218 matches
-
și... el însuși. Scrie ca Marin Sorescu. Iar când nu scrie ca Marin Sorescu, scrie ca Nichita Stănescu... Nu este vorba de o imitație deliberată, ci de o preluare spontană a unor procedee, dintr-un entuziasm de cititor. Lui Gabriel Otavă i-au plăcut, probabil, foarte mult oralitatea poeziei lui Marin Sorescu și desfășurarea ei logică și se străduiește să-și compună versurile în aceeași manieră: „...și fiind în contradicție cu filozofia / adoptată cu o lună în urmă... / ... conchise, deși pentru
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
dumneavoastrelor, doamne, picioare?“ Puține versuri din volumul Îngerul de nisip (Nelmaco, București, 2001) ies din raza de influență a lui Marin Sorescu și Nichita Stănescu. Prea puține pentru a ne putea face o idee în legătură cu identitatea lirică a lui Gabriel Otavă. P.S. Din scrisorile unor prieteni ai săi publicate la addenda, reiese că autorul s-a expatriat și s-a stabilit în Italia. La un moment dat se face chiar o referire la dispariția sa. Ce fel de dispariție? Editorul avea
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
addenda, reiese că autorul s-a expatriat și s-a stabilit în Italia. La un moment dat se face chiar o referire la dispariția sa. Ce fel de dispariție? Editorul avea față de cititori obligația de a preciza cine este Gabriel Otavă, unde se află etc., compensând astfel imprecizia scrisorilor. Avem S ´ i noi un Kant al nostru La mai bine de două sute de ani de la dispariția lui Kant, după succedarea atâtor generații care au sperat că va apărea, și pe pământ
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
cu căruța în drum. Ce mai... Roibu îmi hrănește întreaga familie și nici nu-i gingaș la mâncare, la odihnă sau la corvoadă, de-i vreme bună ori de-i vremuială. Atâta doar, să-i dai rația zilnică de fân‑otavă și ceva boabe în amestec cu stroh de trifoi ori șișcă din spicele și tulpinele de timoftică sau lucernă ușor umezită cu apă întăritoare de la izvoarele de sub Dealul Căușului. Nu o dată i-am împuținat tainul, da' Roibu, ca Roibu, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
câteva smocuri de iarbă colo, sub copaci, pe urmă la deal, băiete! Mai leneviți oleacă, flăcăii tatei și vă lăfăiți la umbră deasă. De mâine, v-a da stăpânul cel nou, care-o fi, naramze și delicatețuri, nu ca mine, otavă și fân. Da' teamă mi-i ca nu cumva, peste vreun an-doi, să-ți văd pielea pe băț, întinsă la soare, Dumane, și ție, Tălășmane, coarnele cele falnice poleite și bătute-n ținte la vreo intrare de dugheană. Ei, cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
voastră, casa lui Israel, zice Domnul, Dumnezeul oștirilor, un neam, care vă va asupri de la intrarea Hamatului pînă la pîrîul pustiei." $7 1. Domnul Dumnezeu mi-a trimis vedenia aceasta. Iată, făcea niște lăcuste, în clipa cînd începea să crească otava; era otava după cositul împăratului. 2. Și după ce au mîncat ele cu desăvîrșire toată iarba din țară, am zis: "Doamne Dumnezeule, iartă! Cum ar putea să stea Iacov în picioare? Căci este așa de slab!" 3. Atunci Domnul S-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85063_a_85850]
-
lui Israel, zice Domnul, Dumnezeul oștirilor, un neam, care vă va asupri de la intrarea Hamatului pînă la pîrîul pustiei." $7 1. Domnul Dumnezeu mi-a trimis vedenia aceasta. Iată, făcea niște lăcuste, în clipa cînd începea să crească otava; era otava după cositul împăratului. 2. Și după ce au mîncat ele cu desăvîrșire toată iarba din țară, am zis: "Doamne Dumnezeule, iartă! Cum ar putea să stea Iacov în picioare? Căci este așa de slab!" 3. Atunci Domnul S-a căit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85063_a_85850]
-
vorba, Zaura? ― Te-oi ruga de iertăciune, scumpule, da’ abia acum am putut să capăt buruiana ceea. ― Și când mai faci fiertura? ― Până ți-oi da în cărți, îi gata și leacul. Leagă calul la umbră și adu-i niște otavă, că este gata cosită la cotul drumului. După asta, vino pe prispă. Ca hipnotizat - el, care nu se lăsa pe mâna nimănui - a urmat vorbele țigăncii cuvânt cu cuvânt... Când a văzut că și calul s-a pus pe ronțăit
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
