352 matches
-
propunere de armistițiu. Prin urmare, mareșalul Ion Antonescu a fost arestat. În seara aceleiași zile, la ora 22, după ce Regele a anunțat încetarea ostilităților și „armistițiul“ cu rușii, adică întoarcerea armelor împotriva Germaniei, bucureștenii au ieșit în Piața Palatului să ovaționeze acea lovitură de palat, care pentru mulți însemna aproape ieșirea României din război. Totuși, armistițiul dorit de România, câtă vreme nu era semnat de ambele părți, se înfățișa mai degrabă ca o capitulare necondiționată a trupelor române în fața celor sovietice
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
cinci contradicții ale timpului de față sînt: „n-avem cu ce, dar facem planul; facem planul, dar n-avem nimic; n-avem nimic, dar găsim ceea ce ne trebuie; găsim ceea ce ne trebuie, dar nu sîntem mulțumiți; nu sîntem mulțumiți, dar ovaționăm”. Exaltările sînt trădări ale propriei firi. Ori de cîte ori m-am lăsat cuprins de ele - în vreo discuție, în vreo activitate, în vreo relație -, am greșit grav. La fel mi s-a întîmplat și atunci cînd am vrut să
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
au făcut popular. Și cum la noi lumea privește emisiunile Chișinăului, el e tot atît de admirat ca și Păunescu în zilele sale bune. Pe unde merge, adună mulțimi. De curînd, la Botoșani, în cadrul „Zilelor Eminescu”, publicul local l-a ovaționat și l-a purtat pe brațe. Nici unui alt scriitor român, din cei prezenți acolo, nu i s-a făcut - mi-a precizat Sergiu Adam („fratele Sergiu”) - o asemenea manifestare de simpatie. Mulțimea a salutat, desigur, în Vieru pe „artistul cetățean
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Cultural din Florida, unde inauguram "Zilele culturii românești", ne-a încântat după vernisaj un excelent pianist local, care în finalul programului său "ad-hoc", susținut "în onoarea ambasadorului României și a distinsei sale soții", a interpretat magistral "Cumparsita". Publicul l-a ovaționat îndelung și a început să strige "otra, otra", adică încă una! La care maestrul s-a ridicat de la pian, a venit să ne salute și și-a luat rămas bun cu niște cuvinte memorabile: "După "Cumparsita" nu se mai poate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
a venit, E tot mai iubit. Ți se pare drept Să stau și s-aștept Și s-ajung deodată Doar cu unu-n barcă? Dacă mă gândesc mai bine Rămân singur! Nu mai ține! Că eu eram învățat Să fiu ovaționat Și din ditamai notar Nici păstor măcar? Chiar și cellalt, Dunărean, Parcă e la fel: viclean, Nu știe să păstorească Turma noastră țigănească! Cuvântarea secretarului Ce spune notarul, E adevărat Omul asta, frate Ne-a exasperat! Și mult ne-am
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
primă ordine a intelectualității, condițiile inumane în vagoanele cu destinația Siberia, pe care se inscripționase: „voluntari spre pământuri nedesțelenite”. În plânsetele celor înghesuiți în vagoane de vite, la fiecare gară mai mare în drum spre Siberia, fanfara militară și populația ovaționau inițiativa patriotică a celor închiși în vagoane. La declararea războiului în 1941, Eugen Radțibar se afla la regimentul 39 infanterie, departamentul aruncător de flăcări. A fost participant la luptele de la Cotul Donului, unde cu toată nenorocirea a salvat un batalion
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
mai scump”. Ca încheiere, ia cuvântul d-na Ella Negruzzi care după ce mulțumește tuturor pentru atașamentul arătat față de partid și țară propune trimiterea unui protest în contra sentinței nedrepte adusă d-lui Ion Mihalache. Întreaga asistență votează în unanimitate această moțiune, ovaționând îndelung pentru M.S. Rege, d-l Iuliu Maniu și d-l Ion Mihalache, alături de care vor fi, în ciuda tuturor opresiunilor și vexațiunilor guvernului. Se mai dau câteva îndrumări în ce privește contestațiile, pentru înscrierile în listele electorale, după care întrunirea ia sfârșit
[Corola-publishinghouse/Administrative/1936_a_3261]
-
ridicate în fața Universității. Dacă mă gândesc bine, îmi amintesc că-mi plăcuseră poemele lui Aragon, citite în Cahiers du Rhône („Ochii Elsei“ și altele) și că mă dusesem la miting cu entuziasm, ca să-i zăresc, pe el și pe Elsa, ovaționați de popor, sub controlul surâzător al polițailor de la Cultură. Sentimentele mele, sau mai curând judecata mea în privința acestor mari scriitori francezi simpatizanți ai comunismului, avea să se limpezească mai târziu. Pe moment, mă lăsam sedusă, aplaudam apariția cuplului pe estradă
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
