708 matches
-
soldat cu eliminarea marelui proprietar (Lupta, 1888; Lungianu, 1922; Deaconu, 1950; Leonăchescu - Năndrașu, 1971; Leonăchescu, 2001). În anul 1801, Iosif episcop al Argeșului face următoarea plângere către domnitorul Țării Românești: "Preaînălțate doamne, "Cu smerită anafora înștiințez Măriii Tale că lăcuitorii ot satu Stroești sud. Argeș, pentru că s-au întâmplat câteva morți dă oameni într-această primăvară trecută, după cum și la alte părți s-au întâmplat și planisiți fiind că trupurile cele moarte pot a omorâ oameni făcându-se (după cum zic ei
Stroești, Argeș () [Corola-website/Science/300645_a_301974]
-
nu lipsiiu; iar anii Măriii Tale rog a fi dă la Dumnezeu înmulțiți și îndălungați cu amândoao fericirile." "1801 iulie 12" Iosif, episcop Argeș" <Rezoluția domnitorului:> "Io Alecsandru Constandin Moruzi voievod și domn al Țării Românești: "D<umnea>voastră ispravnicilor ot sud. Argeș veți vedea înștiințarea ce ne face sființia-sa iubitoru de Dumnezeu episcop Argeșiu, pentru care strașnic poruncim Domnia Mea că nu numai să înfrânați și să nu îngăduiți pă acei săteni la o netrebnică și făr’dă lege urmare
Stroești, Argeș () [Corola-website/Science/300645_a_301974]
-
făcut tăiere și sfărâmare acelui trup mort, aducându-i, să-i pedepsiți cu câte doăo sute toiege la tălpi." "1801 iulie 12" Glosar: anafora = raport; înștiințare; pliroforie = dovadă; mărturie; împreleștiți = sfătuiți; îndemnați; planisiți = învățați prin tradiție; obișnuiți; conform unei tradiții; ot = de la; din; sud. = județul Prin acest document satul Stroești intră în circuitul istoric, fiind citat, până în prezent, în 12 lucrări (ANR-DAIC, 1801; Alexandrescu - Urechiă, 1897; Erbiceanu, 1903; Ciaușanu, 1914; Diculescu, 1970; Năndrașu, 1970; Leonăchescu - Năndrașu, 1971; Leonăchescu, 1992; Leonăchescu, 2001
Stroești, Argeș () [Corola-website/Science/300645_a_301974]
-
„Așezarea de tip urban” (în - "posiolok gorodskogo tipa", abreviat: - "p.g.t."; în - "selișce miskoho tîpu", abreviat: - "s.m.t."; în - "pasiolak haradskoha tîpu"; în ; în - "seliște ot gradski tip"), numită în Republica Moldova așezare de tip orășenesc sau localitate de tip orășenesc, este o denumire oficială pentru un tip de localități cu caracter semiurban (sau foste orășele) din fosta Uniune Sovietică și zece state actuale ex-sovietice, din Polonia
Așezare de tip urban () [Corola-website/Science/333744_a_335073]
-
cea mai mare fiind — Kivșarivka, din regiunea Harkiv, cu puțin peste 20.000 de locuitori. La 1 ianuarie 2011 în Uzbekistan 1065 de localități aveau statut de așezare de tip urban. În Bulgaria primele așezări de tip urban (în , "seliște ot gradski tip") au fost înființate printr-o lege emisă pe 15 septembrie 1964. Inițial în țară au fost declarate "așezare de tip urban" doar trei localități: În anii 1970, alte 30 de localități rurale au fost declarate "așezare de tip
Așezare de tip urban () [Corola-website/Science/333744_a_335073]
-
mai multor cărți (printre care și monografia "Satul meu natal - Bala de Sus"), să publice conținutul lui în una din aceste cărți, textul fiind: "„Noi, doisprezece boeri, ce suntem luați din porunca Mării sale lui Constantin Voevod, de Pătrașcu Cârșat ot gor Bala (Bala de Sus), J Brad ogo Nicola (și frătescu Nicola) și cu toți cetași lor Sibinesci și de Janoși Zaharesci, I. Dumbrava, Vâlcan și de văru sau Oteosin, se le alegem moția din hotarul Sisinescilor. Când am fost
Comuna Bala, Mehedinți () [Corola-website/Science/301598_a_302927]
-
