1,854 matches
-
faptul că nici un telefon de urgență nu funcționează și se află acolo doar ca un înșelător decor. Un singur ministru a aplicat sancțiuni. Și este pentru prima oară cînd aud oficial că polițiștii rutieri există nu doar ca să stea la pîndă de ridicat carnete, de dat amenzi cu orice preț și cîte și mai cîte. Ei există ca să asigure șoferilor siguranță, confort psihic că sînt asistați, ocrotiți și că, în cazuri complicate, sînt pregătiți să intervină, să gestioneze situația și să
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9485_a_10810]
-
livezilor de portocali e sfîșiat de explozia unei bombe (Iarnă verde); o mamă își plînge fiul ucis: "ce vesel era cînd a plecat// ecoul pașilor lui n-are să mai sune/ urcînd scara cîte două trepte odată" (Bocet); "moartea stă la pîndă sub măslini" (Pîndă sub măslini). Dar dăinuirea milenară a locurilor poartă în ea speranța păcii; poetul aruncă o punte peste timp, desenînd un peisaj care poate fi al erei biblice sau, deopotrivă, al veacului nostru: "gust sărat de furtună/ aduce
În descendența simbolismului by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/9524_a_10849]
-
e sfîșiat de explozia unei bombe (Iarnă verde); o mamă își plînge fiul ucis: "ce vesel era cînd a plecat// ecoul pașilor lui n-are să mai sune/ urcînd scara cîte două trepte odată" (Bocet); "moartea stă la pîndă sub măslini" (Pîndă sub măslini). Dar dăinuirea milenară a locurilor poartă în ea speranța păcii; poetul aruncă o punte peste timp, desenînd un peisaj care poate fi al erei biblice sau, deopotrivă, al veacului nostru: "gust sărat de furtună/ aduce vîntul din larguri
În descendența simbolismului by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/9524_a_10849]
-
Vârșeț, dar fără Felicia Bauer. A doua zi, dis-de-dimineață, Vârșețul a fost asaltat de domnul De Chirico și de scepticul și nemuritorul Iovan Sterija Popovici. Era imposibil să-i evit într-unul din poemele mele, în timp ce un copac stătea la pânda umbrei sale. Poezia, deci, e belșug. E limbaj, care chiar dacă e ușor alterat și colocvial nu trebuie să-și uite strălucirea miracolului, a metafizicului, a sublimului. Ea vine pe lume - de fapt cine știe când vine? - poate aidoma ploii, pe
Petru Cârdu by Mirela Giura () [Corola-journal/Journalistic/8036_a_9361]
-
Chambon, putem vorbi liniștiți - în cazul lui Dan Lungu - atât despre o cotă greu de pus la îndoială, cât și despre un public al său deja câștigat. În plus, de ani buni critica literară de la noi pare a sta la pândă să vâneze adevăratul și obligatoriul roman desprins din tenebrele epocii ceaușiste. Impresia că o asemenea revanșă trebuie să se producă în cel mai scurt timp (ca un semn clar al însănătoșirii ori ca o metodă ideală de familiarizare a Occidentului
Incapacitatea acomodării by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9627_a_10952]
-
inventarul ei de simboluri pretențioase. Căci ce e lumea lui Caragiale altceva decît o societate de fideli, cărora le lipsește vanitatea felină, dar nu le lipsesc colții? O lume în care se duce trena cu mimica parșivă a combinației de pîndă cu blazare. Pălăria și umbrela sînt însemnele stăpînului așezat care, din piesele și schițele Iancului (și nici, ros de genealogii bolnave, din nuvele), nu lipsește niciodată. Protocolul venirii și plecării lui, într-o vreme în care religia s-a înlocuit
Scriitori de cărți poștale by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9643_a_10968]
-
stare. Dacă Maria, mama atât de lovită, are o aură de martiră și este vegheată de tot satul, Dimie, pândarul conștiincios folosit ca unealtă de Moise stă în vârful unui plop, zi și noapte, și fulgeră cu lanterna peste case. Pânda lui actuală e gratuită, absurdă, un indicator al demenței care l-a cuprins. Noe, cioplitorul în piatră și lemn care măsoară oamenii cu o ață ca să le facă sicrie potrivite, îi așază o cruce lângă copac, trecând peste cercul de
Oameni de piatră (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9704_a_11029]
-
doi Își făcură din cap un semn bine știut și după un minut scrutau Împrejurimile și adâncul râpii prin cele două camere video cu raze infraroșii. Vreme de două minute au stat neclintiți dar toate simțurile lor ascuțite erau la pândă. Maiorul schiță un alt semn cu capul și plutonierul descuie și deschise portiera din spate. Verifică și se convinse că bagajul este „normal” și cu un alt semn Își Înștiință superiorul de acea normalitate. Apoi maiorul Întinse o cheie lucioasă
