813 matches
-
care împrejmuiau ochiul lăuntric. Primul cerc (cel exterior), accentuat pe alocuri cu câte două sau chiar trei linii, se sprijinea pe două piciorușe cu spațiul dintre ele umbrit, încrustate într-un aparent suport oval înclinat și el spre stânga. În dreapta ovalului, o linie între Zenobia și mine, înclinată tot spre stânga, îmi atingea partea de jos a bărbiei. În sus, Zenobia nu trecea de pomeții obrajilor mei, bine accentuați; în jos, cu piciorușe cu tot, abia îmi ajungea la limita bărbiei
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
mi se părea că viața n-are parfum, mi-a descris-o așa, între două pahare și între doi... porci ca noi, bucățică cu bucățică: că buzele sunt ca de știucă, nasul are șa, că ochii sunt ca mătasea broaștei, ovalul feței prea mic și cercul dosului prea mare, că... Marioara și Mișu îl opriră: Nu te-am învățat eu așa, spuse Mișu scrobit, iar Marioara adăugă: — Și nici nu ne privește! Păcat de tine și de mintea ta! Iancu e
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
alb. Oamenii erau Îmbrăcați ca niște eschimoși, cizmele scârțâiau ca discurile vechi pe stratul gros de zăpadă, iar respirația ei fierbinte ridica dâre albe de aburi În aerul Înghețat. Dădu ocol lacului, se uită la zgârie-norii ce se oglindeau În ovalul alunecos al apei, de parcă vedea pentru prima oară orașul. Părea un alt Manhattan, mai vibrant și mai frumos decât ar fi putut recunoaște vreodată. Sau poate ea era alta, mai frumoasă și mai vibrantă, și În interior, și În exterior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
bine Emmei, și dacă, Doamne ajută, vine ziua În care o să se mărite și fiică-mea, i-l voi da ei. Deschid cutia și mă mai uit o dată la cercei: un miez delicat și solitar, Înconjurat de petale de un oval alungit, care formează o margaretă perfectă. — Ești sigură? șoptesc eu, căci n-am mai văzut niciodată ceva atît de frumos În afara vitrinelor de la Cartier. Ești foarte sigură? — SÎnt extrem de sigură, confirmă Linda, iar delectarea pe care o simte făcîndu-mi acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
pârâu unde să te speli, înainte să mi te înfățișezi? replică el, ridicându-și privirea. Ochii îi erau leiți cu ai lui Rotari, având în plus o cumpănită fermitate, care impunea respect. Nasul drept, cu o mică cocoașă la mijloc, ovalul prelung al feței, arcuirea sprâncenelor se transmiseseră și ele nepotului. Totuși, era parcă oleacă mai mărunt. Înainte de a-ți vorbi, se uita la tine lung, fără să trădeze vreo emoție. Vorba lui era politicoasă, dar rece. După felul sigur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
telefonul lângă urechea umedă - astfel Încât ea nici măcar nu trebuia să se miște. La picioarele ei, manichiurista, care-i ținea mâna abandonată În poală, continuă impasibilă să-i vopsească unghiile. Cu atenția unui artist aplecat asupra unei miniaturi, aplica vopseaua În ovalul unghiei - o umbră de sidef foarte șic, transparentă, aproape invizibilă. — Agenția imobiliară Gabetti, spuse o voce necunoscută. Ne-ați sunat cu puțin timp În urmă În legătură cu apartamentul de la Aventino. Vă stau la dispoziție. Maja ridică brusc capul. Manichiurista căzu de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Lea și Zilpa semănau cu tatăl lor și aveau amândouă nasul familiei, ca și Iacob, de altfel - un cioc de șoim regal, care parcă se mărea atunci când zâmbeau. Amândouă gesticulau când vorbeau, cu degetul mare și arătătorul unite într-un oval al aroganței. Când soarele le intra în ochi, le apăreau riduri asemănătoare în colțurile ochilor. Dar în timp ce părul Leei era creț, coama neagră a Zilpei era dreaptă și-o purta lungă până la mijloc. Era cel mai frumos lucru la ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Întindea mîna. - Dumneata trebuie să fii comandantul Fersen. Era mai mult o afirmație decît o Întrebare. Lucas se mulțumi să Încuviințeze strîngîndu-i mîna și se reîntoarse atent să cerceteze frontonul menhirului și semnul săpat din care se prelingea sînge. Un oval avînd deasupra două liniuțe oblice. - După pescăruș, crabul, murmură Ryan. Evident. - O spui de parcă ar fi vorba de o continuare logică. - Oarecum, răspunse el. În ajunul morții lui Gildas, Marie Kermeur a găsit un pescăruș Însîngerat În vălul ei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de groază. Un plic. Cu o mînă tremurătoare, Îl luă și trase din el o foaie pe care o citi, cu respirația tăiată. Pe plicul pe care-l lăsă să cadă, o pecete din ceară avea amprenta unui semn, un oval urmat de o simplă linie, identic cu acela săpat pe unul din menhirii din situl de la Ty Kern. 13 Siajul bacului se Închidea peste o apă grea și cvasi-nemișcată ca mercurul; era vreme frumoasă cînd bacul intră În Lands’en
