235 matches
-
Doamna Dora Alina Romanescu reconstituie în romanul „Roata timpului” arborele genealogic al familiei sale. Un pom care are și ramuri sănătoase dar și uscate, frunze verzi dar și gălbui care așteaptă să se desprindă în vânt, fructe care dau în pârg dar și coapte, pe lângă care se găsesc și altele cu început de putregai, exact ca etapele vieții omului sănătos sau bolnav. Nu din toate florile pomului rodesc fructe fiindcă unele dispar de cum înfloresc. Aceștia sunt îngerașii de câteva luni care
VIAŢA – UN EPISOD DIN „ROATA TIMPULUI” de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1426 din 26 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376770_a_378099]
-
ceasul. Un pom de Crăciun mai reușit nici că se putea! Deși, parcă, poți să știi? Nu sunt de ici-colo nici portocalii și lămâii, care atârnă plini de fructe. În preajma Crăciunului, „globurile citrice”, comestibile și zemoase, își ating apogeul în pârg. Entuziasmul pune de pe acum stăpânire pe toată lumea. Se înghesuie popor, ciorchine, pe la târgurile presărate generos în sâmbetele și duminicile începutului de decembrie. Unele sunt de dimensiuni imense, cum este bâlciul din Cocentaina, care se ține fără întrerupere de mai bine
MAGII CUM SOSIRA de GABRIELA CĂLUŢIU-SONNENBERG în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375133_a_376462]
-
special amenajate în acest scop. Cine are puțin noroc nimerește însă într-o perioadă mai puțin frecventată, la trecerea dintr-un sezon în altul, toamna sau primăvara, când natura pendulează nehotărâtă între albul de nea și verdele crud, sau între pârgul auriu al verii și roșul toamnei ce bate la ușă (vestitul Indian Summer american). Se spune că în extrasezon, aerul din Yosemite s-ar încărca cu impulsuri care amplifică simțurile, electrizându-le. Pentru noi, începutul de septembrie a fost o
YOSEMITE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375251_a_376580]
-
de proza scurtă propun în acest număr al „Agorei literare“ Bogdan Kory-Mercea (O clipă de vijelie), Ion Croitoru (Madam Capot), Ștefania Kory Calomfirescu (Finuțul doctoriței), Ion Constantinescu (Fumuri de lăptăreasa), Ioan Lila („Pe aleile de stele“), Aurelia Oancă (Ierburi în pârg), Magda Simionescu (Era în... Octombrie - fragment), Florica Buțiu-Baciu (Dreptatea rândunelelor). Articolul MIZIL - lumea poeziei și epigramei prefațează ciclul Flori de Piersic al maestrului Eugen Albu. Că de fiecare dată, revista „Agora literară“ conține o importanță secțiune închinata poeziei. Semnează versuri
A APĂRUT AGORA LITERARĂ, ARTICOL DE VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 983 din 09 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372763_a_374092]
-
Vuiet de Stâncă Pelasg-Fiul Cerului și al Pământului, cu Fiul Muntelui. Timpul din urma-sosit Cu toții sunt gata de luptă S-alunge stirpea păgână Aciuată-n pământ străbun și glie sfântă Hoarde nebune, ce spumegă încă Si roade ca viermele-n pârg A țării sămânță. Pe aripi de gând ca o nălucă La Cei din Vale-am ajuns cu poruncă Răgazul să-l lase la urmă Să mâie la luptă... Și-a fost cea luptă, din noapte spre zi Zamolxe Străbunul cu
DEZROBIREA GETO-DACIEI de ARON SANDRU în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373079_a_374408]
-
sete,/ simt, doar, că mi-e sete,/ o sete încărcată cu flori!/“. Expresia este un ceremonial (Ramura verde), sau imaginea unei „firești” osmoze, în buna tradiție a poeziei noastre, dintre natură și om: „rămân/ ramura verde/ împărtășită/ cu poame în pârg/. (Ramura verde) Poetul simte nevoia unei „corespondențe” cu conștiința lucidă, în prezentul său și qui-pro-quo-urilor sociale și istorice; este nevoia de dialog cu eul său, ajungând în infernul plângătoarelor sălcii fără sălcii, fiindcă poetul visează la „o matcă lină/ săltând
VISUL POETULUI GHEORGHE A. STROIA ŞI „SETE” DE VIAŢĂ PE RAMURA „VERDE” de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1687 din 14 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373246_a_374575]
-
peste întinderi neodihnite. Dezleagă-mă de mine, rupe punți verticale de umbre și lasă-mă să ascult vrăjitorii de seară citind în semne de ceară, descifrând sensuri abstracte din ecouri rotunde. Mirosi a ploaie de vară, a iubire dată în pârg și a mine. Mă voi învălui într-un vals albastru și mă voi pierde în tine că un cântec scris pe coapsă viorii. Tu răsfață-mă între două culori, pictează-mi enigme pe piele cu verde din grădinile de sus
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372088_a_373417]
-
