496 matches
-
asceza ascezelor, și chiar în inefabilul său castitatea castităților, nefiind atins subtil de creația sa. Un vis neobișnuit: vedeam un pelican așezat peste ouăle sale. Avea ochi atât de omenești. Straniu vis în ziua în care naziștii din Stockholm au pângărit cimitirul evreiesc, răsturnând pietrele funerare. De ziua regelui Carol al XII-lea, naziștii s-au strâns din nou în jurul statuii, fără să știe că regele era prieten cu turcii și alte popoare profund discriminate în prezent. Am hotărât să mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
asta, zicea, doar pentru că Borg îl simpatiza. O dată cu venirea iernii ce se așternea peste noi domoală am găsit și timp să stăm la povești, așezați la masa cu gustări de prânz din sala de biliard, lângă fereastra care oglindea zăpada pângărită de bălegarul cailor, bucăți de cărbune, funingine și vălătucii cafenii de ceață luminați de felinarul orei patru dimineața. După ce o ajutam pe Mama acasă și dădeam drumul la sobă, cumpăram de mâncare, duceam gunoiul și cenușa afară, nu mai rămâneam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
pierdut, dezintegrat, golit de sens și care urma să fie mutat de acolo. Mâine eu și Antonia aveam să împărțim între noi aceste obiecte ca pe o pradă jalnică, pentru a fi ascunse prin dulapuri, ca niște secrete urâte, sau pângărite de eticheta unui agent de licitație. Am lovit ușor paharul din sticlă de Waterford, iar în clinchetul său am auzit ecoul unui glas care-mi spunea: Am impresia că, de fapt, nu doriți să vă recăpătați soția. Și i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
ascunde asta. Nu puteam ierta nici faptul că blândul Alexander îmi punea coarne de atâta timp. Acesta era un act de trădare atât de autentic încât aproape că nu avea nici o legătură cu Antonia. Îmi dădea sentimentul că Alexander îmi pângărise tot trecutul, toți anii care se întindeau în urmă, dincolo de căsătoria mea, de vârsta copilăriei, până în pântecele mamei. Faptul că el, în a cărui ființă mama trăia mai mult decât în oricine altcineva, mă jefuise, cu calm și fără pic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
responsabilii lor, căruțași și șoferi ai primăriei din Iași. Deși a menționat numărul aproximativ de victime, Tribunalul s-a abținut să indice celelalte locuri În care au fost Înhumați sau pur și simplu azvârliți mii de evrei. Cimitirul a fost pângărit, „mormintele și pietrele funerare distruse și paznicii alungați”. În februarie 1945, un membru al conducerii Comunității a notat că „mulți bani i-au trebuit obștei să refacă În parte și să restaureze pe cât posibil cimitirul și monumentele”58. Cimitirul vechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
dat nici un ordin de a devasta sinagogi, dar nici nu era necesar - faptul devenise obișnuit ca urmare a zeci de ani de propagandă antisemită a lui Cuza XE "Cuza, Alexandru C." și Codreanu XE "Codreanu" . Și cimitirul evreiesc a fost pângărit - pietre funerare au fost distruse, iar Comunitatea a fost nevoită să investească mulți bani pentru refacerea lui. După pogrom Din punctul de vedere al continuării existenței evreiești, situația era catastrofală. „Majoritatea Întreținătorilor și cei mai buni șdintre eiț au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
rezolvarea radicală a problemei evreiești care trebuie să Însemne eliminarea totală a jidanilor de pe teritoriul României”. Numeroase ziare au prezentat pedepsirea evreilor ca pe o luptă Împotriva pângăritorilor creștinismului, pângăritorilor de biserici și a credinței creștinești: „Soldați, vrășmașul care a pângărit altarul și pământul strămoșesc trebuie pedepsit”; „jidanii și bolșevicii au răstignit credința pe steaua mârșăviei lor”. La folosirea motivului creștin s-a alăturat de data aceasta Însuși Mihai Antonescu XE "Antonescu, Mihai" . Într-un discurs radiodifuzat a doua zi după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
-l puteam explica) și-ar fi fost păcat, căci în realitate el reprezenta pentru mine, oricât de ciudat ar părea, puritatea unei vremi nenăscute, aducând fantastic cu perioada uluitoare a lui Keti, care trebuia păstrată, senzația că se trădează sau pângărește ceva, deci putea fie să nimicească timpul acela, în primul rând pentru ea, or fiecare are dreptul la partea lui de cer deschis, fie să-l revigoreze, ceea ce ar fi fost o aberație tragică pentru amândoi chiar dacă în noi am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
