274 matches
-
schimbă asta cu ceva lucrurile? Paradoxul este un concept logic, are de a face cu enunțurile și nu cu figurile de stil consacrate. Imaginile haiku-ului Îl pot accepta doar În accepția sa metaforică de ciudățenie, enormitate, absurditate funcțională. Un oximoron sau o expresie confuză? Spunem că textul haiku-ului este unul evocativ care trimite la imagini reale. Că intenția haiku ului este să ne aducă În față lucrurile, să ne pună În fața unor scene sau Întîmplări aievea. Fără a Încerca
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
trecerea de la comunicarea tranzitivă la cea ironică, apoi trecerea de la adresarea directă (prin subjecție sau forme vocative și imperative) la enunțarea constativă, fapte ce imprimă o dinamică și o tensiune retorică specifice textului publicistic arghezian. Metasemene precum sinecdoca ("mațul intelectual"), oximoronul ("docilă contemplare", "indignare fermecătoare"), comparația ("ca țapul mușcat subt coadă de tăun"), epitetul ("liber-cugetism naiv și găgăuț"), prin trimiteri și asocieri descalificante, se înscriu, evident, în tropologia polemică, nelipsită din recuzita ofensivă argheziană. Decupată, armătura stilistică nu are nici un efect
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
iscălească, nu omul care a tipărit; sau ca să înțelegi mai bine, responsabilitatea redactorului, nu a tipografului; căci jignirea măgulitoare a bănuielii că scrii și dumneata nu mi-aș fi permis să ți-o aduc". Această ultimă frază ascunde, sub mantia oximoronului, o voluptate a desconsiderării intelectuale atât de des întâlnită în gazetăria polemică a autorului Spinilor de hârtie. Observăm că, în publicistica argheziană, o multitudine de texte sunt intitulate sau au în conținutul titlului cuvântul "scrisoare", iar formula de adresare este
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
sunt obligatorii pentru a capta latura afectivă a publicului, perceput ca destinatar prioritar al mesajului polemic. Stilul scriptic arghezian, subliniat întâia dată de Tudor Vianu, rezidă tocmai în forța imagistică a hiperbolei, precum și în efectul frapant pe care-l produce oximoronul. Textul arghezian curge deseori imprevizibil, fie dinspre diasirm spre blam și imprecație, fie dinspre real-expozitiv spre ficțiune, fie rămâne cantonat în evenimențial sau e alegorie pură, dal capo al fine. Cert e că finalul rămâne o surpriză de foarte multe
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
bulgărelui de zăpadă rostogolit în aval: se consolidează prin adăugare. La Arghezi în schimb, avem de-a face cu ceea ce Monica Spiridon inspirat numea homeopatie polemică: lovituri de grație pe spații restrânse. De aceea, specifice scriiturii parcimonioase, litota, antifraza și oximoronul, ca figuri predilecte ale unei ironii sintagmatice 229, fac parte dintr-un arsenal de luptă neconvențional, marcă a pamfletului polemic arghezian. O falsă aserțiune precum "Știu că domnul N. Iorga se confundă cu nația" ar fi rămas o ironie comună
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
cu gingășie și candid în suciturile și circumvoluțiunile eului dumitale anatomic, vei surprinde surâsul curtezanei și șoaptele băieților sportivi lungiți în soare". Comicul debordează, cu fiecare pasaj, în planul stilistic, uzând, din plin, de un lexic al corporalului rizibil, de oximoron (figura, prin excelență, a umorului paradoxal), de perifraza și epitetul eufemistice, iar în cel al enunțării, simulând condescendența prin performative și prescriptive ale bunei-intenții. La un moment dat, adversarului i se oferă stratagemele unei corespondențe familiale reușite, printr-un raționament