este gata cosită la cotul drumului. După asta, vino pe prispă. Ca hipnotizat - el, care nu se lăsa pe mâna nimănui - a urmat vorbele țigăncii cuvânt cu cuvânt... Când a văzut că și calul s-a pus pe ronțăit la otavă, a venit pe prispă lângă vrăjitoare, dar gândul îi zbura mereu la hangiță. Țiganca a început a bate cărțile și în cele din urmă l-a îmbiat: ― Trage o carte, focosule! Lotrul s-a uitat la cărțile soioase, a pus
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
privit pădurea de fag, numită de localnici pădurea Suharău și care era încă departe. În linie dreaptă la o privire i se părea că este la o aruncătură de băț. Câmpul era plin de lume, care la cosit iarba și otava, care la adunat fânul uscat și bun pentru animale. Pasărea, măiastra ciocârlie, era acasă la ea, desfătându-și ascultătorii, lucrătorii câmpului cu trilurile ei fermecate și călătoriile ei către cer, unde după ce dădea binețe îngerilor, cobora în picaj peste pământ
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
are cai în jur să-i pască, Nici câini răi s-o ocrotească, Nici ciobani să o păzească, Și nici stână s-o primească. Mioriță, mioriță, N-ai nici baci și nici băciță Să-ți dea apă din cofiță, Nici otavă din căpiță Și nici cin`să te laie, Mioriță bucălaie! Oare lupii mi te-alungă De n-ai stână și nici strungă, Nici cioban să te păzească, Și din fluier să-ți doinească? Și în noaptea-ntunecoasă De pe-o
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
mea cântare Aripele de pară-n cer pornite, Pîn-am pierdut pămîntu-n depărtare, De unde-albastre scîndure-s urnite. De gânduri negre-i grea antica-mi navă: Nu știu pe vane căi-s ori menite? {EminescuOpIV 207} Viața mea-i ca lanul de otavă: E șeasă făr-adînc și înnălțime. Vulcanul mort și-a stins eterna lavă. Dar ah! ce văd? E vis? O-ntunecime Ridică colți înnalți din frânta mare. Cine îmi spune ce minune-i? Nime? Din ce în ce un rai în
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
nu-i berem cu țigani Că i-om be cu oameni mari, Că țiganii beau sculele, Popii patrafirele. 242 Cucul cântă, mierla zice: - Nu-ți bea banii, măi voinice, Că banii ți-or trebui La vară când or cosi Iarbă otavă cu rouă Și s-a rupe coasa-n două Și-i băga brînca-n curăuă Și ți-i lua alta nouă 244 {EminescuOpVI 245} Și-i cosi în fân cu flori Și le-i da la căpriori. 243 Bere-aș vin
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
de mărimea unui ou, învelit cu un mic strat de mămăliguță caldă, rotunjit bine între palme, dezmierdat, apoi, de aceleași palme, ale alcătuitorului, și așezat, apoi, unul lângă, ori unul peste altul, în coșul carului, căptușit cu fân fin, din otavă de la a doua coasă. După ce coșul carului era plin, vârf, acesta era gata de drum. Unul, două, cinci, depindea către ce direcție, moș Costache, urma să pornească, pentru a-și duce pomana, și a o distribui, sătenilor respectivi. Acum, el
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
fără apă. Într-o văioagă, în care era apă în timpurile normale, acum crescuse o iarbă verde buratec, suculentă și moale ca mătasea de porumb în pîrg. Proprietarul, Gheorghe Bulhac, era mîndru că el putea hrăni vitele din belșug cu otava aceasta, invidiată de toți. După ce că Bulhac ăsta avea așa un noroc, mai și fusese zămislit ca un făt frumos, îndrăzneț și șugubăț, încît femeile nu-i puteau servi niciodată un "nu" categoric. Numai Saveta tontălăului de Adrian Lupu se codea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
cu jumătate de gură. Îmi ajunge toată săptămîna. Mai du-te și tu, spune bățos Adrian Lupu. Femeia pleacă grăbită și Lupu privește mîndru la ceilalți, spunînd parcă: Vedeți ce-mi știe de frică? Gheorghe Bulhac în acest timp cosea otava și apoi, cu grebla de fier cu cinci colți, aduna în grămăjoare prețioasa hrană pentru animale. Își aducea aminte ultima discuție cu muierea lui Lupu. Așa de mult îmi place mirosul și moliciunea otavei... parcă mă leșină... Omul a băgat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Gheorghe Bulhac în acest timp cosea otava și apoi, cu grebla de fier cu cinci colți, aduna în grămăjoare prețioasa hrană pentru animale. Își aducea aminte ultima discuție cu muierea lui Lupu. Așa de mult îmi place mirosul și moliciunea otavei... parcă mă leșină... Omul a băgat la cap preferințele femeii, a pus grebla în căruță, coasa într-un loc mai ferit și în rest a așternut otava. Unde te duci, Savetă? După buruiană la vite. A venit rîndul meu, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
