1,303 matches
-
care, fiind mai în vârstă, se căsătorise cu mult înaintea lui Piele. Bătrâ- nul Ion Teșcuț, zis Stăncete, tatăl lui Piele și al Măriei lu’ Zemțer, își avea gospodăria în mijlocul satului, puțin mai sus de locul în care Pârâu’ Arinilor (Pârău’ Arinilor) sau Pârâu’ Dosului, (Pârău’ Dosuli) traversează Calea Mare pe sub un pod de piatră, iar de-o parte și de alta a gospodăriei lui se aflau gospodăriile altor doi oameni cu același nume - un alt Ion Teșcuț zis Pâclă, și
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (II) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366404_a_367733]
-
se căsătorise cu mult înaintea lui Piele. Bătrâ- nul Ion Teșcuț, zis Stăncete, tatăl lui Piele și al Măriei lu’ Zemțer, își avea gospodăria în mijlocul satului, puțin mai sus de locul în care Pârâu’ Arinilor (Pârău’ Arinilor) sau Pârâu’ Dosului, (Pârău’ Dosuli) traversează Calea Mare pe sub un pod de piatră, iar de-o parte și de alta a gospodăriei lui se aflau gospodăriile altor doi oameni cu același nume - un alt Ion Teșcuț zis Pâclă, și tot un Ion Teșcuț, dar
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (II) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366404_a_367733]
-
verdele atât de crud Și e câmpia iarăși înverzită, Frumoasă ca un tânăr nud. Îmi pun câmpul așternut, Căpătâi snop de strujeni Și mă văd la început, Mic copil la Rădășeni. Îmi vreau cenușa risipită, Prin glodul satului natal, Prin pâraie pline de răchită, Pe unde cânta cândva LICAN. Aprilie 2003 Referință Bibliografică: Primăvară / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 403, Anul II, 07 februarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Mihai Leonte : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
PRIMĂVARĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 403 din 07 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346620_a_347949]
-
în gând. Nici demonii din iad nu pot Să-ți ispitească iubirea; Fierbi ca un vulcan, în clocot, Dulce-ți este... răstignirea! Nimeni, femeie, nu poate Să lupte cu zâmbetul tău, Lacrimi de-ți curg, nestemate, Din matcă revarsă-un pârău. Stânca cât este de tare Nisip se preface în vânt, Valul se-aruncă din mare, Sub talpă să-l calci pe pământ. Și păsări te-ascultă când taci, Și iarba crește mai verde; Prin lanuri se gudură maci, Floarea în
NIMENI, FEMEIE, NU POATE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 365 din 31 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351100_a_352429]
-
din abundență! Găsind aur în albia râurilor, au tot urcat pe firul lor și au început să facă gropii, să-l caute și-n adâncime, era logic, a fost cu succes. Astfel au apărut primele gropi, primele galerii pe marginea pâraielor, a râurilor, fiindcă în credința lor practică aurul venea din adâncuri! Geto-dacii au observat îndeletnicirile agatârșilor și au început să caute și ei aur în albiile râurilor sau prin mineritul primitiv și au adunat mult aur. Atât de mult încât
SALVAŢI ROŞIA MONTANĂ (4) – O ISTORIE UNICĂ A AURULUI DIN MUNŢII APUSENI de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 908 din 26 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345640_a_346969]
-
teama-mi fuge-n trecut, speriată! Alături, îmi zâmbești enigmatic, ascunzând scara sub aripă. Rămâi, cu mine, pasăre rară și nu voi mai privi niciodată în abis ci numai cerul, casa mea și a ta! DOUĂ VIEȚI Viețile noastre, două pâraie, cu albii bine croite, revărsându-și preaplinul din beția ploii care a trecut. Libere, undeva pe bărăgane, șuvoaiele se îmbrățișează. Pentru câtă vreme însă?! DARUL MEU Pe banca din parc așteptai viitorul. Erai atât de încordat, cu pumnii strânși! Voiam
SECTIUNEA MEA DIN ANTOLOGIA SIMBIOZE LIRICE de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 733 din 02 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345665_a_346994]
