2,363 matches
-
Orașul İskenderun este unul dintre multele orașe fondate de marele lider militar și care îi poartă numele, printre care se află de exemplu Alexandria, Egipt sau Iskandariya, Irak. Orașul a continuat să aibă o importanță strategică și în timpul dominației otomane. Otomanii au continuat să fortifice orașul. Ruinele fortificațiilor din secolul al XVII-lea pot fi încă văzute. În 1832, armata egipteană condusă de Muhammad Ali a traversat pasul Belen și a atacat Anatolia în 1832. În epoca otomană târzie, orașul a
İskenderun () [Corola-website/Science/307754_a_309083]
-
larga mișcare pentru independența Indiei. Mișcarea Khilafat a fost unul dintre punctele de pe ordinea de zi a Conferinței de la Londra din februarie 1920. Califatul este un sistem de guvernare islamnic în care statul este condus conform principiilor legii islamice. Sultanul otoman Abdul Hamid al II-lea (1876-1909) a lansau un program panislamic încrecând să contracareze încercările puterilor occidentale de dezmembrarea a imperiului și tendințele de democratizare interne. El la trimis pe emisarul personal Jamaluddin Afghani în misiune în India Britanică. Cauza
Mișcarea Khilafat () [Corola-website/Science/327008_a_328337]
-
cheie, din punct de vedere economic, militar și naval. La cucerirea orașului de către Imperiul Otoman, în 1474, orașul a încetat să mai prospere în domeniile sale cheie. Podgorica a devenit un fel de colonie sub stăpânirea Sangeacului Scutari în 1479. Otomanii au construit o cetate mare în Podgorica, fapt ce a întărit mai mult importanța strategică a orașului, și a devenit un centru de apărare al regiunii în care se afla. La începuturile anului 1474 au survenit informații despre intențiile sultanului
Podgorica () [Corola-website/Science/303034_a_304363]
-
informații despre intențiile sultanului de a trimite în Baleci și Podgorica 5.000 de familii turce, pentru a întări capacitățile de comunicare dintre Principatul Zeta și Shkoderul Venețian. Orașul fortificat cu turnuri, ziduri înalte și arme de foc au permis otomanilor să-și mențină pe mult timp pozițiile militare în această regiune, și să intervină la oricare atac survenit din partea altor țări, de fiecare dată cu succes. În 1864, Podgorica a devenit centrul vilayetului Scutari numit Böğürtlen (din turcă: afină). A
Podgorica () [Corola-website/Science/303034_a_304363]
-
de diferite persoane, locuitori ai comunei sau oameni din alte localități care lucrau pe teritoriul județului. Sfârșitul secolului al XVII-lea și începutul secolului următor au adus schimbări semnificative în ceea ce privește viața politică, întrucât a fost instaurat în această perioadă, de către otomani, regimul domniilor fanariote. Astfel, fiscalitatea excesivă a generat o serie de manifestări ale luptei țărănimii, ajungându-se la fuga de pe moșie. În aceste condiții, pe teritorul comunei Fulga s-au stabilit oameni veniți din satele Căzănești și Lungești, din [[județul
Comuna Fulga, Prahova () [Corola-website/Science/301674_a_303003]
-
Ierusalimului, de exemplu, Ierusalimul a avut patru porți, câte una la fiecare fațetă. Actualele ziduri au fost construite de Suleiman Magnificul, care le-a înzestrat cu șase porți; niște porți mai vechi, care au fost înconjurate cu ziduri după venirea otomanilor, au fost lăsate așa cum erau. În cazul Porții Aurii, mai înainte sigilată, la început Suleiman a deschis-o și a reconstruit-o, dar apoi a reîmprejmuit-o cu ziduri. Numărul porților funcționale a crescut la șapte după adăugarea Porții Noi în
Ierusalimul Vechi () [Corola-website/Science/335052_a_336381]
-
nu cucerite, iar domnitorii români au fost nevoiți să se închine sultanului pentru a nu pierde domnia și țara. Soluția de compromis a fost benefică românilor, care au scăpat de cucerire și de transformarea în pașalâc. Cauzele acestui compromis al otomanilor se află în vecinătatea Țărilor Române cu cele două mari puteri: Ungaria și Polonia. Disputa dintre puterile creștine și Poartă a asigurat statutul autonom al Țărilor Române. Din perspectiva maghiară, țările române se aflau între hotarele regatului, iar regele era
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
drept de apel la scaunul de judecată al regelui, suzeranitatea nu era reflectată în titulatură, iar drapelul Moldovei se află între însemnele heraldice ale regilor polonezi. Suzeranul polonez trebuia de asemenea să-și apere vasalul politic și militar. Din perspectiva otomanilor, Țările Române erau țări prietene. Condiția era plata unui tribut în funcție de valoarea estimativă a teritoriului țării (Moldova plătea un tribut mai mic decât Țară Românească, și ambele plăteau mai puțin decât alte state balcanice). În Țară Românească, s-a instituit
