466 matches
-
câte v‐ am poruncit vouă”. (Mt. 28, 19‐20) La români creștinismul a fost adus de Sfântul Apostol Andrei „ cel dintâi chemat” adică primul apostol al Mântuitorului. El era frate cu Sfântul Apostol Petru. Mai există și astăzi peștera și pârâiașul Sfântul Andrei care se află în Dobrogea în comuna Ion Corvin. Sfântul Apostol Andrei a murit ca martir la Patras în Grecia răstignit pe o cruce în formă de X. După unele cercetări mai recente se pare că și Sfântul
INVATATURI NECESARE UNUI BUN CRESTIN by Stefan MAXIM () [Corola-publishinghouse/Science/538_a_853]
-
chiamă Prahova, după râul care curge d’adreptul din munte, aci vijelios, aci cu minte, azi răzvrătit, mâine liniștit (...). Curge pe o albie largă de pietre ca al șipotelor din Alpi. De amândouă părțile se reped spre el pâraie și pârâiașe spumoase care vin din depărtarea albastră a piscurilor ori căzând din stâncă în stâncă (...). La vârfuri lanțul de munți e știrbit și stâncos or uneori rotund și acoperit cu iarbă deasă unde excursioniști pot culege multe specimene de flori alpestre
CASTELUL REGAL PELEŞ (1875-1916) by POPA GABRIELA KARLA () [Corola-publishinghouse/Science/497_a_730]
-
se leagănă grațioasă pe un fir de grâu cireșii se aprind din nou și ne dăruiesc cercei aromați și gustoși după deal, dintr-un tezaur țîșnesc săgeți de aur miresme dulci plutesc în aerul răcoros al dimineții de august un pârâiaș tăcut curge printre bolovanii arși de soare ce albastru este cerul care se zărește printre ramurile stufoase ale nucului bătrân! vine de departe parfum de iarbă proaspăt cosită seara se lasă ușor, iar mireasma florilor de reginanopții mă învăluie soarele
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
posibile înlăuntrul meu. În bezna cabinei, aveam iluzia că, sub valurile ce izbeau de el vaporul se fluidifica el însuși, se topea precum un bloc de gheață. Auzeam apa peste tot - dincolo de coca vasului, pe culoar și deodată, ca un pârâiaș, pe podeaua cabinei! M-am aplecat și am pipăit, cu o precipitare înnebunită, o suprafață metalică uscată, care vibra sub degetele mele. Mâna mea a atins și pantofii, aliniați cuminte într-o așteptare absurdă. M-am întins din nou, trăgând
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
gândise niciodată. Au văzut În ele variate straturi de semnificații suprapuse, cum unele valori și stiluri de viață erau considerate mai importante decât altele și cum noi, americanii, aveam nevoie de șocul urâtului pentru a ne recunoaște valorile și responsabilitățile. Pârâiașele de spermă au fost cele mai citate ca reprezentând lăcomia noastră legată de plăcere care nu ține cont de haosul din jur și de proliferare. În anii care au urmat, haosul se referea la Încălzirea globală, iar proliferarea la armele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Ming, cu câteva sute de ani În urmă. Oferindu-le un amestec de vechi reprezentări de origine Nanzhao, Bai, Dai sau tibetană, Îmi doream să aibă și ei revelația faptului că toate aceste religii ale triburilor minoritare contribuiseră ca niște pârâiașe la marele curent dominant, și uneori chiar dominator, al gândirii chineze. Chinezii han au știut Întotdeauna să absoarbă diverse credințe, În același timp păstrându-și-le pe cele proprii ca fundal dominant. Chiar și mongolii și manciurienii, care Îi cuceriseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
atacul cu sarin a fost locul în care s-a produs - în subteran (underground), așa cum am numit și cartea. Lumea subterană a fost întotdeauna un motiv important, prezent mereu în romanele mele. M-am simțit atras de: fântâni, pasaje, râuri, pârâiașe subterane; alei întunecate și metrouri (atât ca scriitor, cât și ca om). Doar văzând unul din aceste lucruri, ideile îmi vin în minte imediat. Ele îmi ghideză inima pe cărarea poveștii. În cartea La capătul lumii și în țara aspră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Ceva nu se potrivea. Locul din pădure, sălbatic și greu de găsit, îi dădea fiori, hrănindu-i, după prezicerile funeste făcute de Malaberga, presimțirile întunecate, temeri pe care Balamber nu făcea nimic ca să le risipească. Văzându-l că descalecă lângă pârâiașul ce șerpuia de-a curmezișul întinderii de iarbă, nu se putu abține și îl întrebă dacă într-adevăr voia să poposească acolo. — Sigur, unde altundeva? fu răspunsul bărbatului. Aici e apă, pășune pentru cai și mai ales liniște. Tovarășii săi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