meu noroc a fost că peste cinci luni a venit decembrie 1989, cu revolta din Timișoara și care... a cuprins toată țara... Ajunsesem la limita răbdării! Mă săturasem să-l văd mereu pe Ceaușescu la televizor, numai pentru a fi ovaționat, adulat. Dau televizorul la scădere față de Oficiul Poștal. Mi se cere motivul și le spun că, fiind tip vechi, nu-l mai puteam repara și de aceea am renunțat la el. Trebuia sigilat. L-am scos din camera unde funcționa
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
se coaliza pentru a tăbărî asupra celor care arată o slăbiciune de un fel sau altul. „Sportul sângeros” de la serviciul dumneavoastră poate consta în hăituirea celor care par mai slabi sau mai speriați. Pentru a ilustra, starurile fotbalistice care sunt ovaționate din toată inima de către fani au parte de o cu totul altă primire după ce s-au împiedicat de minge și au pierdut meciul. „Răniții” din orice grup trebuie să-și creeze singuri, sau să ceară sprijin altora (poate managerului de
[Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]
-
apăruse încă, dar Bucureștiul avea 4 teatre. La Teatrul Național, colonelul Bengescu-Dabija citește în fața Comite tului teatral capodopera sa Pygmalion, căreia i se face o primire entuziastă. Toată critica laudă cu mari elogii noua lucrare. La reprezentație, autorul a fost ovaționat. La jumătatea lui octombrie se joacă la Teatrul Național, cu montare neobicinuită până atunci, cu piese și decoruri aduse din streinătate, Ioana d’Arc, dramă în 5 acte de Schiller, tradusă în versuri de d-nii U. și Iacob Negruți. Rolul
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
Mare, recent ridicat la Vaslui - și imaginea aceasta de simbolică întâlnire în timpul istoric românesc ne-a transmis o puternică undă de emoție. Trăiam sinteza înlănțuirii veacurilor până la aceste zile ale bucuriei noastre. L-am văzut, apoi, pe Nicolae Ceaușescu, înconjurat, ovaționat de miile și miile de oameni veniți să-l întâmpine, să-l salute cu dragoste, cu respect și recunoștință; totodată, manifestând acea pe cât de nobilă, pe atât de caldă atmosferă de identificare cu un om, îmbrățișând propriile năzuințe, purtând însemnele
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
ori Mefisto din Faust, ca și cel din Mefistofele, se poate considera norocos că a participat la acele spectacole și poate acorda credit afirmațiilor noastre. Erau pentru Boema, așadar, întrunite mai multe garanții care au confirmat reușita unui spectacol, îndelung ovaționat de cei din sală, spectatori avizați, prezenți în număr mult mai mare decât participă uneori la alte opere de Puccini. De aceea, primul-dirijor a avut, se pare, o misiune ușoară, conducându-i excelent spre succes. Orchestra a sunat, de data
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
de oameni în sală. Vorbitorii se perindă la microfonul instalat pe un podium în centrul încăperii: mai întâi Claus Peymann, directorul teatrului, apoi Cristoph Stölzl, senator cultural al Berlinului, și Peter Debuschewitz de la Deutsche Bahn. Urmează Thomas Wohlfahrt, care este ovaționat, în picioare, minute în șir, de toți cei prezenți, ca un adevărat învingător. E sentimentul unanim al unei mari întreprinderi culturale, al unei călătorii incredibile, care a fost posibilă grație acestui om, tenacității și hărniciei sale impresionante. Lui și celor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Yang să încerce să le lovească în ordine. Yang s-a apropiat de plop ca să vadă numerele. S-a dat înapoi cu peste o sută de pași. A tras trei săgeți și toate au intrat în frunzele însemnate. Lumea a ovaționat timp îndelungat. Pan Hu și-a recunoscut înfrângerea. Dar nimeni nu s-a așteptat ca, în acel moment, un bărbat de lângă Yang Youji să spună cu voce tare: "Am găsit, în sfârșit, pe cineva care poate fi elevul meu". Auzindu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
al dinastiei și tronului. Regele se făcu neștiutor de cele petrecute în teritoriul ocupat, decoră întreaga delegație și pe Stere, și-i invită la dejun. El uitase tot, își refăcuse o virginitate și se mândrea pe balcon la spatele regelui, ovaționat de public; C. Arion își bătea joc de el și-i vorbea în față de cei care vorbeau într-un anumit fel și se purtau într-altul, dar uita că și dânsul era în aceeași categorie. O serie de primiri, banchete
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
primul discurs de la declarația războiului pentru a-și explica înaintea țării acțiunea și [a-și] justifica politica din război, discurs care ținu două ședințe, toată Camera, adânc emoționată ca și oratorul de reamintirea atâtor dureri, pierderi, entuziasm și fericire, îl ovaționa cu frenezie, Transilvania, pe băncile din mijlocul parterului, ședea mută și impasibilă. D. Sever Dan, pierzându-și sângele rece, aplaudă și dânsul. Atunci d. Eugen Goga, trimis fățiș de d. Maniu, alergă să-l readucă la ordine. Câtva timp în