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
și al Almașului din sudul Transilvaniei. Între timp, apăruse o nouă putere militară, o nouă forță cu care românii vor avea de furcă în secolele următoare-Otomanii.În 1369 s-a desfășurat prima bătălie dintre forțele români-maghiare și cea otomană. Odată ce otomanii avansau în peninsula balcanică, Vladislav Vlaicu și-a permis să își reconsidee pizitia față de regele maghiar. În 1374 a fost acuzat de alianța cu turcii de către un grup de boieri care s-au refugiat în Ungaria, iar în 1375, maghiarii
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
și împădurit. După o lupta crâncenă, deși românii păreau să fie invinatori, armata otomană era de neoprita. Mircea a fost nevoit să se retragă, iar în apropierea cetății de scaun de la Argeș a avut loc o altă confruntare, din care otomanii au ieșit învingători. Domnitorul român s-a refugiat în Transilvania, iar tronul a fost uzurpat de Vlad I Uzurpatorul. Domnitorul, nevoit să își schimbe radical opțiunile politice, la 7 martie 1395, a depus omagiul față de regele Ungariei, Sigismund (care la
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
Mircea. În acest context, Mircea a acceptat suzeranitatea regelui maghiar. Cu ocazia dietei de la Timișoara, regele maghiar a organizat armata, a constituit un sistem de state tampon între regatul Ungariei și Imperiul Otoman, Serbia și Bosnia, pentru a stopa atacurile otomanilor în timp ce își mobiliza armata maghiară. Fidelitatea principilor din statele tampon era garantată prin depunerea omagiului față de rege, ce își asumă rolul protector și le oferea feude pe teritoriul Ungariei despoților sârbi. Între 1401-1403 s-a confruntat cu o gravă criză
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
a condus o campanie în anii 1419-1420 în regiunea Severinului și în Serbia. După moartea lui Mihail I, s-a deschis un alt conflict între pretendenții la tron: Dan al II-lea sprijinit de Sigismund și Radu Praznaglava sprijinit de otomani.Regele maghiar îi asigura o garda personală permanentă și permisiunea de a bate bani în monetăria de la Sibiu lui Dan. După două campanii antiotomane conduse de rege între anii 1424-1427, poziția lui Dan al II-lea a fost consolidată. Dar
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
dispută între Draculesti și Dănești. Vlad Dracul, un alt pretendent la tron, cavaler al ordinului Dragonului, a fost sprijinit să preia tronul în 1436 după o tentiativa eșuată , sprijinit de orașele săsești din Transilvania la porunca regelui. Însă presat de otomani, fiindcă risca să-și piardă tronul, s-a închinat sultanului. Sigismund murise în decembrie 1437 și a izbucnit o răscoala țărănească în Transilvania. Profitând de criza din Ungaria, în 1438, sultanul a condus o expediție împotriva Ungariei, iar sub comanda
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
Profitând de criza din Ungaria, în 1438, sultanul a condus o expediție împotriva Ungariei, iar sub comanda să erau principii vasali Vlad Dracul și despotul sârb Gheorghe Brancovici al Serbiei. După campania din Transilvania, Vlad s-a închinat la Adrianopol otomanilor, unde și-a lăsat ostatici cei doi fii ai săi, viitorii domnitori, Vlad Țepeș și Radu cel Frumos. În 1440, Cruciadă antiotomană a fost relansată. În 1442, Vlad Dracul a fost întemnițat de turci, iar în locul său urma să domnească
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
luni. S-a refugiat în Moldova, la curtea unchiului său Bogdan al II-lea, dar după moartea acestuia în 1451, s-a îndreptat spre Transilvania, alături de vărul său de 18 ani, viitorul domnitor Ștefan cel Mare . Doi ani mai târziu, otomanii au ocupat Constantinopolul. În 1456, sprijinit de Ioan de Hunedoara, conștient de pericolul otoman ce pândea regatul maghiar, Vlad Țepeș l-a înlocuit pe Vladislav al II-lea, care a fost ucis la 20 august 1456. Principalul obiectiv al domnitorului
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
de la târgul Brăilei din 27 februarie 1470, domnitorul l-a pus pe scaun pe Laiota Basarab, pe care îl adăpostise la curtea sa de la Suceava. După campania victorioasă din Țara Românească, Ștefan s-a așteptat la o ripostă serioasă din partea otomanilor. Mahomed al II-lea a organizat o mare expediție de 120 000 de soldați, sub comandă beglerbeiului Rumeilei, Hadâm Soliman Pașa-Soliman Eunucul. La sfârșitul lunii decembrie 1474, soldații otomani s-au confruntat cu o situație neobișnuită-traversau Dunărea iarna. În față
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
