate baroasele pumnilor în scăfârlia celui amețit până când semnalul de capitulare nu era rostit limpede, clar și cu voce tare: Văleu, nu mai dați bre, că-mi rămân copchiii pi drumuri! Ostoiți-vă, gata! Ca la comandă, răpăiala coercitivă lua sfârșit, iar bietul controlor înțelegea prea bine că nu e de glumit cu o haită înfometată; iar scula utilizată la perforarea biletelor urma de-acu' să bortelească frunze la câini o bună
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
fost adoptate în spitale de renume din străinătate. Pe mulți chirurgi tineri i-a ajutat să se descopere și să fie descoperiți. Dr. Paul Trosc a iubit și a suferit mult: era mândru dar modest, aspru dar bun. Și-a ostoit suferințele în artele frumoase. Personalitate de incontestabilă complexitate, este cunoscut în cercurile iubitorilor de frumos ca talentat violonist și lutier, pictor și poet inspirat. Culoarea pânzelor sale mângâie retina iar versurile nu suferă modificări. Ca om înzestrat cu o vastă
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
adâncă și n-are leac de tămăduire. Lui i-au dat să bea oțet cu fiere, arată el cu degetul spre Iisus. Și... și n-a băut, a vrut să sufere durerea toată... Bea! Zău-așa! se îndârjește Daniil. Îți ostoiește durerea... Îți aduce uitarea... pacea... Barem să dormi... Să te hodinești... Ești... ești ostenit, ostenit... Ștefan, cu ochii mijiți de nesomn și oboseală: Să mă hodinesc? Să dorm? Ahh! Ce fericire să dormi! Dumnezeule! Când m-oi duce la culcare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
altă voce, caldă, mieroasă. Au vrednicia se cuvine a fi răsplătită? Și vădanele, pruncii... cu ce i-om putea răsplăti? I-o răsplăti Dumnezeu, că noi, oricât le-om da, le rămânem veșnic îndatorați... Da' până una-alta, le mai ostoim durerea cu o danie: un petec, un petecuț, o sfoară, o sforicică de pământ, acolo, întărit cu hrisov și pecete domnească: "Să le fie ocină dreaptă slobodă de dajdie". Ce ziceți, le dăm? Boierii tac. Adâncă tăcere... Ștefan îi îndeamnă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
urlând de durere de pe un divan pe altul ce să mai urce pe cal ca să prăpădească Țara Moldovei și pe "Ghiaurul" ei?!? Doftorii ăi mari roiesc împrejur înspăimântați, cu moartea în suflet; nu știu ce leacuri să-i mai dea să-i ostoiască durerile grozave, să nu mai răcnească la ei "că-i taie, că nu sunt buni de nimica"... Să i-o țină Dumnezău... adică Allah! îi urează Mihail. Podagra? îngână Ștefan, cu înțelegere. Mie-mi spui?... Suntem tovarăși de suferință. Câte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de pomină, își amintește vornicul Bodea. Am aprins pomul, se luminase Cerul. Moldovanu' are inimă largă, îi place să râdă de toți, chiar de el însuși, spune Vlaicu. Face haz de necaz, săracu'... Născocește vorbe de duh, aiasta-i mai ostoiește amarul, spune Ștefan. Nimeni și nimic nu scapă limbii lui ascuțite, măcar că-i blajină. Am primit vești de la judele Brașovului, spune Tăutu desfăcând o scrisoare. Nu mă mai joc! E rândul tău să te faci Mahomed! intră Olena, țipând, luptând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
răzbunarea cu limbă de moarte, fiilor, nepoților nu care cumva să se stingă blăstămul... Și câte rugăciuni de dezlegare nu s-au făcut prin biserici, dar n-a ajutat la nimică. Un pătrar de veac, vrajba și crima n-au ostoit în Moldova. De-ar avea zidurile aistea glas să povestească câte grozăvii s-au petrecut în Cetatea Sucevei... Moldova căzuse sub greu și cumplit blăstăm. În nopțile fără lună se povestește strigoii sculați din morminte bântuiau și hohoteau în turnul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
acolo sus. Frea mătul pădurii, neliniștea neîntreruptă a cetinei Întunecate, mirosul de rășină și de ace de brad putrezite Îi aminteau de munții lui de acasă. și mai cu seamă de durerea pe care anii de pribegie nu o puteau ostoi. De când plecase din Konstanz, Înnoptase prin case, prin stoguri de fân, sub cerul liber, cum se nimerise. Ultima noapte ajunsese la un preot, Într-un sătuc răsfirat pe coasta muntelui. Îl primise cu prietenie fără a-i pune Întrebări bănuitoare
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]