276 matches
-
ținerea de minte a întregii omeniri, și cine cercetează limbile află esența omenirii. A doua observație stranie făcută de Eco este că „diferența specifică", o sintagmă care sună banal în urechile oricui a deschis un manual de logică, este un oximoron, adică o contradicție în termeni. Eco susține că cine spune diferență specifică spune de fapt accident esențial, și cum accidentul, cu sensul de însușire secundară a unui lucru, este exact ce nu este esența acelui lucru, atunci alăturarea accidentului esenței
Gorgona semiotică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6402_a_7727]
-
de soi” („evadarea sau ieșirea din sine”), este sugerat prin menționarea beției, dar este utilizat pentru a denota îndepărtarea de un plan inferior al virtuții și apropierea de unul superior. Într adevăr, pentru a descrie aceste experiențe, Sfântul Grigorie folosește oximoroane precum „somn veghetor” sau „beție trează”<footnote C. W. Macleod, Allegory and Mysticism in Origen and Gregory of Nyssa ..., p. 365. footnote>. Sfântul Grigorie folosește expresiile „beția trează” (νηφάλιος μέθη, în latină - sobria ebrietas), sau „trezvia beată”, pentru a exprima
Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/139_a_423]
-
vedea K. Gronau, De Basilio Gregorio Nazianzeno Nyssenoque Platonis Imitatoribus, Gottingen, 1908; R. E. Heine, Perfection in the Virtuous Life, Cambridge, Massachusetts, 1975. Jean Daniélou, Mystique de la Ténèbre chez Grégoire de Nysse ..., col. 1872 1835. footnote>. „Beția trează” este un oximoron gregorian utilizat pentru a descrie experiența sufletului în Dumnezeu concomitent cu tânjirea progresivă în Dumnezeu: „Acestea zicându-le Cuvântul către mireasă (suflet - n.n.)<footnote În limba greacă sufletul este de genul feminin. footnote>, îmbie prietenilor tainele Evangheliei, zicând: «Mâncați, prietenii
Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/139_a_423]
-
„Beția trează” (νηφάλιος μέθη). Câteva interpretări și înțelesuri ale sintagmei la Filon, Plotin, Origen și Sfântul Macarie (Pseudo-Macarie) Sintagma „beție trează” (νηφάλιος μέθη), este un oximoron care se bazează pe distincția dintre starea de beție adusă de vin și o stare a perfecțiunii sau desăvârșirii creștine dobândite prin har<footnote Stuart Burns, Divine Ecstasy in Gregory of Nyssa and Pseudo-Macarius: Flight and Intoxication, în The Greek
Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/138_a_420]
-
in the Homilies of The Song of Songs” ..., p. 519520 . footnote>. Mireasa trebuie să învețe să pătrundă, cu dorința înflăcărată, cu palmele deschise ale necunoașterii. Pentru a facilita acest demers, filosofia conținută în Cântarea Cântărilor exersează sufletul cu paradoxuri și oximoroane: întuneric luminos; beție trează; rană de laudă; durere dulce; cunoaștere prin necunoaștere; înțelegere incomprehensibilă; în culmea perfecțiunii, rămâne o începătoare; ea este concomitent în sanctuarul interior și în anticamera exterioară; rănită de săgeata dragostei, devine chiar ea o săgeată dătătoare
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/177_a_426]
-
Gheorghe Azap Ningea Peste câmpii și peste codri, ningea anțărț, mi-aduc aminte, Ca un potop de inocență purces în planul vertical; Aș folosi oximoronul, anume că: ningea fierbinte Și sforăia ca Toguendama sau hărmăsarul Ducipal. Ningea intens; ningea mirabil! Or, dacă fire-aș-fi înstare Să vă descriu magnificențe, ați crede că vă spui povești. N-am harul sacru și mi-e ciudă că o asemenea
Poezie by Gheorghe Azap () [Corola-journal/Imaginative/15553_a_16878]
-
și romancierii epocii, realizând visul lor dublu de exotism în spațiu și în timp; în al doilea rând, tipul mai recent al unei "dark lady", albe ca ceara, cu gene de mătase și ochi catifelați, caracterizați de o flacără rece, oximoron în care nu e greu să identificăm și o influență eminesciană. Oricum, din punctul nostru de vedere, Rașelica este înainte de toate un personaj de clară ascendență baudelairiană, pentru că în unele poezii din Florile răului, în mod special în cea de-