scruta atent înaintea sa, în căutarea dușmanului. Refăcând drumul pe care-l străbătuseră până atunci, mingan-ul urcă, apoi coborî de mai multe ori lungile ondulări ale câmpiei, străbătând în goană șiruri de plopi și desișuri de stejar, traversând în zbor pârâiașele, răvășind și călcând în copite lanurile de grâu. Bubuitul cadențat și asurzitor al pașilor sutelor de cai nu lăsa să se audă decât slab și doar pentru scurte momente ecourile bătăliei, dar deasupra pădurii ce flanca râul, Balamber vedea deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
brațe și picioare înțepenite de moarte, copite de cai, arme încă fluturate, dar care nu aveau să mai ucidă. Din cauza înclinației terenului, sângele se scurgea de pe acele trupuri pe pantă în jos, atât de mult încât tulburase apa unui mic pârâiaș ce curgea mai la vale: soldații cu gura uscată ce coborau să-și potolească setea urcau scuipând și curățându-și gura, înăcrită de gustul ei stricat. Ultimul asalt fusese cumplit, iar el se întreba prin ce plan binevoitor al Providenței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
să încheie recoltatul, astfel că o mare parte din grâne se afla încă pe câmp, uscându-se sub soarele arzător de iulie. Era foarte cald, iar oamenii mergeau goi până la brâu, potolindu-și setea și adăpându-și caii din numeroasele pârâiașe ce tăiau câmpul. Ca întotdeauna, acolo unde terenul le-o îngăduia, grosul armatei rămânea pe drumul pavat, însă unitățile ce nu erau încetinite de care preferau să se deplaseze pe câmp. După câte se părea, trupele lui Etius se țineau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
altă petrecere erau plimbările în jurul Bârladului - și iarna și vara. Fugeam de la școală fără nici o mustrare de conștiință. Mi s-a întîmplat să lipsesc și două săptămâni. Primăvara, când se topea omătul, mergeam pe câmp și simțeam profunda melancolie a pârâiașelor și a nourilor albi subțiri de pe cerul înalt. Dar mai ales nopțile de martie când încă era omăt, dar venea o suflare de primăvară - acelea nu se pot uita! O altă fericire era grădina publică, mare ca o pădure, misterioasă
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
zăpezii. Mașa Însă Își păstra cu grijă câștigul strâns În buzunar... În casa lor se Încetățeniseră alte obiceiuri. Ca să fie curați la trup și la suflet, babulea le pregătea din timp baia de aburi construită În spatele șurii, nu departe de Pârâiașul Alb ce traversa grădina și unde iarna copiii se trăgeau cu patinele și săniile. Un fum albăstriu, dens ca laptele, plutea peste nămeții de zăpadă ce se Înălțau până sub streșini, apoi, strecurându-se printre șiruri de mesteceni și mălini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
a aplecat înspre în față. Pe bune ? Cum ai rezistat ? Ellis a ridicat din umeri. Am avut o grădină. Pomi fructiferi - meri, pruni, cireși. Malul de la nord e însorit, numa’ bun pentru legume. Nu trebuie decât să redirecționezi apa din pârâiașe. Vara aveam fasole și mazăre, vara roșii și piure și puneam de-o parte destul cât să-mi ajungă și peste iarnă. Am și săpat nițel, da’ nu ieșeau bani. Făceam ustensile de bucătărie și vase din cupru. Pescuiam. Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
care trecea prin stânga unui vârtej uriaș, dar, ca prin minune, ei au depășit vâltoarea fără nici o zdruncinătură. Jina a scos un chiot. Zach a lăsat vâsla și și-a sărutat soția cu pasiune, în vreme ce barca trecea lin pe lângă bifurcațiile pârâiașelor Otter și Eagle. Te iubesc, i-a spus el Jinei. Femeia s-a dezlipit din sărutare cu ochii umezi. Era pentru prima dată când Zach rostise cuvintele astea sigur pe el. 6 În noaptea nunții, Naji i-a povestit lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
în ea. Fundul de piatră era neted, iar apa îi ajungea până la gât. Cineva săpase în peretele lateral o băncuță și un orificiu prin care apa se scurgea înspre locul unde apa fierbinte se prăbușea într-o cascadă îngustă înspre pârâiașul de jos, în lungul căruia creșteau tot soiul de plante ciudate și portocalii. O clipă, Jina a închis ochii. Când i-a deschis din nou, Zach era pe marginea povârnișului, gol ca Pan și decorat cu frunze galbene de plop
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
virat-o lateral fix în curul mârâitor al unei instalații de aer condiționat care mi-a expediat în obraz cea mai rea și fierbinte respirație a ei. Eram pe Eighth Street, la vest de Fifth Avenue, cu nuanță roșiatică a pârâiașelor secate din august, și multe taxiuri din Honolulu cu bluzele lor, și toată agitația de junglă cu strălucirea atracțiilor și avertismentelor. Nici o mașină nu se clintea la intersecții. După care s-a întâmplat ceva, așa cum e previzibil în focul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
