1,838 matches
-
Re-pre-zentările magic rustice se conservă, însă încrînce-narea se fluidizează formal, trece în melopee: "Doam-ne, ai putea să-ntuneci / chiar zarul celestei plîngeri, / și oracole, s-aluneci / dalb alai de tineri îngeri, // să mă simt și eu o dată / vis nu truditorul pîntec - / naștere nevindecată / sub Jarul dintr-un descîntec. // Să îmbătrînesc pahare, / Doamne, într-un colț de Rai, / să le umple cu amare / zilele ce le mai ai // cînd infern cînd dulce stare / bătrînindu-le a rai". Din alt unghi abordează motivul patriei
Patria în variante by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8235_a_9560]
-
în internatele de băieți. Însă în vreme ce în spațiul edilitar, arhitecții, adică aceia care construiesc, leninist, mai întîi în cap, sunt foarte puțini, în spațiul vast al aspirațiilor erotice suntem arhitecți cu toții. Colectiv și individual, capul nostru vîjîie de proiecte eleusine, pîntecele ne fierbe mocnit ca o oală sub presiune, iar fantasmele ne încolăcesc diafan și lasciv, uneori mult mai pătrunzător decît faptul de viață însuși. Un bun prieten, astăzi tătic de adolescent cu toate funcțiile întregi, dar pe atunci un tînăr
Artistul și fantasmele sale erotice (o scurtă divagație estivală) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8272_a_9597]
-
tristețea mată" (p. 84), "nu mă mai simțeam zadarnică și îndoită, ci flexibilă, abordabilă pe dinăuntru și pe dinafară" (p. 88), "amintirea mea venerică, nu știu cum altfel să-i spun" (p. 89), "iureșul ghebos" (p. 92), "o fiică înțelege mai puțin pântecul mamei sale, deoarece ea are deja un uter al ei personal" (p. 96), "tulburarea este întotdeauna de folos, întrucât dezvăluie ghimpi înfocați" (p. 97), "această movilă de nemormânt între mamă și fiu" (p. 104), "nici fiul nu este mai prejos
Amintiri venerice by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8601_a_9926]
-
cărui soție, care are un capital de 1,1 mi-li-arde de "verzișori", figurează și ea în lista miliardarilor din revista "Forbes".ť - Arată a om bun Hodorovski cu ochelari, se înduioșă ea și descoperi cu uimire că mai jos de pântec se trezise ceva ca un sentiment viu față de acest oligarh căzut în dizgrație. "Cu cât mai mare va fi ajutorul dezinteresat pe care-l acordați celor nevoiași, cu atât mai pozitive vor fi schimbările din viața voastră". - Așa e! se
Evgheni Popov în căutarea spiritualității pierdute by Margareta Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/8639_a_9964]
-
e la mama ta și copilul la mama mea? Dumnezeule! Ești o harababură ambulantă. Janice se ridică în picioare și sarcina ei vizibilă îl înfurie prin aspectul greoi, bolnăvicios. Poartă o fustă pentru femei însărcinate, cu un U decupat pe pântec. Sub marginea bluzei, i se vede o semilună de slip alb. - Eram obosită, îl lămurește. - Nu-i de mirare. Câte pahare din astea ai dat pe gât? Arată spre paharul de Old-fashioned. Buza paharului e pătată de zahăr. Ea încearcă
John Updike Fugi, Rabbit by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8410_a_9735]
-
-se singur "călugăr cosmic", celălalt - un futurolog american. Pe căi complet diferite, amândoi ajung să constate că omenirea se îndreaptă spre un dezastru absolut. Cei doi știu să citească semnele indubitale: o pată pulsează pe fruntea femeilor ce au în pântec un făt înzestrat cu preștiința vieții ce-l așteaptă și își respinge existența viitoare (acesta fiind "stigmatul Casandrei"), cârdul de balene se îndreaptă spre țărm într-un elan sinucigaș. Iar cei doi, indiferent ce avertismente lansează, cât adevăr se află
Cele mai frumoase... by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7774_a_9099]
-
răzbunarea duhurilor, răzbunare ce se produce inevitabil - zic ei - dacă se încalcă, cu voie sau fără voie, regulile consfințite de tradiția tribului." (Lacul cu elefanți) Tot prin procedee magice se deschide calea izbînzilor viitoare: "Șeful vînătorilor indigeni, afundîndu-și maceta în pîntecul desfăcut al pachidermului, cu cîteva mișcări rapide și sigure, folosindu-se și de mîna stîngă, scoase afară măruntaiele. Tăie o bucată din intestinul gros, vîrful lobului drept al ficatului și o parte, știută de el ca singura potrivită, din pancreas
Epistolă către Odobescu (X) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7791_a_9116]
-
somnambulă dintr-o mamă și un tată/ nu am zburat niciodată cu elicopterul/ am un singur bărbat/ la apusul soarelui stau cuminte și-aștept/ nu sunt frumoasă nici urâtă/ iarbă stâncicase lumina-te-n amurg/ și-un răsărit golaș în pântecul meu/ nu-mi șterg ochii în batiste evanghelice/ nu am făcut copii/ nu port centură de castitate/ vreau o insulă grecească flori sălbatice/ bărbatul meu/ pâine și vin/ asigurare pe viață nu mi-am făcut." (p. 152) Lehamitea, scârba, mizeria