Flacăra rece a unei flori negre by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/13716_a_15041]
-
contra cronometru, ipostază dinamică a alterității care este însăși esența trecerii unui prag psihologic și de la un nivel biologic la altul. De la exuberanță până la introvertire, senzațiile contradictorii nasc întrebări și atitudini contradictorii ("nu ești tu cel mai complet, mai ireproșabil oximoron?"). Apologia tinereții nu exclude conștientizarea angoaselor ei și nici teama de incoerent voluptatea inconsistenței. Poemele sunt, astfel, secvențe, fragmente, whatever, ale unui singur mare și unic poem al acestei intervârste suspendate, definită printr-o anxioasă așteptare ("tinerețea mea a fost
Escher desenează o matrioșkă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12575_a_13900]
-
este în mod vizibil făcut ca să gîndească; e toată demnitatea și tot meritul luiť (69). Deci, după ce ți se afirmă demnitatea de ființă gînditoare, ți se impune obligația de a gîndi într-un fel predeterminat. Gîndirea predeterminată este, cred, un oximoron". Sau, doar cu un grăunte de concesie: , Sigur, efortul lui Pascal este dezinteresat. El încearcă să-l salveze pe necredincios. Nefericită mi se pare numai strategia lui. într-un cuvînt, felul lui de a-mi iubi sufletul este jignitor". Nu
Între slăbiciune și forță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11003_a_12328]
-
dramă a inteligenței analitice tot disecând versurile argheziene. Știa că sunt minunate, dar nu putea explica de ce. La rândul său, Eugen Simion descoperă că Ionescu este un spirit și cinic, și religios, dar nu poate da o justificare acestui enorm oximoron. Ieșirea din impas (și la criticul "șaizecist", și la cel interbelic) se face mai întâi prin recunoașterea onestă a limitelor; și apoi, prin calitatea scriiturii. Creația din interiorul criticii literare, proza ideilor mă fac să regret mai puțin alunecarea pe lângă
Punctul pe i by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9793_a_11118]
-
lor palpabilă, apropriindu-se de cea mai simplissimă proză. Un poem dedicat havuzului din piață, altul unui geam spart, ce îi apare ca o ,condamnare" din seria unor nesfîrșite ghinioane, nenumărate poeme despre păsări ș.a.m.d. Aici se află marele oximoron intern al acestei poezii: ea ne prezintă enunțul liniar ca o simplă poveste, dar interiorul poemului este un arc încordat, pe care nici finalurile ,stinse" sau notațiile cu vag aer anecdotic nu-l eliberează. Spectacolul animat al serii, gălăgia auzită
Umberto Saba și "privilegiul durerii" by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/10893_a_12218]
-
înseamnă „a suge măduva urletului”. Ce ce fel de strigăt? Cel al lui Munch desigur, strigătul metafizic de groază și de spaimă în fața surdei și nemiloasei violențe a faptelor, faptele unei existențe, faptele Istoriei. Dacă în poemele din această carte oximoronul, antiteza, antifraza și paronimia abundă, toate sunt moduri de a spune contradicția existentă între sine și sine, între sine și lume, deci constatarea că permanenta și cea mai terifiantă nefericire a omului rezultă din faptul că niciodată el nu reușește
„Lacrima întărește“ by Jean-Pierre Siméon () [Corola-journal/Journalistic/3505_a_4830]
-
El aude prima oară că un clișeu este expresiv. Și, încă, incontestabil expresiv. Fiind �sintagme stereotipice�, după cum le botează dl Geană însuși, clișeele sînt tocmai expresii care și-au pierdut (dacă au avut-o cîndva) expresivitatea. Clișeu expresiv, iată un oximoron de toată frumusețea. Cît despre autenticitatea clișeului, ce vrea să fie asta? E posibil ca inițial clișeul să fi izvorît dintr-o apreciere estetic și psihologic corectă. Dar praful depus pe orice clișeu îi estompează autenticitatea. De aceea e clișeu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16121_a_17446]
