313 matches
-
de formare a unei alianțe balcanice a fost făcută de Mihail Obrenović. Pe la mijlocul secolului, pericolele amestecului marilor puteri în problemele din Balcani deveniseră evidente. Nici un stat balcanic nu dorea înlocuirea cu o stăpînire europeană, adică rusească sau austrică, a celei otomane, care era practic tot mai puțin împovărătoare. Dacă guvernele balcanice ar fi putut ajunge la o înțelegere între ele, și-ar fi atins obiectivele fără să apeleze la ajutor din afară. Deficiența esențială a acestei politici era faptul evident că
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
și mai importante marilor puteri. În afara sudului Basarabiei, Rusia a anexat Batumul, Karsul și Ardahanul. Chiar înainte de deschiderea lucrărilor conferinței, Marea Britanie obligase Imperiul Otoman să renunțe la controlul asupra insulei Cipru, majoritatea locuitorilor căreia erau greci. Cea mai mare nemulțumire otomană era provocată de ocuparea de către habsburgi a Bosniei, Herțegovinei și sangeacului Novi Pazar. Monarhia nu învinsese Poarta în război, astfel că cererea ei a fost cu totul neașteptată. Acest aranjament a marcat sfîrșitul efectiv al puterii otomane în Peninsula Balcanică
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
prin acordurilor de pace să se retragă, după evacuarea lor de către turci, albanezii au preluat pur și simplu controlul asupra acestora. Cu toate acestea, forțele albaneze trebuiau să fie pregătite să lupte atît cu armata muntenegrenilor, cît și cu cea otomană. Ele au obținut succese foarte mari în fața celei dintîi. Reacția albaneză a fost atît de puternică, încît puterile au luat hotărîrea să modifice atribuirea teritoriilor implicate. În locul districtelor Gusinje și Plav, ele i-au dat Muntenegrului portul Ulcinj (Dulcigno), dar
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
administrativă. Bulgarii deținuseră posturi importante în cadrul administrației otomane, iar comunitățile sătești își conduseseră propriile lor afaceri. Ca și în alte state balcanice, trecerea la un regim autonom nu a implicat nici o revoluție socială. Cei care dirijaseră problemele locale în timpul stăpînirii otomane au ajuns acum să conducă națiunea. Răspunderea instituirii primului guvern național a revenit guvernului rus. Tratatul de la Berlin limita ocupația armatei ruse la nouă luni. Principalul cîștig al Rusiei în urma războiului a fost crearea statului bulgar autonom, iar funcționarii ruși
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
chiar dacă cerul și pământul vor trece cuvintele sale vor rămâne (cf. Mt 24,35). Deși a fost persecutat încă de la început, creștinismul a trecut peste cele două mii de ani și a asistat la stingerea orânduirilor acestei lumi: cea romană, cea otomană, cea a lui Napoleon, a lui Mussolini, a lui Ceaușescu și ale altora: toate s-au stins, Biserica, însă, s-a renăscut permanent asemenea păsării Phoenix din propria-i cenușă. Sfântul Părinte Papa Benedict al XVI-lea în ultimul discurs
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
British White Paper of June 1922, Yale Law School, http://avalon.law.yale.edu/subject menus/mideast.asp. Accesat: 21 iunie 2010. 325 Abdul Hamid al II-lea a sprijinit formă pan-islamică a ideologiei musulmane, ca o contrapondere a celei otomane, propunând unificarea tuturor musulmanilor în cadrul unui Califat, sub forma unei Confederații Islamice cu caracter mondial; folosirea pan-islamismul în scopuri politice l-a descris pe Abdul Hamid drept părintele politic al pan-islamismului. Pentru mai multe detalii a se vedea
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