stăpâni cu cetași lui Jeatu 7200 (1692) februarie 15. Apoi numele celor 12 boeri, ce au fost trimiși de Constantin Voevod, pentru stabilirea - practic - a hotarului dintre Bălenii de Sus și Ponoreni și Bălănțeni - Lupu Mezinca, Mohai Modovan, Dumitrașcu Paharnicu ot Corcova, Martin Mezincha, Ionașcu ot Cloșani, Stroe Paharnicu, Pârvu Bășica, Udrișce, Mihai Mezinca ot Brosceni, Sabanu ot Brăbești, Radul ot Cornu, Patru Paharnicu" De ale mele. Petre Scurtu, pag. 289 Documentele despre existența localității sporesc în secolele al XVIII-lea
Comuna Bala, Mehedinți () [Corola-website/Science/301598_a_302927]
-
7200 (1692) februarie 15. Apoi numele celor 12 boeri, ce au fost trimiși de Constantin Voevod, pentru stabilirea - practic - a hotarului dintre Bălenii de Sus și Ponoreni și Bălănțeni - Lupu Mezinca, Mohai Modovan, Dumitrașcu Paharnicu ot Corcova, Martin Mezincha, Ionașcu ot Cloșani, Stroe Paharnicu, Pârvu Bășica, Udrișce, Mihai Mezinca ot Brosceni, Sabanu ot Brăbești, Radul ot Cornu, Patru Paharnicu" De ale mele. Petre Scurtu, pag. 289 Documentele despre existența localității sporesc în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea. În
Comuna Bala, Mehedinți () [Corola-website/Science/301598_a_302927]
-
ce au fost trimiși de Constantin Voevod, pentru stabilirea - practic - a hotarului dintre Bălenii de Sus și Ponoreni și Bălănțeni - Lupu Mezinca, Mohai Modovan, Dumitrașcu Paharnicu ot Corcova, Martin Mezincha, Ionașcu ot Cloșani, Stroe Paharnicu, Pârvu Bășica, Udrișce, Mihai Mezinca ot Brosceni, Sabanu ot Brăbești, Radul ot Cornu, Patru Paharnicu" De ale mele. Petre Scurtu, pag. 289 Documentele despre existența localității sporesc în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea. În anul 1723 satul apare menționat pe harta realizată de
Comuna Bala, Mehedinți () [Corola-website/Science/301598_a_302927]
-
trimiși de Constantin Voevod, pentru stabilirea - practic - a hotarului dintre Bălenii de Sus și Ponoreni și Bălănțeni - Lupu Mezinca, Mohai Modovan, Dumitrașcu Paharnicu ot Corcova, Martin Mezincha, Ionașcu ot Cloșani, Stroe Paharnicu, Pârvu Bășica, Udrișce, Mihai Mezinca ot Brosceni, Sabanu ot Brăbești, Radul ot Cornu, Patru Paharnicu" De ale mele. Petre Scurtu, pag. 289 Documentele despre existența localității sporesc în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea. În anul 1723 satul apare menționat pe harta realizată de Schwantz cu numele
Comuna Bala, Mehedinți () [Corola-website/Science/301598_a_302927]
-
Voevod, pentru stabilirea - practic - a hotarului dintre Bălenii de Sus și Ponoreni și Bălănțeni - Lupu Mezinca, Mohai Modovan, Dumitrașcu Paharnicu ot Corcova, Martin Mezincha, Ionașcu ot Cloșani, Stroe Paharnicu, Pârvu Bășica, Udrișce, Mihai Mezinca ot Brosceni, Sabanu ot Brăbești, Radul ot Cornu, Patru Paharnicu" De ale mele. Petre Scurtu, pag. 289 Documentele despre existența localității sporesc în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea. În anul 1723 satul apare menționat pe harta realizată de Schwantz cu numele de Bâhla, iar
Comuna Bala, Mehedinți () [Corola-website/Science/301598_a_302927]
-
besearecă ci se chemă Pinul [...] ziditu-o-am de în temelie eu [...] Io Mateiu Băsărab voievod, împreună cu doamnă me, Ilina, că era bătr<â>nă de lemn și stricat<ă>; văl<ea>t 7156 (1647). Isprav<nic> Radul cap<itan> ot Buz<ău>.“ Biserica de piatră, „[...]mamă tuturor schitișoarelor de acolo[...]“, se pare că era destul de impunătoare având și rolul de a supraveghea și închega activitatea monahală intensă la acele timpuri. Târnosirea bisericii are loc în anul 1648, iar în toamna
Mănăstirea Pinul () [Corola-website/Science/298842_a_300171]
-
amintită cu numele de "Bucul lui Vladul". La anii 1619 - 1629, hrisoavele amintesc un alt moșnean stăpânitor în Bucu, anume Nedelco, moștenitor al ocinei neamului lui Vladul. Până la 1650, cel mai de seamă stăpânitor în părțile Bucului e amintit "Oprea ot Bucu", căpitan, apoi agă al Țării Românești în vremea voievodului Matei Basarab. De la sfârșitul sec. al XVIII-lea și până la 1863, moșia Bucu zisă Mătăsești de la creșterea intensă a viermilor de mătase, s-a aflat în proprietatea mănăstirii Cotroceni. Pe la