sfințitor, Bucură-te Sânge al lui Hristos, căci ai mântuit setea nepotolită din suflet; Bucură-te Trup al lui Hristos, căci ai îndestulat foamea păcătoșilor; Bucură-te Sfântă Euharistie, hrana păcătoșilor; Bucură-te belșug de mântuire, Bucură-te roadă în pârg a credinței; Bucură-te Floare albă care împodobești Altarul Fecioarei; Bucură-te triumf al harului sfințitor; Bucură-te Evanghelia păcii și pavăza credincioșiei; Bucurați-vă voi, sfintelor moaște care parfumați sufletele curate; Bucură-te Sfânt Tabernacol, care ești Casa Mântuitorului
EXULTATE, JUBILATE! ALELUIA! LITANIE DE BUCURIE ŞI SLAVĂ LA ÎNVIEREA DOMNULUI NOSTRU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1205 din 19 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374681_a_376010]
-
dacă-s că iarbă și-astfel eu mă voi petrece". "Înalță-te, trîndave Suflet, de ce să șezi aici? de ce șezi jos și plîngi? Soarele de colo-mbătrîni-va și se va prăbuși, dar tu-nflori-vei veșnic. 420 Fructul va da-n pîrg și va cădea, se veșteji-vor florile, Dar tu tot vei trăi; înalță-te, O șterge-ți lacrimile rourate". "Ha! tot voi trăi? de unde a venit mîngîietor glasul acela dulce? Și dincotro glasul acela de durere? O soare! acuma pentru
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
promova o eshatologie bazată pe prosperitate materială și dădea dovezi clare că este pe cale să edifice, cu ajutorul tehnologiilor, Edenul terestru. În anii ’60, oamenii de știință, savanții, cercetătorii etc. au înlocuit profeții, evangheliștii și apostolii. „Fructul cunoașterii” științifice dădea în pârg, în sfârșit, pentru prima oară de la alungarea lui Adam din Rai. Nimeni nu băga de seamă că perfecțiunea sa este doar aparentă și puțini își puneau problema dacă nu cumva infailibilitatea științei pozitive și splendoarea tehnologiilor sunt „roase pe dinăuntru
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
friguroase, fie că-și compuneau stihurile pentru a fi cetite În saloane glaciale pentru un public cu sânge de reptilă, poeții au preferat În acel timp temperaturile joase. Alții, dornici, poate, de compensații lirice, au stors În cântecele lor febrile, pârgul fierbinte al verii, și au adus prinos amiezii drepte. Cât despre toamneă parcuri dezolate, agoniceă covoare de frunze Îngălbenite foșnind trist sub pasul singuratic al poetuluiă Ele sunt prea bine cunoscute. Poeților noștri de astăzi, primăvara le este anotimpul preferat
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
necunoaștere suficientă a omului nou ce se dezvoltă În patria noastră și o serie de confuzii ideologice, evidente mai ales În poeziile Spunea odată Heine și Nu, nicidodată. (Ă). Ați văzut vreodată cum cercetează agronomul spicul care a dat În pârg? L-ați văzut alături de el pe țăranul zilelor noastre stăpân al ogorului său? Dacă nu-i grăuntele plin și dacă spicul e atins de vreo boală, ați văzut cum chipul agronomului și al țăranului se Întunecă și se Încordează, În
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
încântă cu parfumul lor și în câmp crește recolta viitoare. Iar ploaia, pe care Sorina era atât de supărată, ajută să crească și să rodească și merele ori perele, și roșiile ori castraveții, și grâul ori porumbul. Vara e vremea pârgului: atunci, grâul cel mustăcios și înspicat așteaptă să fie scos din lan, dus mai întâi, la moară, apoi la brutărie, deci la fabrica de pâine. Atunci se coc roșiile și castraveții, perele și merele și tot ce are mai bun
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
și desișurile de pe Loira îl apăsau, trezind în el neîncrederea tipică pentru cel deprins cu orizonturile largi, câmpia aceea într-un fel îl fascina. Impresia de planeitate pe care i-o dădea vederea acelei câmpii întinse, aurită de spicele în pârg și mângâiată de acel apus de iunie, era temperată de șirurile de plopi și de pâlcurile de mesteceni, al căror frunziș fremăta sub mângâierea unui vânt cald, venit dinspre miazăzi. Privirea sa, îmbătată de mulțimea de culori, era cucerită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ar fi atins și de carne de om. Onisei venise cu un mărfar și coborîse la Hadic; de acolo o luă pe jos până-n Vișani, iar de aici făcu un ocol până-n Șiret, Înnoptând prin lanurile de secară date În pârg sau aciuându-se la marginea pădurii, și ajunse În Brodina abia după două săptămâni. Era atât de lihnit de foame, Încât atunci când Fedosia Zlatausta Îi dădu un coltuc de pâine, Începu să tremure ca apucat de friguri. Spunea că s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
cu un ochi atent cărarea ce ducea În sat și cu celălalt vaca ei bălțată care se apucase tocmai atunci să se balige-n iarba Înaltă și plină de rouă. Câte o ciocârlie țâșnea din lanul de grâu dat În pârg spre soarele care abia se ridica la orizont, iar lanul se legăna Încet, În bătaia unui vânticel de vară. În acest peisaj pașnic și matinal, sexul ei se transformase Într-un cuib nespus de hazliu și de darnic, un cuib
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
