KorAP: Find »[drukola/base=pâlnie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...7 8 9 ...65 >

1,609 matches

Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403

bă! Tu latri ca un prost! Vezi că vine un lup spre tine! - Aoleu! Unde e? s-a speriat moșul când a auzit boii vorbind. Cât p-aci să facă pe el! Dar Ionel, ascuns după tablă, a urlat în pâlnie, cu vocea îngroșată: - A-uu! A-uu! Sunt aici, aici! Copiii, să leșine de râs. Mirată, coana preoteasă a zâmbit și ea, privind suspect spre tablă și sobă. A vrut să se îndrepte spre tablă, dar când a văzut că râd copiii

COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
Alerg să nu mă prindă lupul! - Ce lup, moșule?! A râs creanga, plesnindu-l pe căciulă. În spatele tău aleargă o matahală de urs! - Aoleu! A țipat moșul, luând-o la sănătoasa. În acel moment, de sub bănci s-a auzit altă pâlnie, cu mormăituri: Mor, moor, mooor, moooor! Iar râsete în clasă. De data asta, coana preoteasă a tresărit și s-a uitat speriată în direcția din care venea mormăitul. Mormăit care nu mai contenea. Și cu cât mormăiala se întețea, cu

COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
prindă, coană preoteasă, că alerga ca un smintit. Toate crengile copacilor îl loveau și aruncau cu bulgări de zăpadă, de-i tufliseră căciula pe nas și nu mai știa pe unde calcă! Vajnicul urs din băncile băieților mormăia mereu în pâlnie, de l-a obligat pe Dică să strige: - Gata, bă, cu ursul! (Ce să-i faci? Defecțiuni de regie!). Și Dică a continuat: „Disperat, moșul s-a aruncat într-o tufă de măceși, zgâriindu-se rău de tot. Îi curgea

COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
pregătea să iasă din tufiș, când colo, iar s-au auzit din depărtare zgomote amenințătoare: Hu, hu, huuu! Hu, hu, huuuu!” Din bănci, alt băiat făcea ca huhurezul: - Hu, hu, huuu! Te ciugulesc, te ciugulesc, moșule! spunea vocea îngroșată din pâlnie. Iar râsete în clasă, râse și coana preoteasă, iar Dică, foarte mulțumit: - Te-ai speriat, coană preoteasă, te-ai speriat? Bineînțeles că întrebarea i-a stârnit râsul până la lacrimi, mai ales că “huhurezul” de sub bănci nu mai înceta cu huhuelile

COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
huhurezul” de sub bănci nu mai înceta cu huhuelile, că s-a speriat moșul de tot! Coana preoteasă nu l-a mai lăsat pe Dică să-și bată joc de bietul moș, l-a trimis la loc, iar pe sperietorii cu pâlniile i-a scos de urechi de unde erau ascunși, i-a făcut de râs în fața clasei și, foarte serioasă, ne-a întrebat: -Bine, mă, copii, dar voi nu cunoașteți poveștile lui Creangă? Nu ați auzit de “Capra cu trei iezi”, “Punguța

COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241

se afunda În Întuneric. Strânse daga În pumn și coborî prima treaptă. Scara abruptă se desfășura În spirală de-a lungul pereților din tuf vulcanic ale unei mari săpături În formă circulară, care tindeau să se restrângă pe măsură ce cobora, o pâlnie de Întuneric Înfiptă În pământul umed, ca și când o fiară uriașă și-ar fi săpat o vizuină, nevoită fiind să scape de lumină. Se mișca grijuliu, atent să se țină pe stânga, În timp ce ecoul propriilor pași Îi revenea amplificat de acustica