-
carcerei tale Edmond? Te face să te simți mai bine dacă mă lași să vorbesc cu pereții?! Deci? Nu ai absolut nimic de spus? De ce taci iarăși ca un mut?! Vorbea sacadând cuvintele într-o prăvălire verbală, cu repeziciunea unui pârău de munte, fără a-și mai putea controla tremurul vizibil al bărbiei delicate. Buzele cărnoase, magistral conturate într-o chintesență de forme care însumau tabloul unei incomensurabile frumuseți feminine, aruncau cuvintele cu toată roșeața lor pulsândă. La un moment dat
FLUTURI SUB CEARCĂNE II de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 254 din 11 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355837_a_357166]
-
ferestre, să-și amintească de lumină și apă; se dezgheață pământul și aburii se ridică-n cer... Noaptea-și mai încearcă puterile cu minus, doar atunci când o cuprinde ceața și i se văluresc marginile de vânt peste șipotul deslușit al pâraielor. Dimineața, pe sub cerul decolorat, când orizontul își mărește distanțele, apari ca o limbă mișcată pe semicerc, în direcția în care fuge timpul. Vine primăvara ca o mângâiere de femeie cu buclele peste obrazul zilelor; simt cum și-n mine sângele
POVESTE DE IARNĂ de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 455 din 30 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354817_a_356146]
-
în care trăiesc: sunt duri, rezistenți, nu se plâng când le este greu, luptă cu determinare să ajungă la țintă propusă. Așa cum o surprinde în creațiile sale autoarea, viața patriarhală, cu ritmul ei, dictat de curgerea anotimpurilor - ba iute, ca pâraiele de munte, ba molcomă, ca urcușul turmelor pe panta muntelui - se derulează după legi nescrise, bine cunoscute de oamenii locului. O importanță deosebită se dă efec¬telor vizuale, motrice, sonore, gustative, olfactive, ce sunt în perfect acord cu emoțiile și
LANSARE DE CARTE MARIA IONIŢĂ de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 1930 din 13 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368948_a_370277]
-
Acasa > Poezie > Imagini > PRIVESC PÂRAIELE ÎN URMĂ Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1905 din 19 martie 2016 Toate Articolele Autorului Privesc pâraiele în urmă, Pe coasta muntelui, în sus Și văd, ici-colo câte-o turmă, Mergând spre staul, la apus. Se-nchide
PRIVESC PÂRAIELE ÎN URMĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1905 din 19 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368975_a_370304]
-
Acasa > Poezie > Imagini > PRIVESC PÂRAIELE ÎN URMĂ Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1905 din 19 martie 2016 Toate Articolele Autorului Privesc pâraiele în urmă, Pe coasta muntelui, în sus Și văd, ici-colo câte-o turmă, Mergând spre staul, la apus. Se-nchide zarea spre izvoare. Se strânge viața în culcuș. Pădurea-și pierde din culoare, Când astrul scade din urcuș. Iar în
PRIVESC PÂRAIELE ÎN URMĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1905 din 19 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368975_a_370304]
-
zarea spre izvoare. Se strânge viața în culcuș. Pădurea-și pierde din culoare, Când astrul scade din urcuș. Iar în înalt, doar vântu-adie, Veghează peste-a vieții taină. Din ceruri, luna argintie, Pictează-a nopții neagră haină. *** Referință Bibliografică: Privesc pâraiele în urmă / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1905, Anul VI, 19 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ovidiu Oana Pârâu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
PRIVESC PÂRAIELE ÎN URMĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1905 din 19 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368975_a_370304]
-