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
scăzuse În Înălțime dar era tot voinic și În putere iar când uneori se privea În oglindă aprecia că nu a Îmbătrânit prea mult, că este un tip bine și că este dorit de femei. Înainta cu toate simțurile la pândă ca nu cumva să-l fi urmărit cineva și să-l dea În primire pădurarului sau, Doamne ferește! să audă miliția ori și mai grav să intre În colimatorul securității. Înaintea sa, cu urechile ciulite mergea Vizanti care amușina mirosul capcanelor
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
de care răspundea. Ajuns În fața spitalului, Victor privea către interior și așezându-se pe o bancă din stația de autobuz Încerca să vadă poarta de după colț, crezând că nu-l poate observa nimeni și că Își realizează bine misiunea de „pândă”, deși oricine putea observa un om de la țară, foarte agitat, care probabil că Își așteaptă nevasta bolnavă și internată În spital să vină În pijamale pentru a sta de vorbă câteva minute. Atent la toate persoanele de gen feminin, Victor
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
și se întâmpla să punem pe masă subiecte slabe, ciorbe reîncălzite, stoarse din lenea noastră de gazetari sau din pană de inspirație. Atunci ștergea cu noi pe jos și ne umilea inventând subiecte din nimic. Ziarist cu simțurile mereu la pândă, vedea temele mari. Ajungea repede la esență. Simțea clipa, momentul, avea instinct și nerv. știa cum să facă ziarul să plesnească. Cât pricepea cu adevărat din politică sau economie, Dumnezeu știe. În fiecare mare gazetar zace un mic impostor. Prin
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
inopinat: infractorul sau a mirosit ceva, sau nu mai are bani de renovare, sau a terminat lucrările. De două zile, nici o cărămidă la ghenă. — Și noi cum acționăm în situația asta? face pe prostul Lionel. — Nu e grav. Stăm la pândă, nu se poate să nu se dea gol. La unii, modificarea apartamentelor e o boală, nu se pot abține. Lămâiul? — Își dă duhul. — Am un pont extraordinar: pomilor exotici le merge cel mai bine cu potasiu. Nu se compară cu
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
autorului se cristalizase deja într-o formulă narativă precis conturată, percutantă și uimitor de matură, mascând carența experienței de viață printr-o excepțională disponibilitate empatică, formulă manevrată dezinvolt de un povestitor însetat de concret, cu urechea și ochiul mereu la pândă, textele de mai târziu se înscriu și ele tot pe coordonatele cunoscute, la o cotă valorică menită să consacre și să consolideze un prestigiu neîndoielnic. Se observă cu ușurință că, în intervalul celor șase ani câți s-au scurs de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
nevoie să inventez. Doar să fiu atent în jur și să-mi aduc aminte cuminte ce povestea cineva cum că-i dispăreau găinile. Și s-a hotărât să vadă ce se întâmplă. Să ia urgent măsuri. S-a așezat la pândă lângă coteț și, când începea, așa, să se întunece, a văzut că spre coteț se îndrepta un vulpoi mare și fălcos. Omul a privit stupefiat cum vulpoiul, cu o mișcare iscusită, a dat la o parte clănțăul și a intrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
În sfârșit ai ajuns acasă! Pe unde ai rătăcit atâta amar de vreme? Ultimele cuvinte s-au înnecat în lacrimi... În seara aceea, tot timpul cât a stat de vorbă cu cei din casă, urechea lui Costăchel a rămas la pândă... Târziu în noapte, Măriuca povestea cu voce scăzută: Îmi pierdusem orice nădejde că ai să te mai întorci. Durerea o țineam numai în sufletul meu. Nu i-o spuneam băiatului. De câte ori mă întreba de tine, îi abăteam gândul. Ba că
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
ne-au prins la marginea unei pădurici cocoțată pe o creastă de deal. În vale - se vedea ca-n palmă - o stație de cale ferată pierdută-n pustiu. Pe linii numai vagoane pline cu cărbuni. „Hai să ne așezăm la pândă! Ne lămurim noi cum se mișcă trenurile iestea” - am propus eu. „Se vede treaba că ai fost și cercetaș, Costăchele. Să facem cu schimbul. Întâi stau eu de veghe. Ne interesează linia de pe care garniturile pleacă spre miază-zi. Ce pregătiri
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
făcu înconjurul orașului cu o viteză de neimaginat. Auzi tu, spuse o asistentă din maternitate alteia de la chirurgie, venită să ridice instrumentarul, ai aflat? Ce? Avem un nou șef, pe doctorul Iftode. Nu mă miră, toată lumea știe că era la pândă de multă vreme. Schimbarea șefilor... O să vedeți voi câți bani face. Ați pierdut un domn și v-ați potcovit cu un carierist. Îl știu bine, l-am cumpărat când i-a ținut locul șefului nostru numai o săptămână. N-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