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
loc unde chiar și puterea lui ceda locul mizeriei cărnii. Revăzu atmosfera apăsătoare din cripta de la San Giuda. Ce deosebire exista Între trupurile la care se uita acum și acelea descompuse și mumificate, care zăceau pe fundul acelui soi de pâlnie infernală? Poate că, În doar câteva ceasuri, cele de aici vor fi precum cele de acolo, destrămate și pierdute până la ziua Judecății. Ori de câte ori cobora o scară descoperea o cetate a durerii, o via crucis subterană, dintre ale cărei opriri aceea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284

ceasurile 4 după-amiaza când cei doi călugări ajunseseră în fața porților Curții domnești. Sus, pe parapetul zidului de la intrare, armașul Curții, preacinstitul Abăluță, se plimba moțăind cu buzduganul subsuoară. Când ajungea la capătul parapetului, Abăluță se îndrepta de spate, făcea mâinile pâlnie și striga: „Sunt ceasurile 4 și totul e biiine!”. — Preacinstite armaș! - strigă și Metodiu din umbra porții. Abăluță aplecă o ureche, își mută buzduganul în dreapta și se uită peste parapet: — Cine-i acolo? — Suntem noi, călugării Metodiu și Iovănuț! - răspunse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406

pînă la genunchi, picioare mate, pudrate, picioare de gips, picioare de manechin. Înaintez În cascade, În explozii de praf. Nu mai am buze, nu mai am gene. Limba se Îngroașă, se Încarcă, se face păstoasă, amară. Laringele meu e o pîlnie pe pereții căreia aerul depune un strat subțire argintiu de ciment - cu fiecare pas Înghit kilograme de oraș - simt cum mă tencuiesc pe dinăuntru. Aș vrea să-mi plouă În gît, În plămîni; aș vrea să mă apăs ritmic pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
A lui indiferență“ Același culoar lung care Își soarbe lumina zilei doar prin deschizătura intrării din holul mare, singurul spațiu unde există ferestre și scări ce duc spre exterior. De cum pătrunzi În coridor ai senzația că ești absorbit de o pîlnie Într-o sticlă verde, opacă. Cel ce intră distinge chipurile oamenilor care Îi ies În cale, deoarece lumina Îi cade din spate, aceștia Însă nu-l pot identifica de la Început - ei au lumina În față - de aceea nici nu-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
ziua de azi - mi-a atras imediat atenția, un nume comic și pus pe șotii ca Într-o povestire pentru preșcolari - Tricicleta! N-aș fi putut să-i urmăresc aventurile fără acest nume atît de suprarealist alături de un spion, ca pîlnia și stamate. Ce formidabilă idee de reclamă, ce excelent captatio benevolentiae. Tot ce se spunea În continuare despre expectativa lui Roosevelt, despre Pearl Harbour, despre credulitatea nemților, nu mai avea nici un haz. Singurul lucru interesant rămînea Tricicleta. Detaliile nesemnificative care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
universul absorbit acolo Înăuntru ca un cuvînt fără litere, ceva ce nu se poate rosti, așa ar trebui să fie poezia pe care tu n-ai putea s-o Înțelegi niciodată și nici eu și nimeni decît urechea aceea - o pîlnie a nopții În care se deșartă ca-ntr-o conspirație tot ce e mut și nevăzut, fiindcă nu poartă masca noastră și este atît de adevărat Încît nouă ni se pare anormal. Scriu În neștire, de treizeci de ani scriu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-mi iese sufletu... Cu sacoșele doamnei Oprișan intru pentru prima dată de la moartea lui nea Dumitru În garsoniera de la parter. Un vestibul Înțesat de obiecte, o masă pe care se află găleata cu borș, o tavă de aragaz și o pîlnie. Pe peretele lateral un cuier plin cu jachete vechi și pantofi scîlciați. La cotul tavanului o pată mare de condens. — Intră-n casă c-acuș pui de cafea. Două canapele acoperite cu pături cazone, pe una se vede urma maronie a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240