-
fie pe potriva dispoziției. Reacționarului îi stă bine cu vociferarea, cu diatriba și cu imprecațiile, iar atunci cînd i se întîmplă să nu scrie pamflete sau manifeste, atunci negreșit că ține predici. Rostește pledoarii și face profeții, cultiva paradoxul și vînează oximoronul, nu ocolește tautologia și își rafinează mereu stilul. Pe scurt, caută mereu să atragă atenția, speriind, flatînd sau scandalizînd. Prezența lui, pe cît de incomoda, e chiar fermentul din dospirea căruia se întreține viața unei culturi. Compagnon preia fină observație
Falanga inadaptaților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6545_a_7870]
-
modul cel mai serios, așa cum o dovedește cea mai recentă carte a sa Profeții despre trecut și despre viitor. De ce a rămas România în urmă și cît va mai dura. Am mai spus-o/scris-o și cu alt prilej, oximoronul din prima parte a titlului acestei cărți nu reprezintă o ironie usturătoare la adresa lui Silviu Brucan pe care politologul și-ar fi asumat-o cu o lipsă de umor care i se citește pe față, ci însăși condiția politologiei. Politologul este
Pariul lui Brucan by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12229_a_13554]
-
savantlîcuri îi atinsese pragul cronic al celei de-a doua naturi, conferențiarul întrerupîndu-și experimentele de laborator spre ne întreba dacă Antioh Cantemir fusese nepotul sau unchiul lui Dimitrie Cantemir, dacă Dante trăise înaintea lui Petrarca sau invers, dacă știm etimologia oximoronului sau a calamburului, și dacă, în limba română, terținele sunt de preferat prozodic catrenelor. Mai mult, Zeletin aplica fără șovăire metoda pedagogică a stupefierii studenților, punîndu-i în situații neașteptate spre a le trezi, prin întîlnirea cu insolitul, reacția de gîndire
Picături savante by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6513_a_7838]
-
-ul acesta e unul minor: dolent sau melancolic (căci Ťmelancolic cornul sunăť!), fie și dacă vînătoarea (care are, în ocurență,) tîlc simbolic) este un joc, altminteri, agonal (și, pînă mai deunăzi, viril cu precădere)." Avem, așadar, aici, un fel de oximoron sonor, sugerînd tensiunea melancoliei. Dar de ce s-ar ,chinui" un cititor cu un asemenea poem ermetic pentru a cărui înțelegere deplină (nici măcar garantată) trebuie să citească similifascicule de dicționar? La o asemenea întrebare, răspunsul ar fi scoaterea din bibliotecă a
Ceci n'est pas une poésie! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11316_a_12641]
-
pierd valabilitatea. Scuza pe care i-o putem aduce lui Călinescu este că, atunci cînd spune istorie, subînțelege istorie literară, altminteri, criticul cade chiar în greșeala pe care i-o impută lui Xenopol: gîndirea sofistică. O „lege inefabilă“ e un oximoron încîntător care, pe cît place la lectură, pe atît n-are acoperire în realitate, Călinescu avînd arta de a crea paradoxuri fără avea aerul că le caută îndeosebi, cînd de fapt tactica lui stă în urzirea prodigioasă de contradicții discursive
Istoria valurilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5723_a_7048]
-
devine miză stilistică și narativă. O poveste lipsită de idile, de retorică și de locuri comune, în care regăsim exactitatea cu care autoarea ne-a obișnuit încă de la romanul său de debut. O limbă clară, plină de aforisme și de oximoroane, de imagini care surprind legătura tainică dintre viață și moarte.” „La Nuova Sardegna” „Este de remarcat, în „Accabadora”, extraordinara poezie a stărilor sufletești care fac ecou evenimentelor dramatice petrecute în micul sat Soreni din Sardinia.” „Il Sole 24 ore” „Romanul
Michela Murgia: ACCABADORA by Gabriela Lungu () [Corola-journal/Journalistic/3884_a_5209]
-