fotolii pentru copii (inclusiv scaunele speciale pentru automobile), șezlongurile (chiar și cele care au rezistente încălzitoare, pentru bolnavi), pentru nave, scaunele pliante, taburetele (inclusiv cele pentru piane, pentru desenatori, pentru dactilografe etc.), băncile și banchetele, berjerele, canapelele, fotoliile, divanele, sofalele, otomanele și scaunele similare. Sunt incluse aici scaunele (fotoliile, canapelele etc.) transformabile în paturi. Sunt excluse de la această poziție: a) Scaunele fără spătar cu gradine, un fel de scări (poziția nr. 44.21 și poziția nr. 73.26, în general). ... b
ANEXĂ nr. 94 din 5 ianuarie 2000 MOBILA; MOBILIER MEDICO-CHIRURGICAL; ARTICOLE DE PAT ŞI SIMILARE; APARATE DE ILUMINAT NEDENUMITE ŞI NECUPRINSE IN ALTA PARTE; LAMPI PENTRU RECLAME LUMINOASE, INSEMNE LUMINOASE, PLACI INDICATOARE LUMINOASE ŞI ARTICOLE SIMILARE; CONSTRUCTII PREFABRICATE. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/166822_a_168151]
-
neîndeplinite, dar au fost bazele evoluțiilor următoare. De asemenea, revolta a ajutat populația celor trei principate să-și recunoască unitatea limbii și intereselor lor. Delegații Adunărilor Ad-hoc au profitat de susținerea lui Napoleon al III-lea și de fragilitatea puterii otomane si ambiguitatea din textul Convenției de la Paris din 1858, alegându-l în 1859 pe Alexandru Ioan Cuza ca Domn al Principatelor Țării Românești și Moldovei, iar apoi al Principatelor Unite. În 1866 prințul german Carol de Hohenzollern-Sigmaringen a fost proclamat
Istoria românilor () [Corola-website/Science/296801_a_298130]
-
vechiul Constantinopol. Tolerat a fost și creștinismul ecumenic romano-catolic prin bisericile din cartierul genovez Galata. Patriarhatul Ecumenic Ortodox a fost tolerat din prima clipă după cucerire de însuși sultanul Mahomed al II-lea Cuceritorul. La scurt timp după instaurarea puterii otomane au existat chiar convorbiri directe între sultan și patriarh. Bisricile catolice din Galata au primit libertate de funcționare printr-un tratat anterior cuceririi Constantinopol-ului, tratat survenit între sultan și locuitorii creștini, majoritar genovezi, ca răsplată pentru neimplicarea acestora în ajutorarea
Istanbul () [Corola-website/Science/296786_a_298115]
-
de război, Mihai Viteazul a hotărât să se retragă către munți, unde avea să aștepte ajutoare din Transilvania și Moldova. Retragerea s-a executat noaptea, aplicându-se o stratagemă care a ținut sub tensiune tot timpul armata otomană. O cronică otomană a consemnat că românii au „aprins focuri ... și au mânat cu steagurile o cireadă de bivoli cu țipete și zgomote” și de asemenea au provocat explozii. Dimineată, când marele vizir a vrut să reia atacul, a văzut că armata română
Bătălia de la Călugăreni () [Corola-website/Science/301421_a_302750]
-
de sate - 1483 - castelul este vândut familiei Bánffy - 1492 - Simon Eliade de Waradya este student la Cracovia - 1551-1596 - Tothvaradja - 1552 - ocupat de turci - după 1552 - perioadă tulbure - numeroase schimbări de situație și de direcții de influență, între taberele habsburgică, maghiară, otomană - 1590 - solda garnizoanei otomane - 1594 - sub Sigismund de Bathory cetatea este reocupată de creștini - 1594 toamna - redevine otomană (garnizoana turcă se reinstalează în ea) - 1595 - Tóth Váraggya - 13 august 1595 - cucerită pentru un mai lung interval de timp de ardeleni
Vărădia de Mureș, Arad () [Corola-website/Science/300311_a_301640]
-
primei campanii de mare anvergură întreprinsă de turcii otomani la nord de Dunăre, campanie pe care nu o puteau începe în nici un caz în pragul iernii. Așadar, lupta de la Rovine între oastea română condusă de Mircea cel Bătrân și cea otomană condusă de sultanul Baiazid, a avut loc în primăvara anului 1395, cel mai sigur în ziua de 17 mai. O descriere epică a bătăliei apare în Scrisoarea a III-a de Mihai Eminescu.