de cai și de oameni istoviți era o masă confuză de forme Întunecate. - Și nu mai trageți de timp! Executați ordinele mele imediat! mai strigă poetul. - Du-te naibii! Îi strigă drept răspuns omul de sus, care Își dusese mâinile pâlnie la gură pentru a se face auzit mai bine. Azi nu-i zi de târg și nu se intră până-n ora a treia. Trage-te cu pungașii tăi departe de ziduri, că de nu, ies cu straja să-ți mângâiem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
cerc de-a lungul zidurilor. Percepu de Îndată o atmosferă stranie, fără să izbutească să o precizeze. Urcase cu elan, dar la jumătatea scării simți cum puterile Îl părăsesc dintr-o dată, În timp ce respira anevoie aerul fierbinte și dens din acea pâlnie de piatră. La fiecare din primele trei etaje se deschideau câte două ușițe. La al patrulea, una singură: tot vârful turnului era constituit dintr-un singură Încăpere, acoperită cu grinzi impunătoare din lemn de castan. Aerul lâncezea fetid, abia mișcat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
lăsase jos. - Care va să zică, În cartea aceea a ta, Dumnezeu veghează asupra celor drepți, de pe tronul său. Ce se Întâmplă cu cei nedrepți? - Când a ajuns În cerul al treilea, Profetului i s-a deschis abisul păcatelor și a văzut Înfricoșătoarea pâlnie a perverșilor și cele șapte trepte ale pierzaniei lor. - Șapte? Deosebiți după vină? - Și pedepsiți, după crimă, cu o pedeapsă inversă. - O contra-suferință, un contrappassum. Și pe asta ați furat-o de la Aristotel, râse poetul ironic. Și cum s-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567

fund și că va fi floare la ureche nu se mai umflau în pene acum. Prima aniversare a izbucnirii ostilităților nu a fost sărbătorită decât în bistroul lui Fermillin, un ins înalt și slab, cu un cap în formă de pâlnie ce muncise zece ani la Căile Ferate din nord înainte de a-și descoperi vocația, „ca o chemare divină“, după cum îmi mărturisi într-o zi, pentru comercializarea spirtoaselor. Localul se numea La pasul bun. Mulți îi spuseseră că, pentru un birt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445

făcu Felix S 23. — Aici „Bourul”, recepție! strigă Dromiket 4. Cine mă cheamă? — Nu așa, mă! zise comandantul. Folosește limbajul spațial! — Here is „The Ox”, reception! Who call me? strigă Dromiket 4. — „New Century” call you! Reception! se auzi în pâlnie. — „New Century”, spuse nedumerit Dromiket 4. Cine or fi ăștia? — Stejerane - spuse comandantul Felix S 23 -, ia uită-te tu în dicționarul spațial-român și vezi ce-nseamnă. Stejeran luă dicționarul de pe poliță și începu să-l frunzărească. — „New” înseamnă nou

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
Veac”! Păi ăsta-i „Veac Nou”! Săriră cu toții în picioare, iar Felix se repezi spre microfon și strigă: — „Veac Nou”, unde ești? Aici „Bourul”. De la Centru! Spațial Drăgănești-Vlașca! Te căutăm din februarie! Recepție! — Fraților! se auzi un glas emoționat în pâlnia avertizorului. Gigi, tu ești? Recepție! — Nu e Gigi, e Felix S 23! strigă la fel de emoționat Felix. — Da’ Gigi unde e? întrebă ușor decepționată vocea. — L-au trecut la irigații, răspunse Felix S 23. Cu cine vorbesc? Recepție. — Cu Roșca 7