discuție cu muierea lui Lupu. Așa de mult îmi place mirosul și moliciunea otavei... parcă mă leșină... Omul a băgat la cap preferințele femeii, a pus grebla în căruță, coasa într-un loc mai ferit și în rest a așternut otava. Unde te duci, Savetă? După buruiană la vite. A venit rîndul meu, ce să fac? Dacă vrei, ți-am oprit și ție un sac de oavă, îi spune Bulhac Savetei. Dar de unde știai că am să vin pe aici? Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
oprit și ție un sac de oavă, îi spune Bulhac Savetei. Dar de unde știai că am să vin pe aici? Am eu un dar de la Dumnezeu și un noroc chior. Nu fi așa de sigur. Saveta își băga mîna în otava din căruță, o mirosea, o lipea de față, închidea ochii și visa. Bulhac umplea în ăst timp sacul, îl îndesa cu piciorul, aruncînd priviri spre femeia aceea cu un corp frumos, cu pielea albă și cu dinți de om negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
îl îndesa cu piciorul, aruncînd priviri spre femeia aceea cu un corp frumos, cu pielea albă și cu dinți de om negru. Nervii erau suprasolicitați, mușchii încordați și Gheorghe s-a transformat într-o bombă de terorist din vremurile noastre. Otava se dădea la o parte în căruță, focul ardea în vîlvătaie, Saveta se transformase în locomotivă cu aburi și cînd Bulhac a dat cu toată forța lovitura de grație, s-a auzit: Auuu, m-ai omorît! Femeia a sărit, grebla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
strivit de alura semeață a piscului stâncos care În spatele lui se Înalță cu eleganță din ceață. Este cultivat cu cartofi, secară și porumb. Câteva locuri au rămas pajiști pentru fân și nu peste mult timp de pe ele va fi cosită otava. Așa vor fi fost și În urmă cu 32 de ani, unele documente vorbesc chiar despre camuflarea În porumbiște a armamentului sau a soldaților. Grințu Încearcă să-și imagineze situarea trupelor și mișcarea soldaților dintr-un careu Într-altul. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
în Lisa și ceva pământ arabil, plus o livadă cu meri tineri, în "Luncă". Pământurile trebuiau arate, semănate, grâul trebuia secerat, cartofii trebuiau prășiți, culeși, duși în pivniță, iarba trebuia cosită de două ori, o dată pentru fân, apoi, toamna, pentru otavă, fructele trebuiau adunate, transportate în pătul. Mai existau zaplazurile care putrezeau și trebuiau reparate, merii trebuiau spoiți, altoiți și tratați. Toate acestea, și altele, cereau zile serioase de lucru, iar "unchiul George" nu prea era dispus să plătească. Se va
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
unde erau bălți, Calea Secii nu cunoștea noroiul. Pe acea fâșie de pământ pietros urcau carele spre pădure și se întorceau, spre seară, încărcate cu trunchiuri de brad sau de fag, precum și carele, cu loitre înalte, ce aduceau fânul ori otava din livezile de la poalele muntelui. De o parte și de alta, garduri de nuiele, întărite de tufe de mărăcini vii, separau drumul de fânețe. Pe locurile unde pământul nu era strivit de roțile carelor, nici amestecat cu bolovani, creștea iarbă
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
malurile Dâmboviței. Până la terminarea liceului și a studenției, mi-am folosit vacanțele de Paști și de vară pentru a-i ajuta pe părinți. Am semănat, am prășit, am secerat grâu, secară și ovăz, am cosit, am adus acasă fânul și otava, după ce s-au uscat, am cărat în spinare sacii de la treier, am cules cartofi, am tăiat lemne în pădure. Nu m-am eschivat de la nici un efort. Cum ajungeam acasă, lăsam cărțile și mă apucam de treabă. Nu cred că există
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
s-au dat aproape de bouleni, îndemnându-i din când în când...In vale au tras la Fântâna cu ciutură, au oprit și au dejugat. Scoateți apă și umpleți ulucul, să se adape boii! Dați-le apoi câte un braț de otavă! Așa ca o gustărică. Masa pentru noi și pentru dobitoace...la Crâșma din drum! a poruncit moș Dumitru. După ce au terminat ce aveau de făcut, oamenii s-au aciuat lângă fântână, sporovăind... Pâcule, știi tu ce îmi umblă mie prin
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]