a fost Cuvântul și Cuvântul era la Dumnezeu și Dumnezeu era Cuvîntul” (Geneza) Născut, puiuțul cuibărit în scutec Simte primul alint, întâiul cântec E graiul mamei, aromă sonoră Smirna și tămâia din prima oră. Ea are-n glas susur de pâraie Iar în privire iubirea-i văpaie Crânguri de vise, adiate de vânt Boabe de mărgăritar în cuvânt. Din dor de dor se-apleacă smerit Peste pruncuțul abia adormit Cu glasu-i de miere îi cântă ușor Angelic, cântec de leagăn ocrotitor
POEME DE ZIUA LIMBII ROMÂNE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370420_a_371749]
-
să-i taie calea hoțului. Acesta, mai dibaci, dintr-o saritură peste gard, fu în drum. Dar nici Niță nu se lăsă mai pre jos. Hoțul o luă la vale spre casa lui Ion Săndulescu. Dupa casa acestuia era un pârău și un drum care duceau spre Dobricea care era aproape secată. Hoțul, dacă ajungea aici, era scăpat. Dracul îl mai găsea prin aninii deși ce creșteau pe malul apei și de o parte și de alta! Așa că bietul Niță începu
NIŢǍ AL POPII de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369483_a_370812]
-
noastră. Poate că acești copii ai mei s-au obișnuit, nu stiu ce-i în sufletul lor, dar eu am sângele înghețat și mintea blocată. Traversez kilometri de frumusețe și nu mă atinge nimic. Mă uit la cer, ascult foșnetul brazilor, privesc pâraie de poveste și tot ce simt e mohoreala și picioare înghețate. Pădurea, care în orice situație mă făcea fericită, și-a pierdut puterea de vindecare, nu poate sparge globul în care sunt închisă. O altă imagine: suntem în vizită la
DEMNITATEA UNEI FEMEI de OLIVIA DUMITRU în ediţia nr. 2169 din 08 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369693_a_371022]
-
FEREASTRĂ Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1831 din 05 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Un ger câinos se-așează-n noapte, Și țintuiește stele-n cale. E-așa de frig că-ngheață șapte Straturi de-omături de pe vale. Încremenesc pâraie-n unde, Ca niște nefirești fantasme Și orice-i viață se ascunde. Decorul, parcă-i rupt din basme! Iar astrul nopții pare-o umbră, Ce-i strâmbă nopții-nfățișarea, Făcând-o să ne pară sumbră Lucire ce chiorăște zarea. Sub
DE GHEAŢĂ FLOARE LA FEREASTRĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1831 din 05 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368179_a_369508]
-
mea de lut. slova mea-cuvânt de vis toate păsările mi-s zboruri în vârtej de rime și de doruri și de știme las ferestrele deschise ca să-mi intre-n casă vise de cocori cu aripi ude prin frunzișurile crude și pâraie în căderi visând numai primăveri ce frumos se face noapte printre vise printre șoapte vine draga primăvară nu mai știu a câta oară ni se înverzește codrul ne dă mugurul și rodul glezne albe de fecioare se desfac și dau
NUNTIRE DE CUVINTE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1154 din 27 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370155_a_371484]
-
septembrie 2015. Stăm așa gravi, timpul ne plouă, Cu destinul alături îmbătrânim; Altă lumină, aer, lume nouă Și călătorim etern către țintirim. Scocul nădejdii sec, gândul coclit, Prin sânge trece cornul tristeții: Plânge, aripa ruptă, vag infinit În care coboară pâraiele vieții. La răsărit zările pară, Alămuri ruginite țipă strident, Vrerea uitată, surdă, amară, Și cortina lăsată funebru, atent. Poate mai știi idila de an, de zece, Crește-n noi amintirea cenușie, Toamna, moarte, visul falnic trece Și privim în ram
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/370178_a_371507]
-
1938 ... Citește mai mult Stăm așa gravi, timpul ne plouă,Cu destinul alături îmbătrânim;Altă lumină, aer, lume nouăși călătorim etern către țintirim. Scocul nădejdii sec, gândul coclit,Prin sânge trece cornul tristeții:Plânge, aripa ruptă, vag infinitîn care coboară pâraiele vieții.La răsărit zările pară,Alămuri ruginite țipă strident,Vrerea uitată, surdă, amară,Și cortina lăsată funebru, atent.Poate mai știi idila de an, de zece,Crește-n noi amintirea cenușie,Toamna, moarte, visul falnic treceși privim în ram pe