și al Toamnei. Copiii mei încă mici la vremea aceea zburdau nestingheriți prin ograda largă, pavată cu iarbă și flori, se pierdeau printre rândurile de vie în căutarea butucilor cu poamă văratică, se cățărau în pomii cu fructele date în pârg, bucurându-se cu toată ființa de lărgime, de libertate, de alergare. Trăind sentimentul că mă aflu într-un autentic petic de paradis pământean, dialogul cu primitoarele gazde se învârtea în jurul problemelor complexe ale vieții, apropiindu-se tot mai des de
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
chiar sub preț. Dar țăranii toți aflară că în sat este-o Joiană Care la varsat de doniți Este mare campioană. Morala: Socoteala de acasă nu se potrivește-n târg. Cumperi crud și rezultatul Crezi că-l poți avea în pârg, Deseori îmbuibi subiectul sau il umpli de osânză Și constați că te trădează Sau nu face nici o brânză. Flori de crin Am făcut casă din pietre Aruncate de dușmani Și din vorbele-ascuțite vers Să zboare peste ani, Am strâns ura
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
peisajului din frază consistență și care vorbesc despre o anumită îndemânare a autorului ajunsă departe, într-o zonă unde poate spune orice în chip literar, și duritatea faptului anost - să fie transformată în livadă înflorită sau cu fructe date în pârg. M-a impresionat sincer paginile de final și sfârșitul simplu de muritor a generalului, unde cartea are de acum rezonanțe sonore și sufletești în memoria lectorului, dându-i simțăminte nostalgice și acel dulce-amar ce ți-l lasă o carte bună
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93034]
-
mai atent la cele ce se aflau pe masă și nu mică mi-a fost mirarea când am băgat de seamă că în dosul ulcelei se ascundea un păhăruț plin ochi cu o licoare de culoarea unei cireșe date în pârg. „Măi, să fie! Doar n-o fi bun de băut?”m-am gândit eu, ducând la nas păhărelul din care se ridica o miroaznă plăcută cum n-am mai întâlnit. Am apropiat cu grijă paharul de buze...am gustat...Ah
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
o masă, în trei. Omul pe care îl iubise mai presus de orice însămânțase o alta, căreia îi creștea burta și sânii îi atârnau grei, ca ugerul unei juninci înțărcate. Așa i-o luase: tânără și deșteaptă, abia dată în pârg, ca s-o simtă pe cerul gurii. Dimineața în care el scosese batista prenupțială dintre pulpele celeilalte femei și o arătase mesenilor care petreceau încă, îi bătuseră ei cuiele în sicriu. Avea treizeci și nouă de ani și o lună
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
oameni credincioși Creatorului lor Îndepărtat, căruia nici că-i pasă. Aceste suflete uscate și pline de pizmă schingiuiesc inocența cu biciul vinovăției și al păcatului și al urii față de fire. Ei vorbesc despre „păcatul fuduliei“, stîlcesc carnea ce dă În pîrg, Îngheață aromele În floare, pedepsesc joaca și alungă bucuria. Poeții lui Pan i-au denunțat mult timp pe acești cavaleri ai Domnului, Orfeu aproape că a rupt strunele lirei sale pentru a le slăbi vraja, dar fără de folos. Pe cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
-s veștejite - și iubirea ta În umbra tufei pisica se răsfață - tihna amiezii În așteptarea ploii - albastrele-nflorite printre mărăcini Gâze în zig-zag pe asfaltul fierbinte - umbra nicăieri Legănate-n vânt pictează cerul în mov - flori de tuia Merele în pârg - curcanul se înfoaie de-atâta roșu Două crăițe fremătând involte-n rond - arabesc floral Pe nisipul ud scoici, copii și pescăruși - orchestra mării Scoicile goale legănate de valuri - ultimul tangou Vuietul mării - printre valuri mă întrec cu pescărușii Lăstuni atingând
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
dispărând dincolo de primii bananieri. Sora lui ridică atunci capul și-l privi drept în față pe bărbat, așteptându-i poruncile. Era mai tânără decât a presupus la început. Sânii de-abia îi mijeau ca niște muguri gata să dea în pârg și pe tot trupul ei nu se vedea nici un fir de păr, doar cel de pe cap. Avea pielea netedă și strălucitoare, de o culoare între arămiu și măsliniu, întreruptă pe alocuri de benzi roșii de tinctură de bija. Chipul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
dintre cele întâlnite în zona centrală a Moldovei, cum ar fi alb și negru cu mustăți, numit și grâu „de toamnă”, pentru că se seamănă toamna, și ghirca fără mustăți (grâul „de primăvară”), care se semăna primăvara. Grâul după ce „dădea în pârg” și se cocea, se recolta uneori cu ajutorul unei coase care avea la capătul toporâei 1 o mică greblă numită „hreaplă” ce culca uniform firele cosite, căratul acestora la arie făcându-se cu ajutorul căruțelor pe care erau montate corlate cu țepușe
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]