noastre au empatizat și au Început să se contopească. Inimile noastre au Început să bată la unison, gata să ne spargă pieptul. Din acel moment, am ascultat de glasul inimii și am deschis toate porțile către iubire. Teama stătea la pândă. Teama că mă voi trezi din acest vis minunat, prea curând, și sufletul se va face țăndări. Doamne! Ziua Întunecată nu s-a lăsat mult așteptată. Nici nu bănuiam că temerile mele, nu numai că aveau să mă facă să
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
ar fi adus Paradisul pe pământ. Și mai cred, deși mi-aș dori să nu fie așa, că nimeni nu va putea schimba această realitate atâta timp cât Pământul se va roti În jurul axei sale, - lumină și Întuneric, speranță și Îndoială, mereu pânda, capcana, răscrucea și umbrele ce așteaptă hohotind, și abisul În care clipele Își frâng aripile fragile. Privite Îndeaproape, aceste umbre par a fi, asemenea unor specii temute de prădători, prădători ceau luat În stăpânire cele două maluri și pândesc (pândă
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
pânda, capcana, răscrucea și umbrele ce așteaptă hohotind, și abisul În care clipele Își frâng aripile fragile. Privite Îndeaproape, aceste umbre par a fi, asemenea unor specii temute de prădători, prădători ceau luat În stăpânire cele două maluri și pândesc (pândă Îndelung exersată) cu ochi agil fundul prăpăstiei, prăpastie În care s-au prăvălit săracii, infirmii, visătorii și neobosiții căutători de adevăruri, ce-au lăsat pete de sânge pe florile miraculos răsărite pe câmpurile de luptă unde doar vântul mai geme
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Rău, pentru pasăre și foarte bun pentru dânșii. Să o vadă în oală, sub formă de borș, precum numai bunica era-n stare să facă și de friptură, muiată bogat în mujdei de usturoi. și au prins a sta la pândă: unul dincoace de gard și altul dincolo. Dar, tocmai când pasărea se urca pe culme, la culcare, sosea de la lucru frumosul polițai. și, de îndată ce sosea, punea-n funcțiune drăcovenia aia, de făcea o gălăgie, încât, găina, nemaiputând înnopta pe culme
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
frumos ochi al codrului, balta-scăldătoare. În ea își și începuseră scăldatul, câteva scrofițe, cu puii lor. și făceau o bălăcăreală, de numa’numa! Braconerii ajung la mică distanță de bălătau, se opresc, își caută locuri potrivite și se așeajă în pândă. Mistreții se opresc din mers. Măi, să fie, că am cam întârziat. Taci, și, nu-ți face griji, îl încurajează celălalt. Vino după mine. Încet. Cu mers lin. Fără zgomot. și mai încet. și mai fără zgomot. Să-i lăsăm
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
nițică ordine în rămășițele dezastrului. Rateu cinegetic Alo, 112? Da, domnule colonel, noi suntem. Tu ești de tură, Ielule? Eu. Ce s-a întâmplat? O crimă. Ei, nu mai spuneți?! Da, ca să vezi, cum era să mi se strice, mie, pânda de gâște sălbatice, din seara asta?! Păi,cum e? Sunt la Piscul Doamnei. știi unde e? știu. Un amant și-a ucis amanta. E nebun?! Poate.Veniți. Venim. Au venit. Lunganul Emilian Truică, șeful contabil de la inspecția silvică locală, părea
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
acelea. A început la ora stabilită și s-a încheiat la ora stabilită. Cu puțin înnainte de terminarea petrecerii, doi dintre nuntași, în pas alergător, s-au ascuns în unul din autoturismele din fața intrării în restaurant, și sau așezat la pândă. Nu înainte de a se masca, la iuțeală, cu niște cagule scoase dintr-o pungă voluminoasă din plastic colorat. Au urmărit, cu atenție, ce era, pentru dânșii, cel mai important: numărarea banilor. Ăștia erau numărați la vedere, de către mireasă, mire și
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
o lamă de aur, soarele reteza umbra pereților, străzile se alungeau între vechile ziduri albe. Totul era liniștit și mut, ca și când elementele respectaseră legea sacră și alinătoare a liniștii pe care o impunea aerul fierbinte. Pretutindeni se simțea misterul la pândă. Plămânii nu mai îndrăzneau să respire. Deodată am băgat de seamă că trecusem de poarta orașului. Cu mii de guri lacome, căldura soarelui îmi sorbea nădușeala corpului. Strălucirea luminii împrumuta mărăcinilor din câmpie tonuri galbene, de șofran. Din fundul cerului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]