Bucu, Ialomița () [Corola-website/Science/301233_a_302562]
-
și valoare artistică cu vechile ctitorii cneziale de odinioară ale înaintașilor. Existența unei biserici modeste de-a lungul întregii perioade medievale, asemănătoare lăcașurilor de cult din satele iobăgești hațegane, nu trebuie, așadar, să surprindă. În anul 1516, când „pop Filip ot Hațag” inciza o inscripție slavonă pe soclul altarului bisericii mitropolitane din Feleac, aceasta deservea deja obștea românească locală. Cândva în cursul secolului al XVII -lea, în locul acelui edificiu a fost ridicată, la marginea târgului, înspre actualul sat General Berthelot, o
Hațeg () [Corola-website/Science/297064_a_298393]
-
pictorul Lecca. Componența istorică a familiei acestuia din Brașov, poate fi determinată prin apelativele pe care membrii acesteia le purtau, evidența reieșind și din semnăturile lor. Astfel, există semnături ca: Popa Vasii și Comșa Răuț din Tohan, Nica Popii Comșa ot Zărnești, Răuț Scheianul, sau Cojocarul din Turcheș. Radu Leca și Răuț Leca au achiziționat un "minerei" pentru biserică în anul 1780, iar Gheorghe Pop și Radu Leca au încheiat un act de obligativitate în fața magistratului brașovean, de terminare pe cheltuiala
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
poate aproxima în al doilea deceniu al secolului 19. În catagrafia Argeșului de la 1824, în Bărbălani este menționată o biserică de lemn cu hramul „Cuvioasa Paraschiva”, "„pe moșiea Cotmenii, făcută de diaconul Ioan [Schițean] i Drăghici ..., epistații moșiei”", alternativ "„Drăguț ot Cotmeana”". Într-un anuar al Mitropoliei din 1909 este notată o renovare la anul 1859. În Anuarul Eparhiei Argeșului de la anul 1934 biserica era în stare de ruină. În lipsa unor inscripții certe, istoricii au datat biserica nuanțat. Radu Crețeanu o
Biserica de lemn din Bărbălani () [Corola-website/Science/326570_a_327899]
-
Așezarea datează de la mijlocul secolului al XVIII-lea, pe atunci fiind moșia lui Scorea, nume derivat probabil de la inscripția „"Decebalus per Scorilo"”. Prima atestare documentară datează de la 22 august 1763, când „din luminata poruncă a Măriei Sale Grigore Callimachi, Grigore Clichici ot Scoreni [...] au mers la hotarul ce este în șesul Bâcului, să grijească pricina moșiei Sfintei Vineri, ce se chiamă Strășeni”. În timpul recensămintului ad-hoc din 1772-1773, organizat de țariști în timpul Războiului ruso-turc din 1768-1774, satul Scoreni, aflat în „ocolul Botnei”, aparținea
Scoreni, Strășeni () [Corola-website/Science/305210_a_306539]
-
Ea mai este cunoscută și sub denumirea Biserica „Sfântul Pantelimon“ - Foișorul de Foc, deoarece se găsește în apropiere de Foișorul de Foc. Pe acest amplasament a existat până în 1790 o biserică de lemn. În acel an, locul ei, preotul Ivan ot Silvestru a ridicat o alta, din zid, fapt confirmat de pisania săpată în piatră cu litere chirilice. Pe cutia de ofrande este pictată biserica în forma ei din 1790. După ce cutremurul din 11 ianuarie 1838 a avariat grav biserica, în
Biserica Sfântul Mare Mucenic Pantelimon din București () [Corola-website/Science/331852_a_333181]
-
popularizat frumosul în artă și și-a sensibilizat contemporanii în modul de a recepta creațiile artistice. Astfel, cu ocazia unei conferințe din anul 1908, el vorbește despre importanța frumosului în arhitectură și integrarea lui în mediul înconjurător. În 1923, Otto Ot îi dedică un articol omagial cu ocazia împlinirii vârstei de 70 de ani în revista Klingsor. Otto Ot remarcă influența pe care Wilhelm Leibl a avut-o asupra lui Mieß. Pictura transilvăneană, nu se caracteriza printr-o încadrare riguroasă în
