518 matches
-
istoriei îngenunchează destinele individuale), însă și forma gheții (sugerând împietrirea omului, incapacitatea sa de a lupta cu sine sau cu destinul). Conform aceluiași zodiac, dragonul, semn ce guvernează primăvara, are o energie excepțională, fiind războinicul absolut, dar și cel ce pârjolește pământul în calea sa și cel ce înflăcărează inimile acelora în preajma cărora ajunge. Șarpele în casă, conform chinezilor, este semnul unei vieți îmbelșugate. În Vechiul Testament, șarpele este metafora înțelepciunii, dar și a tentației, a vicleniei, a păcatului. Între aceste repere
DESPRE CĂUTAREA FERICIRII PRIN IUBIRE, CRONICĂ DE VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 791 din 01 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345550_a_346879]
-
prietenii la ospăț. Ospățul cuvintelor, cel mai sățios dintre toate. Iată și confesiunea autoarei : Am scris aproape „terapeutic”, ca să mă conving că știu să respir, să văd și să aud cum crește iar colțul ierbii, asta numai după ce voi fi pârjolit niscaiva amintiri. Nu am scris despre mine ca individ; am scris doar despre cei mulți, descendenți ce vin într-un plan perfect peste cei ce i-au precedat în nemurire. Ei au vorbit, mi-au șoptit ... întorși prin spațiu și
INTEPRETĂRI. SCRISUL CA JERTFĂ DE SINE ŞI ELIBERARE DE UMBRE. MELANIA CUC, ISUS DIN PODUL BISERICII (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356447_a_357776]
-
din laboratorul ei intim de creație. Actul creației, fie că e vorba de scriere, fie de icoană pe sticlă ori altă reprezentare a artei plastice, este pentru Melania un sublim act de iubire pe care-l explică astfel : A-ți pârjoli sufletul scriind ceea ce nu ți-ai propus niciodată este tot un soi de dragoste-furtunoasă, numai că aici nu mă aștept să mi se răspundă cu aceeași monedă. Dacă se întmplă o minune totuși, într-un cuvânt-scris, gata, levitez, simt că
INTEPRETĂRI. SCRISUL CA JERTFĂ DE SINE ŞI ELIBERARE DE UMBRE. MELANIA CUC, ISUS DIN PODUL BISERICII (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356447_a_357776]
-
casa în care m-am născut și poartă în ele miros de pământ reavăn în prag de primăvară, de pereți văruiți proaspăt, miros de grâu copt în arșița soarelui, de pâine coaptă în țest, de scaldă la gârlă pe când vipia pârjolea totul în jur, miros de praf fierbinte din drum strecurat printre degetele picioarelor, miros de razachie și porumb copt pe jărăgai, miros de rufe uscate în ger, toate adunate într-un mănunchi de amintiri cu arome ale copilăriei, pitite peste
O SCRIERE NECESARĂ RESTITUIRII ISTORICE A ÎNCĂ UNUI COLŢ DE ROMÂNIE – ŢIGĂNEŞTI, TELEORMAN de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356721_a_358050]
-
nou val de atacatori se abate asupra Ciprului, otomanii; până la data de 9 septembrie a aceluiași an, 1570, turcii reușesc să ocupe mare parte din insulă și intră în Nicosia. Asediul orașului a fost cumplit: turcii au demolat și au pârjolit tot ce le-a stat în cale; aproximativ 20.000 de locuitori au fost uciși, palatul regal a fost jefuit. După instaurarea stăpânirii otomane bisericile latine au fost transformate în moschei (cum este catedrala Sfânta Sofia, din partea nordică a capitalei
NICOSIA DE DINCOACE DE „LINIA VERDE” de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 591 din 13 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355036_a_356365]
-
Autorului Cad tropote caii osteniți în frâie își caută fuga nu dorm o sete albă suplețe coama împletită în galop se avântă un alergat turbat mâini calice minți seci lovesc mândrie în bice strâng frâie durere impusă de om suflete pârjolite caii feblețea mea ochi umezi vă admiră un om. Referință Bibliografică: Caii osteniți / Gheorghe Șerbănescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 827, Anul III, 06 aprilie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Gheorghe Șerbănescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
CAII OSTENIŢI de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 827 din 06 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346069_a_347398]
-
sunt toate, De nu-s la îndemâna tuturor Niciunele din ele nu-s furate, Toate le-am lăsat la locul lor! Scriu și eu, când scriu e Sărbătoare Și nu dau socoteală nimănui, Ca apa care curge din izvoare, Ca iarba pârjolită peste grui... Odată o să-mi fie prea târziu, Scriu și eu, cât încă e devreme, Scriu și eu cum mă pricep să scriu-, Cât jar o să-mi rămână din poeme? Scriu și eu cu Dragoste întreită O Carte unde să
SCRIU ŞI EU... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370853_a_372182]
-
te-a proslăvit Bucură-te, că moaștele tale în tainița pământului s-au aflat Bucură-te, că din dumnezeiască poruncă tu te-ai arătat Bucură-te, că întinăciunea sufletelor noastre tu o curățești Bucură-te, că răutatea credincioșilor degrabă o pârjolești Bucură-te, că tu în toată vremea dăruiești tămăduire Bucură-te, că ne ocrotești fără de contenire Bucură-te, Sfinte Părinte Efrem, de-a pururi fericite! Condacul al 11-lea Noroadele credincioșilor de pretutindeni L-au lăudat pe Domnul când au