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Evident, câmpul semantic al cuvântului "pedicur" folosit și în alte texte antiiorghiste are conotații polemice, semnificând: lingușirea, servilismul, obediența compromițătoare, care-i caracterizează pe acoliții lui Iorga. Ironia debușează în parabola zeflemitoare ce exploatează, în continuare, aceeași contradicție, cu aportul oximoronului și al sugestiilor senzoriale: "Or fi ele îmbălsămite unghiile sacre de la picioarele apostolului, dar nu pentru mirosul tuturor. Și nu oricine le adună într-o cupă de cristal. Și nu pe oricine îl lasă apetitul să-și facă din ele
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Mai departe: Dumnezeu este binele adevărat și original (ἀγαθόν). Acum, din moment ce singura limită a bunătății este răutatea și din moment ce Dumnezeu nu-l poate admite (ἀπαράδεκτον) pe opusul Său, Dumnezeu este înțeles a fi nelimitat (ἀόριστος ... καὶ ἀπεράτωτος καταλαμβάνεται)<footnote Un oximoron izbitor, din moment ce ἀόριστος este în mod normal sinonim cu ἀκατάληπτος. Poate și acesta este un ecou al Filip., 3, 13: (διώκω δὲ ἐι καὶ καταλάβω). footnote>. Dar, oricine caută bunătatea, participă în Dumnezeu, Care este bunătatea perfectă. Astfel, din moment ce este
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
redare o constituie poate franțuzescul sortie de soi (evadarea sau ieșirea din sine), este sugerat prin menționarea beției, dar este utilizat pentru a denota îndepărtarea de un plan inferior al virtuții și apropierea de unul superior. Beția trează este un oximoron gregorian utilizat pentru a descrie experiența sufletului în Dumnezeu concomitent cu tânjirea progresivă în Dumnezeu. Sfântul Grigorie combină astfel o conștientizare a tradiției platonice a beției ca unire cu divinul, cu conceptul de necunoaștere a lui Dumnezeu și prăpastia dintre
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
Manolescu identifica în pătrunzătorul studiu Caragiale și Caragiale, Jocuri cu mai multe strategii, astfel de trăsături în pledoaria caragialiană pentru genurile minore, în interesul pentru tipologia și gustul publicului, în amestecul de stiluri, forme și registre, în predilecția pentru parodie, oximoron, supralicitare și ironie. La rândul său, Valentin Silvestru interpretează drept elemente de caragialeologie cinci motive ale operei, deopotrivă "chei spectacologice": scrisoarea, presa, semidoctismul, personajul care nu apare.26 Într-un articol pătrunzător, Alexandru George reafirmă 27 importanța coexistenței comicului cu
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
trăsături regulate, nu se poate spune despre ea că este frumoasă. E prea inaltă și prea voinică. Trăsăturile ei nu sunt regulate, dar se poate spune despre ea că este frumoasă. E cam prea scundă și prea slăbuță." Nonsensul, contradicția, oximoronul se înlănțuie amețitor în conversația despre Bobby Watson, a cărei ambiguitate rezultă în principal din inversarea maximei manierei: D-l Smith: Poftim, scrie că Bobby Watson a murit. D-na Smith: Dumnezeule, sărmanul, când a murit? D-l Smith: De ce
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
13; la madam Popescu, madam Lefter Popescu, o damă naltă, subțirică, frumoasă, oacheșe, casele ale verzi cu geamlâc, care are o aluniță cu păr dasupra sprâncenii din stânga și se poartă la cap cu roșu?"127) și hipalaga, iar dintre "metasememe", oximoronul ("diavolul de popă", "curat murdar"). În concluzie, putem considera opera lui Caragiale drept un depozitar imens de exemple și contraexemple de scriere și vorbire corectă. Stilul său îngrijit, exact, concis și "potrivit" (Tudor Vianu) oricărei teme alese este evidențiat cel
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