câți vom fi în preajmă, derutați, nu vom ști ce-i cu el, pentru că niciodată nu știm ce se întâmplă în clipa aceea finală, iar eu îl voi saluta ca pe un ostaș care și-a slujit timpul cu devoțiune, nepângărindu-și buna credință nici după schimbarea vremilor, după 1947 până acum, rămânând credincios, mai departe, memoriei pe care o păstra timpului său. Acum, la aproape patru luni de la plecare (vara la care mai gândea era de mult terminată), Ana, aflată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
și ai săi, nu au izbutit să-l roadă sau să-i dea vreo Întrebuințare. Mă Întreabă cineva ce Înseamnă azi a fi european. Mă gândesc la această parte de lume ce-și datorează numele frumoasei pe care Zeus a pângărit-o și spun că nu știu (și nici nu ard prea tare să Îmi explic) ce Înseamnă a fi european azi; dar a fi european În general? E ca și cum aș fi Întrebat ce Înseamnă a respira. Semnat: prof. Marin Foiște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
propunea omul ca ființă căreia Îi este impropriu păcatul, de vreme ce era rezultatul creației divine, acesta urmând să fie pus pe seama unei naturi rele și străine umanului, care se opune voinței și naturii divine, Încercând să-i altereze și să-i pângărească lucrarea. Totuși, o asemenea ideologie era considerată de către Biserică o erezie, deoarece ea deroba omul de responsabilitatea actelor rele. În ciuda condamnării ei oficiale, susținători ai ei nu au lipsit. Unul dintre ei a fost, În tinerețea sa, Sfântul Augustin, pe
[Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
oglindire a vieții psihice în care sunt reflectate până și percepțiile și în care dimensiunea comunicativă se găsește pe planul al doilea: O revăd pe doica mea. Roșcată. Chiar îmi place poliția. Piele întinsă. Vânătoare. Sunet de vânătoare. Femei goale pângărite de cavaleri beți. Clopotnița. Ascensorul. Totul roșu. Urcă. Și eu am urcat niște cai. Artilerist 222. Cealaltă tendință plasează monologul interior pe un anumit mod de interlocuțiune, enunțătorul adresându-se sinelui și altora: Nu mai bate în pământ! Imbecilule, nu
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
de gestul trădării pe care se vede nevoită să îl comită: „Mai spune la izvod, și-i de crezut,/ Că n-a jelit femeie mai cumplit/ Cât dânsa, când pe Troil l-a vândut./ Zicea: <<Vai mie, vai! mi-am pângărit/ Pe veci credința, numele cinstit!/ Căci l-am vândut pe cel mai fără pată/ și mai de preț din câți au fost vreodată!>>”, chiar dacă sesizăm și în această remușcare mai mult o preocupare pentru renumele propriu, recunoaște totuși calitățile și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
seamă seducerea unei tinere fete din Sinope, faptă În urma căreia se spune că propriul său tată l-ar fi excomunicat. Harnack are probabil dreptate atunci cînd interpretează toate acestea drept simple deformări ale metaforei creștine comune, potrivit căreia ereticii au pîngărit fecioara neîntinată care este Biserica. Excomunicat sau nu, Marcion a fost În măsură să poată dovedi că a aparținut comunității creștine din Sinope. Marcion era de profesie armator și Întreprindea frecvente călătorii pe mare. A stat la Roma cîțiva ani
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Pămîntul Adamandin, Arhonții Îl adorm, Îi scot Spiritul și fac din el o Femeie Spirituală 135. Adam o adoră pe Femeia Spirituală, dar ea, urmărită de poftele Arhonților, trebuie să se refugieze În Arbore, lăsînd În locul ei o umbră. Arhonții pîngăresc umbra 136. Femeia Spirituală pătrunde În Povățuitor (Șarpele) și o Învață pe Eva carnală să mănînce din Arborele Cunoașterii 137. Samael Îi blestemă pe femeie și pe Șarpe, iar Arhonții alungă afară din Paradis cuplul primordial 138. Însărcinată de pe urma Arhonților
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
duminică, cu ocazia tuturor sărbătorilor religioase, în postul mare al Crăciunului, în postul mare al Paștelui, fiindcă postul nu este numai alimentar, ci și trupesc. Apoi duminica este ziua domnului, iar biserica o consideră o zi sfântă care nu trebuie pângărită prin păcatul cărnii. Împărtășania presupune de asemenea o pregătire spirituală, iar abstinența face parte din această pregătire. Astfel, cu trei zile înainte de împărtășanie și două zile după, se cere păstrarea unei continențe sexuale totale. Enoria șul care nu respectă acest
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
deformate, mai monstruoase decât școala sofistică sau rațională, pentru că trage concluzii false dintr-un număr redus de experimente. Pentru că își bazează teoriile pe experimente/experiențe, oamenii le dau o mai mare crezare, dar aceste experiențe nu au făcut decât să pângărească și mai mult intelectul, astfel că teoriile lor false sunt mult mai periculoase (Bacon folosește ca exemplu, în acest sens, pe alchimiști). Filosofia superstițioasă este o combinare de filosofie cu teologie. Supusă influenței imaginației unui suflet poetic, ea duce la