dintre cei mai iuți armăsari și s-a afundat în pădure, bucurându-se, cu toată spaima ei, că și-a recăpătat libertatea. Prințesa s-a oprit după o bucată de vreme, într-un luminiș cu copaci tineri, udat de două pârâiașe limpezi ce se uneau și-și amestecau apele într-un susur plăcut. Crezându-se departe de Rinaldo și sleită de oboseală și de arșița verii, ea a văzut cu bucurie un mal acoperit cu flori,atât de dese încât aproape
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
posibilități materiale) tatăl lor le dăduse voie să se ducă. Când fetele dăduseră la o parte draperiile în acea sâmbătă dimineața, lumea exterioară era cenușie și umedă. Nori negri pluteau peste deal, iar apa de ploaie se scurgea în mici pârâiașe pe strada pietruită de sub ferestrele dormitorului lor. Nu aveau ce face. Excursia a fost anulată. Lui Malcolm Johnstone aproape că-i venea să se ia singur la șuturi de disperare. Întotdeauna repeta asta, când povestea ce s-a întâmplat atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
țânțari. Fiecare atingere îi usucă pielea. Clima tropicală are acest efect blestemat asupra lui, dizolvând tot ce-i european în el în arșiță și umezeală, transformându-l pe acest slujbaș al Domnului, într-un lucru senzual, un trup gol cu pârâiașe de sudoare ce se termină în față, într-un proeminent pendul încordat, un penis. Se tăvălește pe podea, gemând. Are 24 de ani. În nopți ca aceasta a cedat, mâinile sale muncind vinovate până la capătul puterilor. În seara asta, aude
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
din camera estică e întotdeauna pregătit, răcorit sau încălzit, în funcție de anotimp. După aceste încăperi urmează sufrageria, baia, camera de zi și cămările. În a doua parte a palatului se întinde grădina, care va deveni locul meu preferat. Cuprinde pajiști și pârâiașe naturale, precum și un iaz micuț numit Lacul Ceresc. Vo lăsa intenționat plantele acvatice să crească nestânjenite în el, deoarece îmi doresc să-mi amintească de Wuhu. Întotdeauna am adorat plantele și eram un grădinar pasionat. Îmi voi umple grădina cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
destul de nelalocul ei: pornea cam din mijlocul satului, străbătea fundurile câtorva curți și, spre celălalt capăt, spărgea coasta dinspre Dunăre și se deschidea către Baltă. Valea părea făcută din lovituri scurte de topor mânuit de un nepriceput: era adâncă, Întortocheată, pârâiașul curgea Între două maluri abrupte și Înalte. Așa de Înalte, că soarele apuca să o vadă numai vreo oră, În timpul dimineții, după care se pierdea dincolo de culmea malului dinspre Miazăzi. Nici În acel singur ceas soarele nu atingea fundul Văii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și cu blănițele frumoase. Știa când să-i taie ca să aibă haina cât mai deasă. După ce săra pieile și le usca, le Înghesuia În saci, se Îndrepta spre fundul grădinii care se termina În fioroasa Vale a Puțului, traversa apoi pârâiașul, afundat Între bozii, lipani ori țevi lungi de cucută și ajungea În curtea din spate a lui Câinaru, bătrânul cojocar și tăbăcar. Acesta cumpăra pieile de iepuri de la primar, le tăbăcea și cosea din ele căciuli și haine croite cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
împlătoșați, steaguri și cai din urma lui - așteptau, neliniștiți, în întuneric. — Undeva într-acolo susură un izvor. Aud murmur de apă, pare-mi-se. — Acolo e! Apă! Bâjbâind prin bălăriile râpei de lângă drum, unul dintre militari descoperi, în sfârșit, un pârâiaș între pietre. Unul după altul, soldații se îmbulziră să-și umple gamelele cu apă limpede. Asta ne va ajunge până la Tenjin. Poate vom mânca la Yamazaki. Nu, noaptea e atât de scurtă încât, probabil, când ajungem la Templul Kaiin, va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
nu sunt o pradă ușor de digerat... - Oferta ta este... este inacceptabilă, îi răspunse bâlbâit Kaan. Începu să respire într-un ritm greoi și sacadat ca un animal hăituit. Fața i se înroșise din cauza nervilor, iar transpirația îi curgea în pârâiașe pe fața buhăită, de parcă tocmai terminase niște exerciții de gimnastică imposibil de realizat pentru cineva de gabaritul său. - Cred că am intrat pe un făgaș fără întoarcere, căpitane, continuă el. Prezența ta aici este deja cunoscută. Eu trebuie să distrug
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]