care să slujească unui dublu demers: pe de o parte cel de dinamitare a structurii osificate și ruinate a vechii forme dramatice și pe de altă parte, cel de revelare a absurdului în toată ilogicitatea sa. Au cultivat, așadar, paradoxul, oximoronul, ambiguitățile, incongruențele și exagerările de tot felul, precum și amestecul de limbaje, de stiluri și de categorii estetice în piese pe care le subintitulează "farse tragice", "pseudo-drame", "drame comice" etc. Pentru ca deruta și surpriza să fie totale, la nivelul receptorului sunt
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
disimulare ironică. Deși mult mai subtilă și oarecum deferentă în cazul lui Caragiale, preocuparea pentru inducerea în eroare a cititorului printr-un joc "de-a v-ați ascuns" cu sensul, reiese din frecvența ambiguităților camuflate în enunțuri ironice, în numeroase oximorone și supralicitări, precum și în utilizarea parodierii ca procedeu predilect 123 de reliefare a poncifelor de gândire și de exprimare din scrierile prestigioase la modă. 6.1.7. De la comic la absurd Paradigma comicului urmuzian diferă de cea caragialiană prin plasarea
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
op. cit., p. 6. 121 Ibidem. 122 Adriana Ghițoi, Caragiale publicist, ed. cit., pp. 9295. 123 Vezi Florin Manolescu, Caragiale și Caragiale. Jocuri cu mai multe strategii, ed. cit., capitolele Parodia ca teorie și practică a discreditării, Trei procedee: ironia, supralicitarea, oximoronul. 124 Scrisoarea datată 18.IV.1922, adresată de Urmuz d-rei Maria G., republicată în "România literară", an XXVI, nr. 10, 18-24 martie 1993. 125 apud. Jean-Marc Defays, op. cit., p. 21. 126 T. Todorov, Les Genres du discours, pp. 284-286, apud
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
o anumită măsură și istoria, oglindind un caracter național, prin studiul lor putându-se înțelege izvoarele caracterului național și contribui la construcția socialismului).301 Chiar dacă aceste contribuții în ceea ce se consideră o tradiție marxistă (oare nu alunecă într-un flagrant oximoron o sintagmă care s-ar putea explicita ca "tradiție revoluționară"?) sunt greu, dacă nu imposibil de evaluat, din motivele amintite mai sus cu privire la blocarea într-un câmp conceptual autist în raport cu care nu se poate stabili comunicarea (precum un șarpe care
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
păstrau aspectul umoristic "Famous Funnies", "Funnies on Parade", "The Funnies" eticheta "comics" se păstrează chiar și după ce conținutul lor devine serios, adresat unei audiențe mature, cu subiecte de aventură, de dragoste sau chiar de groază, ajungându-se la formule aparent oximorone, ca "horror-comics"567). Conform lui Wright, aceste comic-books "comunică narațiuni printr-o combinație unică de text și ilustrație secvențială, care funcționează în propriul vocabular estetic".568 Ele se deosebesc de comic-strips, care sunt diseminate prin ziare unui public de masă
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
spus asistentului că am adormit ascultând Încă o dată o bibliografie răscitită și compilată fără să schimbe o virgulă și că ar trebui să-mi plătească timpul pierdut; la cantină n-am vrut să mă ating de nimic, scriind În condică oximoronul „mâncarea e inmâncabilă“; la ședința asc n-am fost de acord să fie pedepsită L., dezvăluid că M. este o ticăloasă și că vrea să intre În partid numai ca să-i fie mai cald la repartiție etc., etc. În toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Cola, sifonați, stele Întunecate de eșapamentul mitologic, anacolutul, Împăierea, jurnalul unui cinefil 4x4, iubirea pură, cititul orei pe cadranul ceasului, călăuzele, amintirile, cuvintele Înainte, cuvintele Înapoi, Capra cu trei iezi, introducerile, preludiile cu filet sau invers, notele de subsol, hidrologia, oximoronul, vîntul, Tinerețe fără bătrînețe și viață fără de moarte prin masaj, yoga, vitamine, criogenia, apicultura, cursul valutar, cursul vieții, cenaclu. Adică vine un Hidrolog și-ți schimbă pe gratis cursul vieții care-i ca un rîu colorat În gri isteric, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