din Atena, astăzi autor de cărți și studii intrate în circuitele hispanice internaționale. Formație tradițională, cu preferințe avangardiste: ieri suprarealismul, acum postmodernismul. Natură duală: nevoia erudiției sprijinitoare și bucuria desidentei, dreptul la diferență creatoare. Lipsa sacralului, atracție spre ironie și oximoron, respectiv spre invers și ambiguu. Qualité maîtresse: inventivitate în sesiune continuă, descoperirea a o mie și una de teme la un autor, de aspecte la o operă. Metaforic îl văd că un alchimist șui generis, capabil de exuberante mutații intelective
Noi concepte-cheie în interpretarea lui Don Quijote by Paul Alexandru Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/17615_a_18940]
-
sensul renunțării la ludic, la ironic, la jocurile textuale mai mult sau mai puțin gratuite, când poezia era (și) foarte mult joc și plăcere senină a scrisului inteligent. Iulian Tănase scrie acum un neo-suprarealism substanțial, mai înțelept, dincolo de paradoxul și oximoronul de suprafață, o poezie mai întunecată, scormonitoare, atent elaborată, matură în toate înțelesurile cuvântului. Saltul este semnificativ și chiar impresionant, semn că poetul a crescut mult în ultimul timp și că apropierea de Gellu Naum i-a fost realmente benefică
Poezie la două mâini by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13381_a_14706]
-
revistă literară se sprijină pe o gașcă. în gașcă se bea. Voi încercați prin a aduce de băut. (....) din rețeta cărora (textele debutanților, n.n.) să nu lipsească sub nici o formă cuvintele: intertextualitate, sincretism, Patapievici, sacralitatea elementarului, postmodern, turnul de fildeș, oximoron (....) Ei și acum să te ții. Pentru că în orice poveste cu Scufița Roșie (asta sunteți, nu vă faceți iluzii), trebuie să apară și lupul, (critica, bat-o s-o bată!). Iar lupul se uită în coșuleț. Este unicul moment din
Literatură și alte nebunii by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14514_a_15839]
-
iau întorsături contradictorii, dacă nu de-a dreptul stranii. O exuberanță depresivă, numai a lui, îi animă și-i împietrește versurile, așa cum orgoliul umil al singularității îl trudește întru ridicarea piramidelor de chip cioplit în deșertul iconoclastiei. Se pare că oximoronul de profunzime este etrava corăbiei lui, Titanic de pe puntea căruia un Ulysse modern își sfidează destinul: „te-aștept să vii, trompetă de spaimă, Catastrofă” dar, profetic, îl și deplînge: „Sous quelle épitaphe / dormirai-je enfin ?”
Noiembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/13384_a_14709]
-
înțeles încă necesitatea căreia trebuie să i se supună. Astăzi, nuanțele acestea par ridicole, dar au fost generații întregi care psalmodiau cu venerație pe seama „libertății ca necesitate înțeleasă“, ca să ne amintim de o formulă la modă, prin care propaganda, preluînd oximoronul hegelian conținut în ideea că orice lucru este el însuși și contrariul său, știa să facă din libertate ipostaza servituții totale. Potrivit lui Tismăneanu, marxismul este o fantasmă oraculară mînată de dorința de a explica exhaustiv lumea. În fine, prin cruzimea
Despre rădăcinile ororii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5131_a_6456]
-
cu unul de apocalipsă, purificator. Poetul însuși se definește în poemul Fără țară "un strop de foc" (din volumul Cântece fără țară, 1916). Altă dată, în Străinul (din volumul Ne cheamă pământul, 1909), imaginarul poetic apelează la același tip de oximoron: "ploaia razelor de soare". O infernală combustie internă a unei lumi mistuite de suferință se revelă într-o viziune plutonică, scrutătoare de abisuri, unind reveriile htoniene ale voinței (răzbunare, revoltă, vizionarism), năzuința eliberării de sub tirania nopții (mesianismul), cu turbulența vulcanică
Octavian Goga - 125 - Mesianism național by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10663_a_11988]