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/370178_a_371507]
-
1937 MELANCOLIE Stăm așa gravi, timpul ne plouă, Cu destinul alături îmbătrânim; Altă lumină, aer, lume nouă Și călătorim etern către țintirim. Scocul nădejdii sec, gândul coclit, Prin sânge trece cornul tristeții: Plânge, aripa ruptă, vag infinit În care coboară pâraiele vieții. La răsărit zările pară, Alămuri ruginite țipă strident, Vrerea uitată, surdă, amară, Și cortina lăsată funebru, atent. Poate mai știi idila de an, de zece, Crește-n noi amintirea cenușie, Toamna, moarte, visul falnic trece Și privim în ram
POEZII PUBLICATE ÎN DIFERITE ZIARE ŞI REVISTE ALE VREMII de ION PENA în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370153_a_371482]
-
în: Ediția nr. 1542 din 22 martie 2015 Toate Articolele Autorului Cavale tânguie prin munte, Brăzdând cu mult prea lungi suspine, Tăcerea crestelor cărunte, Eu plec, gândindu-mă la tine. Chiar valea, iată, lăcrimează, Subt spuzele de reci lumine, Bocesc pâraie la amiază, Și plec, gândindu-mă la tine. Se-aude peste deal un clopot Chemând creștinii să se-nchine, La mine-ajunge doar un șopot Când plec, gândindu-mă la tine. Se-aude ceasul hohotind, Plecarea mea pe căi străine. Tu
ROMANŢĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353425_a_354754]
-
steiuri ridată. Iar barba-i pădure, asprită de geruri, De chiciuri și nea e din plin pomădată. Tăria aceasta, cu oaspeți doar vânturi, Cu vremea ce trece, e tot mai frumoasă. Primit-a ca rosturi rotirea de vulturi Și dese pâraie versanții să-i coasă. Născută din el ca o lacrimă mare, Țâșnirea de ape spre vale pornește, Întâi nevăzută, apoi o cărare, Prin pietrele aspre atent șerpuiește. Mai murmură-n cale zglobie și-adună Grăunțe de rouă și picuri de
REGAL DE IUBIRE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352867_a_354196]
-
am realizat că am succes am dorit să mă fac actor. Scena a fost și este, în ce mă privește, doctorul și doctoria! Râul nu se acumulează de la sine, torentul lui nu există din neant, el provine din nor, izvor, pâraie, afluenți... Întocmai artistul. O cercetare extinsă în biografia lui conduce la legături de familie, mai îndepărtate sau mai apropiate, cu alți artiști. Care sunt coordonatele din această perspectivă, în ceea ce te privește? Întocmai ca ale râului. Suntem doi frați gemeni
PAUL TALAŞMAN. SCENA, DOCTORUL ŞI DOCTORIA ACTORULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352869_a_354198]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > PRIVESC PÂRAIELE ÎN URMĂ Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1576 din 25 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Privesc pâraiele în urmă, Pe coasta muntelui, în sus Și văd, ici-colo câte-o turmă, Mergând spre staul, la apus. Se-nchide
PRIVESC PÂRAIELE ÎN URMĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1576 din 25 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353910_a_355239]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > PRIVESC PÂRAIELE ÎN URMĂ Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1576 din 25 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Privesc pâraiele în urmă, Pe coasta muntelui, în sus Și văd, ici-colo câte-o turmă, Mergând spre staul, la apus. Se-nchide zarea spre izvoare. Se strânge viața în culcuș. Pădurea-și pierde din culoare, Când astrul scade din urcuș. Iar în
PRIVESC PÂRAIELE ÎN URMĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1576 din 25 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353910_a_355239]