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
de câini ce mișunau în campus. Mâncarea cea mai vânată erau macaroanele cu brânză. Atunci furtul de porții atingea cote alarmante. Bucătăresele îi fugăreau pe hoți în jurul meselor și cel care reușea să-și păstreze porția de mâncare sustrasă era ovaționat la scenă deschisă. Luana se întorcea acasă cu mațele ghiorăind. O suna pe Sanda să-i trimită mâncare. Femeia se urca în tren, cocoșată de sarsanale burdușite. Se împrieteni cu Cristina, colega de apartament. Ieșeau împreună și se plimbau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
deveneau ei Înșiși eroi scăldați În sânge; când vedeau luciul sulițelor și al lăncilor, erau convinși că dușmanul fusese ucis, iar mândria și emoția Îi copleșeau. — Hachiman! Hachiman! Victorie! După ce caii băură pe săturare, copii aruncară și spre ei flori, ovaționându-i. Un samurai care stătea lângă calul său Îl zări pe Hiyoshi și strigă: — Fiul lui Yaemon! Ce face maică-ta? — Cine, eu? Hiyoshi se apropie de el și Îl privi drept În ochi, cu chipul său murdar. Dând aprobator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Însoțit de acești paisprezece-cincisprezece oameni, călări, nonșalant, pe străzi. Regele-demon era extraordinar de pașnic și le zâmbea blând oamenilor. Cetățenii se Înghesuiau pe marginea drumurilor și se prosternau la trecerea lui Nobunaga. Nu avea să se Întâmple nimic. Începură să ovaționeze, În timp ce ușurarea se Întindea peste oraș ca un val. Deodată, din mulțimile gălăgioase, răsună un foc de pușcă. Glonțul Îl zgârie pe Nobunaga, dar acesta se comportă ca și cum nu s-ar fi Întâmplat nimic, nefăcând decât să Întoarcă privirea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
pentru a privi plecarea armatei. Căutându-i din ochi pe binefăcătorii care le vizitaseră prăvăliile În trecut, le urau noroc cât puteau de tare și-i Încurajau să facă fapte mari. Dar nici soldații În marș, și nici mulțimile care ovaționau nu știau că acel tablou nu era Începutul unei campanii din apus, ci primul pas spre Kyoto. Cu excepția lui Mitsuhide și a unei duzini de oameni din statul lui major, nu știa nimeni. Curând avea să fie Ora Maimuței. Vuind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
nu-și mai Încăpură În piele de bucurie. Umplură străzile pe unde trecea Hideyoshi, În drum spre castel. Femei, copii și bătrâni se prosternau În țărână ca să-l salute. Unii plângeau, alții nu puteau nici măcar să-și ridice fețele. Câțiva ovaționau și dădeau din mâini, În vreme ce alții, pierzându-se cu firea, dansau de fericire. Intenționat, Hideyoshi trecu călare, pentru a putea răspunde la entuziasta primire pe care i-o făcea oamenii săi. Pentru Hideyoshi, Însă, mai rămânea un motiv foarte serios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
douăzeci și cincea a lunii, porni pe drumul Omi, Înapoi spre Castelul Osaka. Osaka era acum un oraș mare, schimbat radical față de micul port Naniwa, iar când armata lui Hideyoshi sosi, oamenii Începură să se Îmbulzească pe străzi și prin vecinătatea castelului, ovaționându-l, până la căderea nopții. Lucrările de construcții externe ale Castelului Osaka se terminaseră deja. Când se Înnoptă, În fața oamenilor Începu să se desfășoare o scenă de pe altă lume. Lămpi luminoase străluceau din nenumăratele ferestre ale fortului cu cinci niveluri din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
accentuează conflictul și supune insul unui regulament al transformării agresivității naturale, în o agresivitate organizată sub semnul fairplay, chiar dacă elementele politice și economice par ascunse (celebritatea câștigată pe terenul de sport a fost transformată de multe ori în procente electorale. Ovaționați pe stadioane și în arenele lumii, sportivi precum George Weah, Serghei Bubka, Svetlana Horkina sau Garri Kasparov au ales să își transfere capitalul de imagine câștigat în sport, în politică). Spectacolul sportiv rămâne un mijloc necesar de socializare și trimite
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
hitleristă, trăgându-se concluziile practice pentru anularea tuturor urmărilor acestor acorduri și dictate."313 În acel moment, întreaga sală s-a ridicat în picioare nu din obligație, ci dintr-un resort adânc. Se spune că vreo oră Ceaușescu a fost ovaționat, Secretarul general al Partidului părând că retrăiește ceva din uimitorul an 1968. În inimile tuturor se reprofila, pentru o clipă, spectrul destinului Basarabiei, care nu putea să se deosebească de al României. S-a spus că momentul a fost imbold
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]