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
morală iubirea dintre sexe. FețiiFrumoși și zânele rustice din baladele și idilele sale nu iubesc decât în perspectiva căsătoriei. Și pentru un tineret, în care mustul vieții clocotește primăvăratec, gata să dea pe răscoale în tiparele sociale sau să se pângărească în șanțurile lăturalnice ale desfrâului, nu există un îndreptar artistic mai recomandabil decât această poesie robustă și castă, aproape fără egal în literatura europeană. Arta n are nevoie de noroiul viciului pentru a fi într adevăr mare. Cu totul contrară
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
măritată, dar o să mă mărit cât de curând cu Pierrot, feciorul unei vecine de-a noastre, Simonetta. DON JUAN: Cum se poate? O ființă ca dumneata, soția unui țăran de rând!?... Nu e cu putință ca atâtea farmece să fie pângărite și apoi nu ești făcută să lâncezești la țară. Ți se cuvine o soartă mai bună și cerul, care te are în dreapta lui pază, m-a mânat într-adins încoace pentru ca să împiedic căsătoria ta și să răsplătesc cum se cuvine
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
Stalin totuși, probabil doar din spirit de opoziție, a continuat discuția. „Cincizeci de mii”, a spus, „trebuie împușcați”. M-am înfuriat teribil. „Mai degrabă”, am zis, „mă las dus afară în grădină chiar acum și împușcat eu însumi decât să pângăresc onoarea mea și a țării mele cu o asemenea infamie”5. Protecția vieții umane pe timp de război Limitări morale similare sunt exercitate asupra politicilor internaționale pe timp de război. Ele privesc civilii și combatanții fără capacitatea sau fără dorința
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
bună măsură pricinuite de el, le deplânge din perspectiva mai înaltă a destinului omenesc îndeobște. Apoi iese să își țină făgăduiala și o face regește: pune femeile să spele și să ungă leșul lui Hector, pe care până atunci îl pângărise atât de sălbatic, și să l îmbrace după rangul lui, cu veșminte pe care le primise chiar din răscumpărarea care i se cuvenea, apoi îl ia el însuși în brațe și îl întinde în carul lui Priam. După aceea îl
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
tipul seducătorului de profesie, cu care Lulù avusese cândva o aventură la București, într-o cameră de hotel (unde trăise "rușinea de a se vedea goală în oglindă", dând curs dorinței murdare de a se umili și de a fi pângărită). Episodul merită un scurt comentariu. Asemeni lui Ciprian, Mirescu e un "poet retoric și grandilocvent"213 (amănunt nu lipsit de însemnătate!) ce își urmărea cu abilitate scopurile, idealizând femeia "numai la început" fiind adică exact opusul lui Andrei, care, neavând
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
început" fiind adică exact opusul lui Andrei, care, neavând iluzii, convins de impuritatea femeii, sfârșea totuși prin a-și face din ea un idol. Prozatorul sugerează aici o foarte interesantă apropiere între discurs și trăire: inconștient (dorința de a fi pângărită), femeia se simte atrasă de poezia retorică și grandilocventă; conștient, ea se arată suspicioasă față de vraja cuvintelor măgulitoare (de unde și rușinea de a se vedea goală în oglindă) și preferă bărbații sinceri, care nu vorbesc așa de meșteșugit dar simt
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
să raspundă că venea din marele rezervor al sufletelor din Hades. În orfism, omul poartă păcatul strămoșesc pe care trebuie să-l ispășească prin suferință, idee menținută până astăzi. Sufletul nu poate muri datorită originii sale divine, dar el este pângărit de crima ancestrală. Trupul este temnița sufletului. Această părticică nemuritoare este condamnată la închisoare, “ inchisă” în trup (soma) ca într-un mormânt, atât timp cât nu va fi plătit “răscumpărarea” pe care o cere Persefone ca preț al “vechii sale dureri”. Ezoterismul
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
În localitatea respectivă nu era sinagogă. Și vrea și el să se roage. Este ușor de recunoscut Întrucât a trebuit să-și acopere capul, ceea ce Îl face inconfundabil. O dată În lăcașul sfânt, după priviri dezaprobatoare, enoriașii protestează că le este pângărit lăcașul. Murmurele Îl determină pe preot, mai conciliant, dar la dispoziția enoriașilor, să se apropie de evreu și să-i spună: „Vedeți, nu sunteți dorit aici, astfel Încât vă rog nu ne deranjați. Ieșiți”. La care acesta spune: „Ies, dar vreau
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]