Friedrich Mieß () [Corola-website/Science/311428_a_312757]
-
ocazia unei conferințe din anul 1908, el vorbește despre importanța frumosului în arhitectură și integrarea lui în mediul înconjurător. În 1923, Otto Ot îi dedică un articol omagial cu ocazia împlinirii vârstei de 70 de ani în revista Klingsor. Otto Ot remarcă influența pe care Wilhelm Leibl a avut-o asupra lui Mieß. Pictura transilvăneană, nu se caracteriza printr-o încadrare riguroasă în curentele artei europene. Astfel, deschiderea accelerată spre influențele artistice venite din Europa centrală și de vest, a dus
Friedrich Mieß () [Corola-website/Science/311428_a_312757]
-
a fost cumpărat de „Ianiu, feciorul Cornei de oraș de Cornățel”. Documentele menționează faptul că, Ianiu cumpară, la 16 decembrie 1631, de la Despina jupâneasa Vladului biv logofat Rudeanul și de la coconii ei Radu și Vladul „satul Vutești de pe apa Mostiștei ot sudstvo elhov, tot satul cu tot hotarul și cu toți rumânii, în numar de zece, cu două mori...”, pe prețul de 210 ughi. Avem de-a face, după toate probabilitățile, cu satul Tăriceni din epoca modernă și contemporană; numele nou
Tăriceni, Călărași () [Corola-website/Science/301129_a_302458]
-
acel sat, împărțindu-și între ei și rumânii. Actul de înțelegere sau zapisul poartă data de 3 martie 1634. După anul 1648, când a fost zidită biserica de la Cornățel, Matei Basarab a cumpărat satul Vutești, două treimi de la Dimitrașco, clucerul ot Spineni și o treime de la Dumitru, vistierul Dudescu, dăruind apoi satul, mânăstirii sale Căldărușani. În secolul al XVIII-lea, documentele menționează ca Rosețeștii stăpâneau în Ilfov și moșia Tăriceni, de la nord de Cornățel și moșia Careda. La sfârșitul secolului al
Tăriceni, Călărași () [Corola-website/Science/301129_a_302458]
-
a zugrăvit aciastă sfântă biserică în zilele Înnălțatei Chezaro Crăiesii noastre Mariei Therezii și fiind episcop țărăi Ardealului, neunit, Priaosfințitul D.D.Dionisie Novacovici de la Buda și fiind protopop eparhii chir Iacovu den Dobra și fiind preot acești biserici popa Gheorghie ot Câmpuri și crăsnicu Olaru Ionu ot Gura Sadului și s-au zugrăvit de smeriții între zugravi iordiacon Ioan ot Deva și Nicolae zugrav ot Pitești. Anii Domnului 1765 Octomvrie întăia zi.” Decorul mural este alcătuit din două părți distincte, anume
Biserica Arhanghelul Mihail din Gurasada () [Corola-website/Science/326705_a_328034]
-
zilele Înnălțatei Chezaro Crăiesii noastre Mariei Therezii și fiind episcop țărăi Ardealului, neunit, Priaosfințitul D.D.Dionisie Novacovici de la Buda și fiind protopop eparhii chir Iacovu den Dobra și fiind preot acești biserici popa Gheorghie ot Câmpuri și crăsnicu Olaru Ionu ot Gura Sadului și s-au zugrăvit de smeriții între zugravi iordiacon Ioan ot Deva și Nicolae zugrav ot Pitești. Anii Domnului 1765 Octomvrie întăia zi.” Decorul mural este alcătuit din două părți distincte, anume fresca naosului și cea a pronaosului
Biserica Arhanghelul Mihail din Gurasada () [Corola-website/Science/326705_a_328034]
-
Priaosfințitul D.D.Dionisie Novacovici de la Buda și fiind protopop eparhii chir Iacovu den Dobra și fiind preot acești biserici popa Gheorghie ot Câmpuri și crăsnicu Olaru Ionu ot Gura Sadului și s-au zugrăvit de smeriții între zugravi iordiacon Ioan ot Deva și Nicolae zugrav ot Pitești. Anii Domnului 1765 Octomvrie întăia zi.” Decorul mural este alcătuit din două părți distincte, anume fresca naosului și cea a pronaosului, fiecare dintre acestea purtând pecetea distinctă a personalității artistice a autorului. Stilistic, execuțiile
Biserica Arhanghelul Mihail din Gurasada () [Corola-website/Science/326705_a_328034]