la Podul Înalt, la confluența Racovei cu râul Bârlad, pe un teren mlăștinos, mărginit de păduri, avea să se desfășoare Bătălia de la Vaslui. În dimineață bătăliei, la 10 ianuarie 1475, s-a lăsat o ceață deasă ce îi încurcă pe otomani. Dezastrul a fost total pentru turci. Cronicarii otomani scriau că "" a fost un teribil măcel și puțin a lipsit ca să nu fie toți tăiați în bucăți și Soliman Pașa cu greu a scăpat cu viață-prin fugă"". Înțelegând că o nouă
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
și cu praful. La 26 iulie 1476, în codrul de la Bătălia de la Valea Albă sau Războieni, a început confruntarea decisivă. După lupte grele, în care mulți dregători și curteni ai lui Ștefan au fost uciși, armata a fost biruită de otomani. Mehmed s-a îndreptat spre cetatea Sucevei. Deși orașul a fost incendiat, cetatea a rezistat, apărată cu vitejie. Oastea transilvăneană ce se îndrepta spre Moldova l-a obligat pe sultan să își schimbe planurile și să dea semnalul retragerii în
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
expediție împotriva Moldovei. Dorea să cucerească cetățile pontice Chilia și Cetatea Albă. La 27 iunie 1484, trupele lui Baiazid au traversat Dunărea la Isaccea pe 6 iulie. După lupte grele, la 14 iulie pârcălabul a predat cetatea Chilia pe mâna otomanilor. Sultanul s-a îndreptat apoi spre Cetatea Albă, pe care a ocupat-o cu succes la 5 august 1484. Ștefan și-a recuperat cetățile cu ajutorul polonezilor. A trebuit să presteze în tabăra militară de la Colomeea, omagiul vasalic, în septembrie 1485
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
în septembrie 1485, pentru a-l convige pe regele Cazimir să se alăture cruciadei. Dar polonezii nu s-au ținut de cuvânt, sprijinindu-l doar cu un corp de 3000 de ostași. Ștefan a fost nevoit să inițieze tratative cu otomanii. S-a obligat să plătească din 1486-1489 un tribut anual de 4000 de galbeni Porții. Pe fiul său Alexandru, ca garanție, l-a trimis ca ostatic la Constantinopol. Apoi, noul rege polonez, Ioan Albert, în 1492, a vrut să-l
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
în Transilvania.După un prim succes, trupele otomane au fost zdrobite la Sibiu pe 22 martie 1442. În 1443, voievodul a adoptat o tactică ofensivă, ce a dus oastea creștină până dincolo de Sofia, în inima Balcanilor, obținând șase victorii asupra otomanilor. Venirea iernii i-a împiedicat pe Ioan și pe regele maghiar să continue înaintarea spre Adrianopol, luând decizia de a se întoarce la Buda. După expediția din 1444, care s-a încheiat cu eșec, în 1448, a început o nouă
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
albanezului Gheorghe Kasrioti Skanderbeg, a cunoscut înfrângerea. Ioan a fost capturat de despotul Serbiei, Gheorghe Brancovici al Serbiei, și închis la cetatea de la Semendria, de unde a fost răscumpărat cu bani grei, după câteva luni. Ultimul război purtat de Ioan împotriva otomanilor s-a dat la Asediul Belgradului în 1456. În fruntea unei armate uriașe, de 200 000 de oameni, 300 de tunuri și 200 de vase, sultanul Mahomed al II-lea a dorit să extinsă imperiul, cucerind cetatea de granița a
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
de tunuri și 200 de vase, sultanul Mahomed al II-lea a dorit să extinsă imperiul, cucerind cetatea de granița a Belgradului. Asediul a început pe 22 iulie, când turcii au intrat în oraș. Bine întăriți, Belgradul a rezistat și otomanii s-au retras. Comandând un contraatac spontan, Ioan a învăluit tabăra turcească și și-a condus oștenii la victorie. Mehmed a fost rănit și abia a putut scăpa cu viață de la locul dezastrului. Vestea a făcut înconjurul lumii. În scrisoarea
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
Ungariei a fost destrămat. S-a produs un dezechilibru ce asigura statutul politic al Țării Românești pe plan internațional. Conflictul de interese dintre Ungaria și Imperiul Otoman asigura domnitorilor posibilitatea de oscilare și oportunism politic. Însă, între 1526 și 1538 , otomanii au impus un nou regim în Țările Române. Politică externă era în conformitate cu directivele otomane. Unii domnitori au optat însă pentru alianțe cu puterile creștine și s-au raliat frontului antiotoman. În Ungaria, după moartea regelui maghiar în Bătălia de la Mohacs
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
doi pretendenți, Ioan I Zápolya, voievodul Transilvaniei și Ferdinand I al Sfântului Imperiu Roman, duce de Austria și ulterior împărat româno-german. A urmat un război civil în care s-au implicat și forțe externe. Ioan Zapolya a fost sprijinit de otomani. Domnitorii care au acordat sprijin celuilalt pretendent au fost maziliți. Radu de la Afumați, deși a acceptat să se închine sultanului la sfatul boierilor, l-a sprijinit pe Ferdinand de Habsburg. Astfel, boierii au complotat și l-au ucis în 1529
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]