Spleen-ul cerebral by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8143_a_9468]
-
al înfloririi literaturii interbelice nu va accepta punctajul superior pe care-l acordă dl. Negrici momentului 1964, cu toată importanța acestuia în limitele unei literaturi operând în lipsa libertății. Este însă drept că și criticul numește ideea ca pe o îndrăzneală. Pântecul moale al lucrării se caută acolo unde, între evoluția artelor și starea de normalitate a unei societăți, se stabilește un raport de strictă condiționare. Acordând lumii românești a secolului al nouăsprezecelea patru decenii de liniștită dezvoltare, iar celui de al
Să nu-ți faci iluzii... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8115_a_9440]
-
credință cu gust de sare de lămâie. mâna sa e brăzdată de drumuri În palma sa i se citesc meridianele mintea intuiește plăcerea, trupul său o execută ca pe un amor dumnezeiesc de frumos. Într-o zvârcolire, Într-o secundă pântecul se descoase. la căpătâiul femeii stă icoana fecioarei. În trupul acesteia șade infinitul sădit Într-o sămânță. și În sămânța aceea, femeia a pus viața fecioarei câte un gram, câte o picătură s-a scurs de pe fruntea și trupul ei
POEZII. In: Editura Destine Literare by Alina Agafiței () [Corola-journal/Journalistic/99_a_385]
-
lăsând dare de sânge pe cer, "Trâmbiți de-Apoi sfâșie norii/ suliți de-arhangheli/ Noi - în tăcere/ pe scuturi de gand purtând fiecare/ un rănit sângerând", păsări de oțel cu țipete crude și gheare mortale străbat cerul care "ca un pântec monstruos s-a lăsat asupra lumii", "va veni iar o iarnă de cenușe și fum/ cu-arhangheli morți în ceruri negre"... Sentimentul amar al exilului își pune pecetea pe aceste versuri în care evocarea "țării din gând", "unde mâinile aveau
Poezia lui Alexandru Busuioceanu by Ion Pop () [Corola-journal/Memoirs/18008_a_19333]
-
minți de cel mic, care nu vrea să mănânce fasolea verde, singurul fel disponibil al zilei, iar când pierde total controlul, pocnind copilul de trei ani peste mână cu lingura, se prăbușeșe în lacrimi pe canapeaua din sufragerie, izbindu-și pântecul cu pumnii. În Sfoara, o tânără femeie călătorește cu trenul de la Timișoara la Pitești tocmai în noaptea de Anul Nou. Trenul neîncălzit și pustiu, controlorul burdihănos și excesiv de familiar cu pasagera sunt alte elemente ce alcătuiesc această frescă din bucăți
Nostalgice by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/4302_a_5627]
-
urma abordarea și valorizarea în același spirit a colindelor românești, a descântecelor și bocetelor arhaice, aceste comori pe care prejudecățile și comoditatea unei modernități superficiale le-au închis demult (pripită și cumplită nedreptate) în sipetele culegerilor de folclor sau în pântecul cilindrilor de fonograf” (pp. 237 - 238). A avut, până la urmă, dreptate Dan C. Mihăilescu. Cea de-a doua carte a lui Oișteanu avea să fie, nouă ani mai târziu, Motive și semnificații mito-simbolice în cultura tradițională românească (1989). De atunci
Doi eseiști, la începuturile lor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4303_a_5628]
-
parcă tot binele din lume, iar binele chiar s-a întîmplat, cînd l-a reîntîlnit și l-a cunoscut în școală. Fiind făcut din pămînt, s-ar fi cuvenit într-adevăr să se uite-n pămînt, în timp ce curviștinele alea cu pîntecele și buricele dezgolite rînjeau uitîndu-se la el, dat fiind că erau făcute din coasta lui. Acuma însă, și io te iubesc, floricică... Repetînd de-a surda i-ar fi trebuit mai multe perechi de palme ca s-o simtă, să
Diavolul tot mai sigur pe viața lui by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Journalistic/4228_a_5553]
-
Paradoxul e rezolvat cu finețe chiar aici, într-o confesiune amară și încrezătoare, intitulată Despre onoarea actului de a scrie (pp. 75 - 78). Câteva rânduri numai, finale: „O onoare absurdă și totuși imperioasă ca a samurailor. Despre o spintecare a pântecului propriu în onoarea ideii de artă. Despre o respectare a codului în care m-am născut, și care a fost codul lui Homer, al lui Dante, al lui Cervantes, ca și al multor mii de anonimi: al marilor și micilor
Jocuri, vitrine, strategii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4469_a_5794]
-
și-l așteptase. Îl simțise prin somn. Nu venea în fiecare zi. Când sosea, când și când, avea ore diferite, după toane. Uneori îl auzea în puterea nopții, alteori îi ieșea în cale-n pădure sau o pândea mirosindu-i pântecul gol la bulboana frământată mărunt de vâna izvoarelor din adânc. Bulboana lui Tudor, cum îi spunea și cerbului, cum o botezase ea în dorul bărbatului plecat. Avea, în crucea amiezii când se dezbrăca pe malul înalt și se arunca în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