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
nasul de pe ecranul computerului. Morineau prinse atunci curaj să-și vîre brațul, Întinzînd un săculeț din plastic ce conținea un plic. - Băieții de la laborator au reconstituit pecetea de ceară sfărîmată găsită În celula lui Pérec. - Pun prinsoare că reprezintă un oval cu două linii oblice deasupra. Un crab. Morineau veni să pună obiectul pe birou Împreună cu un dosar. Își exprimă dezamăgirea. - Dacă știați deja, nu merita osteneala... Bine, În afară de asta, ADN-ul conținut În țigările de foi e același cu cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
hîrtiei veline o electriză. Mai Înainte chiar de a-l privi, știu că plicul era gol și că avea o pecete de ceară Întocmai cu aceea primită de Gildas și de Yves. Doar semnul gravat cu poansonul era diferit: un oval alungit barat de o linie verticală. După pescăruș și crab, peștele. - Al treilea menhir de pe care a picurat sînge are simbolul ăsta? Întrebarea era pur formală, iar specialistul În crime ritualice Încuviință scurt. La fel ca ea, se duse din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de a pretinde că nu vede patul răvășit. Mașina ei a fost găsită În apropierea castelului. Plicul era pus la vedere pe scaunul șoferului. Gol. Pecetea de ceară ruptă În două arăta trei liniuțe verticale și paralele avînd deasupra un oval. O meduză. O formă vag omenească pe o plajă... Nisipuri mișcătoare... Meduze... Un telefon mobil Împrumutat... - Capcana de la Argoz era iarăși un mod de a te lua drept martor, Îi spuse Lucas Mariei Înainte de a se Întoarce spre Morineau. Adună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
să te gândești că era tatăl Paolei. Un frate mai vârstnic, poate, sau cel mai tânăr dintre unchii ei, dar cu siguranță nu un om cu aproape treizeci de ani mai În vârstă ca ea. Părul rărit, tuns scurt În jurul ovalului strălucitor al capului, Îi sugera vârsta, dar impresia asta era alungată de pielea Întinsă a feței și de inteligența limpede ce-i răzbătea prin ochi. Cât mă bucur să te văd, Guido. Arăți bine. Mergem În camera de lucru, bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
de Marcela Peneș -Dragul meu abecedar Prima carte de școlar! Cărticica mea de drag, Cu fereastră și cerdac Și cu foșnet de copac... -Îți amintești? La început, Ce greu a fost! Atâtea semne Parcă fără rost: Ovale, zale, bice, bastonele, Priveam nedumerit la ele. Acum le stăpânesc pe fiecare; Prietene îmi sunt, Iar eu -un mândru ciobănaș Îmi pasc, cu grijă, turma de mioare, Cum mă învăța Buna Învățătoare. A A fost odată, a fost cândva Un
Dragul meu abecedar. In: ANTOLOGIE DE POEZIE PENTRU COPII by Lucia - Gabriela Munteanu, Carla - Daniela Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/282_a_520]
-
VI-VII, nu include dovezi ale practicării incinerației, am optat să preluăm aceste informații din descoperirile aflate în restul Moldovei, un spațiu adiacent celui în cauză. Ritualul era simplu, constând în depuneri de resturi incinerate direct în gropi, circulare sau ovale în plan, adânci de 0,15-0,50 m. Alături de oase, s-au găsit cărbuni de lemn și fragmente ceramice, nearse secundar, fapt ce indică depunerea lor ulterior incinerării. Nu s-au înregistrat depuneri de ofrande alimentare (se înregistrează lipsa oaselor
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
șapte erau cenotafe. Dintre cenotafe, trei conțineau oase fragmentare de cornute mari sau mici, schelete de cai, iar într-un caz s-a găsit un schelet complet de vițel. Gropile mormintelor cu schelete chircite erau dreptunghiulare (în șase cazuri) și ovale (în doar două situații). Gropile mormintelor ovale și la cele cenotaf aveau formă de clopot. Adâncimea variază și diferă de la mormintele de înhumație, cu schelete în decubit dorsal (0,10-0,90m), la cele cu defuncții chirciți (0,50-1,10m), fiind
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
balene, ci mănâncă de la supermarket ! Îmi cade În mână o poză a unui eschimos al cărui chip e aproape În Întregime acoperit de o cagulă de iarnă și de o căciulă de blană cu urechi, care lasă dezgolit doar micul oval al privirii. De gene Îi atână mici țurțuri de gheață. mai mult decât țurțurii Însă mă uimește privirea de animal liber și sălbatic a eschimosului. Deși fața Îi e astfel acoperită, i se ghicește un zâmbet În ochi. E un