Bătălia de la Rovine () [Corola-website/Science/301507_a_302836]
-
anul 1475 ca și cetate a abației. Nu sunt date concrete documentate, dar se pare că, după unele indicii, cetatea a fost ridicată cu mult timp înainte, în jurul anului 1241 ca pavăză împotriva năvălirii hoardelor tătare în Transilvania. Odată cu expansiunea otomana spre nordul Europei, rolul cetății a crescut și drept urmare a fost pomenită tot mai des în acte. Zidurile acestei cetăți erau ridicate în jurul mănăstirii. În perioada anilor 1563-1607 cetatea și-a schimbat stăpânul în mod repetat (ca de altfel și
Sâniob, Bihor () [Corola-website/Science/300862_a_302191]
-
Gurile Dunării, până la Cetatea Albă și Chilia (1484) și ca urmare a formării cordoanelor de nisip ce separă lacul Razim de Marea Neagră, cetatea a fost părăsită. În secolul al XVI-lea, aceasta nu mai corespundea intereselor strategice și economice turcești (otomane). Ultimul comandant otoman al cetății este Evli Çelebi, menționat în 1651. Ulterior cetatea cade în ruine. În 1741, circa 1600 de familii de lipoveni se stabilesc în localitățile din jurul cetății, adăugându-se grecilor, românilor, bulgarilor, tătarilor, turcilor și cerchezilor care
Enisala, Tulcea () [Corola-website/Science/301837_a_303166]
-
sau "Geaferca Turcească". La mijlocul secolului al XIX-lea satul apare menționat în mai multe rânduri. Astfel, agentul polon Korsak îl notează în anul 1849 că "Zamfirca", iar peste numai un an Ion Ionescu de la Brad îl menționează "Djafer". Fondul Tapiurilor otomane din perioada 1866-1877 amintește de satul "Cafer - Islam". Locul odinioară de turci, sătul se va deopula după anul 1877, odată cu emigrarea acestora. Din fericire, statul român va coloniză populația românească în localitate, astfel peste ani avem pentru satul Florești o
Florești, Tulcea () [Corola-website/Science/301838_a_303167]
-
fiind întrerupte doar de participarea regelui împreună cu vasalii săi, printre care și Mircea cel Bătrân, la cruciada soldată cu severa înfrângere de la Nicopole. Pe timpul acestei expediții teritoriul Țării Românești a fost ocolit, având în vedere importanta forță militară valahă și otomană staționată. După înfrângere, cei ce au încercat să își găsească scăparea traversând Dunărea, ori au fost încarcerați pentru recompense, ori au fost executați. Acestă reacție dură din partea voievodului muntean poate fi pusă și pe seama masacrelor făcute de cruciați printre creștinii
Vlad I Uzurpatorul () [Corola-website/Science/298642_a_299971]
-
Sigismund și cei din preajma sa să ajungă pe o corabie venețiană. Sigismund a spus despre francezi: Dacă m-ar fi ascultat! Aveam destui oameni să luptăm cu dușmanii noștri." În aceeași după-amiază târziu, Stefan Lazarević a condus atacul aripii stângi otomane și a încercuit trupele lui Sigismund rămase fără apărare. Târziu, în aceeași seară, s-a ajuns la o înțelegere și armata lui Sigismund s-a predat. Pe 26 septembrie, Baiazid a ordonat ca 3000 de prizonieri șă fie uciși drept
Bătălia de la Nicopole () [Corola-website/Science/298671_a_300000]
-
onoarea generalului rus Serghei Tucikov (1767-1839), care a fost guvernator al Ismailului în perioada 1830-1836 . El a fondat localitatea, până atunci neexistând decât cetatea Ismail. Sub ocupația țaristă, Ismailul a fost părăsit de locuitorii săi musulmani (stabiliți în Dobrogea rămasă otomană, în special în jurul orașului Babadag) și populat de o importantă garnizoană rusă din Flota Dunării. Orașul a fost reconstruit în întregime. Catedrala "Acoperământul Maicii Domnului" (1822-1836), bisericile cu hramurile "Nașterea Domnului" (1823), "Sf. Nicolae" (1833, anterior biserică moldovenească, a fost
Ismail () [Corola-website/Science/298622_a_299951]
-