când nu este chiar defensivă: Nu, adormitule, stai aici, (...) Pe mările Chinei bântuie un vânt rău, și tu n-ai nici un rost și e mai bine între lene și perini, la adăpost. Somnul este o compensație, o mișcare retractilă spre pântecul existenței: Prin al iepurilor somn speriat, Au trecut ogarii în lung și-n lat (...) Prin somnul profund al stejarilor Au trecut hoardele tătarilor O mie de toamne despletite Și o mie de ierni, care de care mai cumplite. (Nuanțe) Noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
seama că o îndeamnă spre un act ce se numește „omor”? Profesorul a încercat o eschivă: nu s-a gândit decât la binele ei etc. etc. - Dar ea este acum doi! Viața ei se confundă cu vietatea aceea plămădită în pântecul ei. Chiar nu poate înțelege?... Profesorul se simte total „descoperit”. Își amintește relatarea unui naturalist despre obiceiul leului mascul de a ucide puii, încât leoaicele să intre din nou în călduri, ca să-și asigure el „descendența”. Femelele se asociază și-
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
așteptare. La gesturi ce până mai ieri îi dădeau fiori, acum răspunde cu o tandrețe calmă. Mai mult, Profesorul are impresia că întreaga ei ființă emană „un aer de superioritate”, conferit, bănuiește el, de „taina” pe care o poartă în pântec. „Este ceva firesc!” - admite Domnul R. Le place amândurora să continue discuțiile pe teme religioase. Ea pare să-l provoace, iar el se lansează în „demonstrații” erudite, făcând, ca de obicei, tot felul de asocieri de idei și inventând ipoteze
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
vii, căpătând tot mai clar conformația unui trup uman. I-a fost dat femeii să trăiască prin și pentru cealaltă ființă, încă nenăscută, dar plămădită dintr un întreg existențial, din dorințe ce capătă realitate în substanța corporală a omulețului din pântec. Creșterea lui secretă până la exodul din „paradisul amniotic” vine să completeze misterul uman pe care doar viitoarea mamă îl poate percepe la dimensiunea lui cea mai adevărată. Profesorul acceptă spusele Teodorei: deși are „calitatea de autor”, bărbatul nu știe ce
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
urgiei berbere, ea era singura care mai trăia. I-ar fi putut curma zilele în orice clipă. Chiar și acum. Nu sunt decât două ceasuri de când Omalissan a înghițit în taină băutura amăruie care o să-i împiedice și luna aceasta pântecele să rodească. Orice altă sclavă prinsă că-și otrăvește măruntaiele ca să nu poarte copiii stăpânului ei ar fi plătit cu viața. Ea, nu. Musa știe, dar se face că nu vede. O lasă să creadă că a reușit să-i
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
într-o zi trezindu-l din visul său. Avito o privește, zicându-și: Of, atavismul! și izbucnește într-o disertație împotriva tuturor sfinților din Anul creștin, oameni antisociali, mai mult chiar, antisociologici. Și, văzând expresia soției sale, își zice: "până în pântecul însuși! asta își va face efectul!" * Marina se simte rău și Avito e îngrijorat pentru ea. Îi pare că s-ar putea să fie o naștere prematură și, surprins de presimțirea sa cu privire la aceasta, gândește să ceară un incubator lui
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
Spiritul, spiritul său, un dulce spirit material, vine s-o îmbibe și să o umfle, dar nu în ape de amăreală, ci în cea mai dulce rouă care se păstrează din această amărăciune la evaporare. Îi cântă Umanitatea eternă în pântecul etern al sufletului. Singuri se ating sânii care încep să se umfle; vine să lăstărească din vis viața, viața visului. Săracul Avito! Se va trezi acum? Va dormi acum? A sosit ziua; îl ține de antebrațul în care e întregul
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
Nu se poate lăsa să treacă asta așa, fără protest. Nu ți-am spus, Marina, că nu vreau ca să-i faci copilului aceste lucruri? Așa s-a făcut mereu, răspunde femeia cu un rest de independență care îi iese din pântec. Tu nu vrei decât să impui legi noi... Cine ți-a spus asta? și cum Marina tace, continuă ridicând vocea: Cine ți-a spus-o? Să vedem, răspunde. Nu știi că sunt soțul tău? Săraca Materie, strângând geniul la pieptul
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
mai mare geniu ca geniul poetic. Fă poezie, Apolodoro! Capitolul IX Cu câtă neliniște Apolodoro se urcă în pat nopțile. Atunci sunt aurorele sale, sărbătorile sufletului. Se atinge în răcoarea cearceafurilor, ghemuit cum a fost înainte de a se naște, în pântecul matern, și așa, în poziție fetală, așteaptă somnul, așteptând de la divinul somn, pios refugiu al vieții sale, tărâm sigur în care recâștigă pofta de a trăi. Înainte de a se culca, citește din vreo carte, din cele pe care i le-
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]