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
eschi- mosul care vindea carne de urs pentru povești, pe care Îl fotografiase manu În excursia sa În marele Nord ! Nu știu cum, Îi rătĂcisem poza pe undeva prin sertarul de la birou. Am făcut un pas Înapoi, cu un strigăt de uimire. ovalul bonom și miste- rios al privirii sale, singurul care rămânea eliberat de blănuri În fotografie, era inconfundabil. Am tresărit de parcă aș fi văzut deodată În carne și oase o stafie. Fusesem convinsă că angalok‑ul nu era altul decât propriul
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
Își Încep existența ca globuri lichide, agregate de molecule de apă strânse În jurul unor particule de sare sau praf, care Își pierd simetria doar datorită frecării cu aerul, În cădere. ouăle păsĂrilor sunt rotunde, numai trecerea prin oviduct le face ovale, iar ovulele umane seamănĂ, privite la microscop, cu niște sori liniștiți, plutind solitari Într-o pictură de Kandinski alb-negru. Pentru un copil nu există cadou mai atrăgĂtor decât o minge sau o bilă, a cărei rotunjime oferă o varietate inepuizabilă
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
balene, ci mănâncă de la supermarket ! Îmi cade în mână o poză a unui eschimos al cărui chip e aproape în întregime acoperit de o cagulă de iarnă și de o căciulă de blană cu urechi, care lasă dezgolit doar micul oval al privirii. De gene îi atână mici țurțuri de gheață. Mai mult decât țurțurii însă mă uimește privirea de animal liber și sălbatic a eschimosului. Deși fața îi e astfel acoperită, i se ghicește un zâmbet în ochi. E un
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
decât eschimosul care vindea carne de urs pentru povești, pe care îl fotografiase manu în excursia sa în marele Nord ! Nu știu cum, îi rătăcisem poza pe undeva prin sertarul de la birou. Am făcut un pas înapoi, cu un strigăt de uimire. ovalul bonom și misterios al privirii sale, singurul care rămânea eliberat de blănuri în fotografie, era inconfundabil. Am tresărit de parcă aș fi văzut deodată în carne și oase o stafie. Fusesem convinsă că angalok-ul nu era altul decât propriul meu subconștient
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
își încep existența ca globuri lichide, agregate de molecule de apă strânse în jurul unor particule de sare sau praf, care își pierd simetria doar datorită frecării cu aerul, în cădere. ouăle păsărilor sunt rotunde, numai trecerea prin oviduct le face ovale, iar ovulele umane seamănă, privite la microscop, cu niște sori liniștiți, plutind solitari într-o pictură de Kandinski alb-negru. Pentru un copil nu există cadou mai atrăgător decât o minge sau o bilă, a cărei rotunjime oferă o varietate inepuizabilă
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
pe un anonim și nocturn stadion din Ploiești, când o ceată de adolescenți buboși și fără vocație se pretaseră la a se lăsa zdrobiți în picioare de către mulțimile înfuriate, alergând vioaie, ca la hipodrom, dintr-un capăt la celălalt al ovalului de beton, numai pentru a scăpa de duhoarea versurilor, ce erau catapultate către ele. Sacrificiu neobișnuit, dar meritoriu, pentru că numai astfel se izbutise să i se smulgă, de la piept, năzbîtiosului poet, punga cu căcat, din care tot el, cu un
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cugetărilor lui melancolice... și să moară cum o floare moare, cu toată primitiva ei frumusețe... astfel cum a mai murit o dată... de gândeai că e un înger înmărmurit, să nu-i brăzdeze pasiunile fața lui cea netedă și rotunzită în ovalul ei, să nu se usuce, să nu devie urâte aceste irezistibile umbre de tristeță zugrăvite cu măiestrie sub umerii feței lui... Și cu toate astea... Ah! am prejudiții! Eu am prejudiții. Aide, demone... Nu este cel întîi, nu va fi
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
cu privirile visătoare. Era îmbrăcată în sarafan, ca o școlăriță, cu guler alb, încheiat la spate, și cu fundițe care îi sprijineau, pe umeri, codițele. Avea părul de culoarea mătăsii porumbului și cărarea bine întinsă din creștetul capului îi întregea ovalul feței. Ochii îi erau verzi-sidefii, culorile obrajilor proaspete, sângele curgea subțire, fără opreliști. Bătrânul se apropie, luă cartea și o mângâie pe păr. Fetița zâmbi, mâinile ei apucară, școlărește, poalele rochiei, mototolindu-le fâstâcită. — Ce frumos citește ! spuse Tili, care
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]