(1258-1326) (otomană: عثمان بن أرطغل; variante ale numelui: Otman, Othman, Otoman) s-a născut în 1258 și a moștenit titlul de bei („guvernator”, în limba turcă "bey") de la tatăl său, Ertuğrul (Ertogrul) care la rândul său moștenise titlul de tatăl său (Suleyman
Osman I () [Corola-website/Science/299804_a_301133]
-
Biserica Ortodoxă Română privește acest gest ca fiind legitim. De asemenea, se întâlnesc și bulgari catolici, reprezentați de Biserica Sfânta Născătoare de Dumnezeu. Motivele pentru care bulgarii au sosit în București sunt diverse: fie politice (se refugiau din cale orpeliștii otomane înainte de 1878), fie socio-ecomonice (pentru a avea un trai mai bun—mai ales în prima jumătate a sec. XX). Autoritățile comuniste au închis Liceul bulgăresc, însă în toamna anului 1999, la București a fost redeschisă, in paralel cu Liceul român
București () [Corola-website/Science/296542_a_297871]
-
pădurile de tei din preajmă, a răscumpărat locul de la o proprietate musulmană. Sprijinit de românii din zonă și de oierii transilvăneni veniți cu turmele la transhumanță, cei trei călugări au construit o biserică de formă dreptunghiulară. În anul 1841 autoritățile otomane au încuviințat funcționarea mănăstirii. Reparată între anii 1842 și 1846, biserica a funcționat până în anul 1910, când a fost demolată, iar pe același loc s-a ridicat o nouă biserică. Revenirea Dobrogei la vechea Românie în 1878, a deschis și
Mănăstirea Cocoșu () [Corola-website/Science/308553_a_309882]
-
on line""), este aceea că în schimbul taxei suplimentare jizyza percepută de statul islamic de la populația lui nemusulmană, aceasta din urmă era scutită de furnizarea de luptători pentru războiele de agresiune sau apărare ale califatului; ori, chiar trecând cu vederea practica otomană a " "culegerii de copii creștini" " (în turca otomană: ""devșirme""), rămâne fapt că una dintre datoriile subiecților statului islamic era și " "auxilium" "-ul, adică furnizarea de oameni pentru trupe care să lupte alături de armata regulată musulmană (turcă); astfel, soldații Țării Românești
Jizia () [Corola-website/Science/308554_a_309883]
-
cuprinzând aproximativ intervalul ultimelor zece secole. Însă denumirea de muzică cultă se aplică și în cazul altor manifestări muzicale izolate de tradiția vest-europeană, care în schimb respectă normele mai sus amintite ale culturii înalte - spre exemplu, muzica cultă indiană, cea otomană, cea japoneză ș.a.m.d. Renașterea nu a fost o perioadă importantă doar în evoluția picturii, științelor și descoperirilor geografice, ci și o epocă în care muzica vocală s-a dezvoltat considerabil. Atunci a apărut muzica vocală polifonică (interpretarea pe
Muzică clasică () [Corola-website/Science/306748_a_308077]
-
zonele rurale și în cartierele muncitorești de la oraș. Fenomenul este însă prezent și în Bulgaria (cealga), Serbia (turbo-folk), Albania (alb. "tallava"), Grecia (gr. "laïká") sau în Turcia (arabesk). Maneaua este o creație contemporană cu rădăcini în cultura muzicală încă predominant otomană a boierilor din România sud-estică a începutului de secol 19. Ca atare, ea prezintă o seamă de caracteristici pan-balcanice. Conform Dicționarului explicativ al limbii române, ediția a II-a, maneaua este un cântec de dragoste de origine orientală, cu
Manele () [Corola-website/Science/303005_a_304334]
-
cavaleriei ușoare tătare. Alianța tătaro-turcă poate fi compartă cu cea polono-lituaniană prin importanță, durabilitate și rezultate. Cavaleria tătară devenise indispensabilă pentru campaniile otomane din Europa și Asia. Tătarii crimeeni au devenit dependenți de prada de război obținută după campaniile militare otomane încununate cu succes, iar când Imperiul Otoman a intrat în declin, economia tătară a intrat la rândul ei în declin. În 1502, Meñli I Ghirai a învins pe ultimul han al Hoardei de Aur, încheind odată pentru totdeauna epoca pretențiilor
Hanatul Crimeii () [Corola-website/Science/303203_a_304532]