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
crescut extraordinar rapița. E ceva de speriat, o minunăție! strigă tov. Roșca. — Foarte bine! răspunse Felix S 23. Țineți-o tot așa! N-o mai putem ține, crește peste tot, pe câmp, prin apartamente, în... Se auziră câteva păcănituri, apoi pâlnia avertizorului tăcu. Legătura se întrerupse. Dromiket 4 încercă s-o refacă, dar nu reuși. — Auzi, dom’le, ce chestie! spuse comandantul Felix S 23. Cine s-ar fi așteptat?! Tocmai rapița. Episodul 39 Un om necăjit Faptul că dăduseră în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
II-a? În clasa a IV-a ei pur și simplu devorează materia de-a-ntâia și de-a doua în trei săptămâni. Atrag însă atenția că e vorba de o materie specială, materia disciplinei. Ascultați! zise pedagogul și scoase o pâlnie rabatabilă, se aplecă spre dreptunghiul 4 și strigă: Clasa a IV-a, cât fac 2 ori 2? — Cât doriți! răspunseră copiii în cor. — Dar am văzut vreo șapte în colțul acela care n-au răspuns! zise Stejeran 1. — Bineînțeles că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
Corola-blog/BlogPost/364423_a_365752

povestirea „Oile ascultătoare”, scopul educativ al cărții „ Între zâmbet și suspin” reiese foarte clar din interogația finală. „În timpul primului război mondial, niște soldați turci voiau să fure o turmă de oi în timp ce ciobanul dormea. Acesta trezindu-se a pus mâinile pâlnie la gură, și a chemat oile la el, așa cum făcuse totdeauna. Oile au luat-o la vale pe o râpă abruptă și soldații le-au scăpat din urmărire. Isus a spus: «Oile Mele ascultă glasul Meu». Suntem oare și noi

O CARTE CALEIDOSCOP DESPRE NEVOIA NOASTRĂ DE DUMNEZEU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364423_a_365752]
Corola-blog/BlogPost/362801_a_364130

Omul cu pieptul de taur, rasa Ziemental, scoase pe nările ca două hăuri fără fund, un scurt și cutremurător fornăit de cal - ca mare consummator de ovăz - și răspunse tot în surdină, aplecat la cincisprezece grade peste tarabă, cu mâna pâlnie în dreptul uneia dintre urechi dete drumul jetului verbal: - Poftim? - Eu le-am scris, omule... - ridică Solomon tonul holbându-se la matahală, cu o nemaipomenită poftă de-a trăi acum ori niciodată, clipa. - Cine, mă? - tună namila din partea cealaltă a tarabei

PEISAJ CU CORBI (SCHIȚĂ) de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 2189 din 28 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362801_a_364130]
chiloț! - tună Jery făcând spume la gură, de nervi - Paștele mamii tale de scroafă ordinară! Se aude scrâșnet de măsele.) Solomon îl privi drept în ochi, fără pic de frică, apoi strângând mașinal din buze, strigă și el, cu mâinile pâlnie la gură, ca și cum s-ar fi urcat într-o secundă pe cel mai depărtat deal: - Sunt scriitoooor, băăăi! Scriitooor! Și scandă apoi bucuros, mai liber ca oricând: ”Scri-i-tor! Scri-i-tor! Scri-i-tor!” Cei de pe margine, în mod intenționat, preluară imediat scandarea cuvântului

PEISAJ CU CORBI (SCHIȚĂ) de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 2189 din 28 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362801_a_364130]
Corola-blog/BlogPost/363042_a_364371

ciocârlie/ Ce-l port pitit în sipete ascunse,/De macii scuturați în freamăt pe câmpie,/ Sunt vinovat de gânduri nepătrunse''. M-am delectat citind acest volum, chiar am avut momente de deprimare în fața realității vieții, unde totul curge în acea pâlnie a timpului care parcă înghite tot. Legile implacabile ale entropiei ne fac să dispărem încet. Se scrilejează pe cele trei chakre, pe chakra celui de-al treilea ochi (între gânduri), pe chakra comunicării (între cuvinte) și pe chakra inimii. Dacă

SEMN DE ADMIRATIE PENTRU VASILE BURLUI DINTR-UN TEATRU AL MINTII de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1071 din 06 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363042_a_364371]