și creează armonie imitativă. Exemplu: "Și pornind eu cu demâncarea, numai ce aud cântând: - Pu-pu- pup! pu-pu-pup! pu-pu-pup!” ( I. Creangă- Amintiri din copilărie) " Iar din plosca ei de giușă De mătușă Un tăios, un aspru :hârrși...” ( I.Barbu- După melci) Oximoronul este figura de stil care constă în asocierea neașteptată a doi termeni contradictorii sau cu semnificații opuse, cu scopul obținerii unor efecte expresive surprinzătoare. Exemplu: "De la holdele din Bărăgan Cu spicul greu Atârnând în sus Am învățat Că tot ce
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
transmoderne: târziul lui Teleucă nu coincide cu târziul-prezent bacovian: "Nu tot târziul e târziu. Este târziu timpuriu, târziu prezent, dar cel mai interesant pentru mine e totuși târziu-viitor. Lansarea vremii înainte de vreme cu pecetea târziului metaforic"382. Târziul-viitor este un oximoron misterios, asociabil cunoașterii transdisciplinare. Deja Teleucă îl asociază cu metafora descinzând din cea revelatorie a lui Blaga. Este punctul-cheie în care el se detașează de postmodernism (deși îi invocă pe Derrida sau pe Lyotard), știindu-se prea bine că postmoderniștii
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
în sân, nepăsare tristă; Ca să pot muri liniștit, pe mine Mie redă-mă! [Mihai Eminescu, Odă (în metru antic)] 1.Explică rolul apostrofului în structura Ochii mei ’nălțam... 2.Evidențiază sensul conotativ al verbului a (se) înălța. 3.Transcrie un oximoron din fragmentele date. 4.Menționează două motive poetice, la alegere. 5.Motivează prezența pronumelor personale din finalul poeziei. 6.Comentează conceptul de odă, în viziune eminesciană. 7.Explică rolul prozodic al indicației din titlu - în metru antic. 8.Argumentează, prin
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
umane, este absolut necesar. Dar nu e și suficient. Naționalism și umanism sînt astăzi termeni pe care mai toată lumea Îi cunoaște, dar numai arareori Îi și asociază; asocierea lor este atît de puțin frecventă Încît ar putea fi considerată un oximoron. De o parte s-ar afla umanismul, o concepție În centrul căreia se află omul, cu nelimitatele lui posibilități de dezvoltare, În condițiile În care aceasta nu cunoaște Îngrădiri de nici un fel. De cealaltă parte se află naționalismul, o doctrină
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
care înșală, pentru că se descoperă mereu în literatura de specialitate lucrări pe care criteriile de apreciere ale epocii nu le-au estimat la adevărata lor valoare. Arta de a redacta o lucrare enciclopedică în miniatură, dacă mi se permite acest oximoron, este o problemă de echilibru și de scară. Dacă ne menținem la nivel de generalități, pierdem specificitatea caracteristică studiului antropologic; dacă ne oprim la un caz particular, copacul ascunde pădurea. O lucrare "Que sais-je?"18 trebuie să cuprindă, după părerea
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn () [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
de o parte, metonimia și metafora − prima, prin deplasarea sensului în interiorul aceleiași rețele semantice (fiecare imagine este parte a unei structuri, dar rezumă și întregul sistem); a doua, prin condensarea semnificaților aparținând unor rețele tematice diferite −; pe de altă parte, oximoronul (când semnificații sunt contradictorii; definește principiul coincidentia oppositorium) (Thomas 19). Imaginarul însuși este sistemic, liber să primească și să ofere noi unități semnificante; este riguros și dinamic în același timp; este "tiranic" și prolific, ordonat și eterogen, alternând schema și
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]