MATERIAL DESPRE VIAŢA, PETRECEREA, NEVOINŢELE, FAPTELE MINUNATE, SFÂRŞITUL MUCENICESC ŞI DESCOPERIREA MOAŞTELOR, PRECUM ŞI ACATISTUL SFÂNTULUI MARE MUCENIC EFREM CEL NOU!... de STELIAN GOMBOŞ în ediţi [Corola-blog/BlogPost/370896_a_372225]
-
cheamă aproape E atâta vreme de când nu te-am văzut, Crește iubirea, crește pe ape Zborul albastru e aproape pierdut. Și de la tine veșted și palid Gândul ajunge la mine hoinar, Lasă -mă doar să-ți sărut ochii Dorul meu pârjolește cu jar. Văd departe , acolo în zare Chipul tău la mine privind Vino te rog, cine te-oprește? Floare de tei iubire visând. Și țes în zadar mii de istorii Zbuciumul meu nu are pripas, Floare de tei, blândă speranță
ŞI DACĂ NU AI EXISTA TU? de ANA MARIA BOCAI în ediţia nr. 1273 din 26 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371041_a_372370]
-
se încolăci în jurul umerilor băiatului, trăgându-și capetele fularului peste ochi. - Dar ce magie are acest clopoțel? - Asta nu știu, recunoscu Cocuța, doar Moș Crăciun știe sau, poate, știe și Moș Nicolae. - Păi, știe și vrăjitorul, dacă e gata să pârjolească un întreg ținut pentru el, spuse Ionuț. - Poate, gândi cu voce tare Fulgușor. Vrăjitorul de Foc are o colecție cu obiecte magice în castelul său, despre care s-a dus vestea până hăt, departe. Dacă s-a hotărât să fure
POVESTEA VRĂJITORULUI DIN ŢINUTUL DE FOC de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369919_a_371248]
-
de pradă. Simți apoi, că Ly avea mâinile calde, ca nisipurile africane, dogorâte de arșita soarelui înfierbântat și le cuprinse pe ale ei, delicate, albe și reci, așa cum le avea ea de obicei. Avu impresia că și inima bărbatului african pârjolea totul in jurul său, ca razele solare arzătoare în deșert. ”Cum oare putea iubi omul acesta atât de înfocat ?” se întrebă ea. - Este șeful de promoție din an! îi explică Violetei Ba, prietenul și compatriotul acestuia, cu care venise în
“IUBIRE CANIBALĂ” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1705 din 01 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370330_a_371659]
-
așa. Hai zi! Care-i năcazul? Ce pățiși? Care-i beleaua aia așa de mare? - Bă, uite care-i treaba! M-am aprins la inimă, rău de tot. Arde fir-ar mama ei de căța, așa de tare, așa cum să pârjolește carnea pe grătar! - Doamne ia-mă, Pepsi! Da’ ce-ai pățit mă?! De data asta, Căpitanul se sperie cu adevărat. Părea să fie într-adevăr foarte mare beleaua prietenului său, și el era era așa de curios, încât i se
CĂPITANUL VASILE (3) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1849 din 23 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370475_a_371804]
-
să-i înșeli. Și poți să aduci un omagiu celei mai slabe verigi, celei mai gingașe ființe de moartea căreia s-au distrat oamenii Capitoliului: Rue. Poți oricând să joci după regulile tale. Violență o fi atotputernica pe pământ, poate pârjoli, poate distruge. Dar nu are nicio putere dacă alegi să pierzi tot, mai putin inocentă. PS „Cândva, în Brăila erau 11.000 de evrei și opt sinagogi. Acum mai suntem vreo 70 de evrei și avem o singură sinagoga. Deși
JOCURILE FOAMEI (4) de OLIVIA DUMITRU în ediţia nr. 2128 din 28 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369651_a_370980]
-
că odinioară Și ia mătură-mi gândurile. Pune frunză lângă frunză, Galben lângă galben Ieri și astăzi adunate Fă coliva din ele și dă-le foc. E toamnă iubite, în mine Jarul verii înc-arde tare Ai grijă, căldura ce vine Pârjolește până ce doare. Pune frunză peste frunză, Roșu lângă roșu Azi și mâine adunate Fă coliva din ele și dă-le foc. E toamnă Doamne, în jurul meu Nu mă aruncă în afara Lasă-mă să intru că ateu Tratează-mă că odinioară
BORCHIN OVIDIU [Corola-blog/BlogPost/367983_a_369312]
-
familiile împărțite de-o parte și de alta a Prutului, veghea dictaturii trebuia să fie mai mare, tocmai pentru că înaltul ierarh al locului, cărturarul-patriot Irineu Mihălcescu nu putea fi cumpărat și trebuia izolat schimbându-i și preoții dreptcredincioși din satele pârjolite de război și secetă. Eu nu contrazic nici calificativul de „providențial” care, ca gest de învățăcel recunoscător ajuns la a-și încerca puterea de a face asta, s-a tentat a se lipi de persoana unui om numai pentru faptul
CĂTRE DIMITRIE GRAMA (2) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362432_a_363761]
-
Isihie, Iulian și Pascerat ! Atunci cei 5 în temniță, cu ură fost-au aruncați Apoi o vreme scoși afară și din nou întemnițați... Amenințați ca să abjure, Credința nu și-au lepădat Și fiecare dintre ei, a fost îm chinuri torturat : Pârjoliți în jar și foc...bătuți cu toiegele... Apoi pe cărbuni aprinși îndurând sulițele... Peste rănile deschise, le-au turnat apă sărată... Târâți prin cioburi ascuțite, cu fața desfigurată... Rămași statornici în Credință,capetele le-au tăiat Și fiecare cu Cununa
DUMINICA TUTUROR SFINȚILOR de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1620 din 08 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352770_a_354099]
-
privește-mă, În jurul nostru este o vijelie grozavă, Iubito, hai să ne ascundem Sub blana uriașului urs ucis de atlanții pe care nu i-a văzut încă nimeni. Cum să ridic eu noaptea aceasta ca pe un munte? Iarba e pârjolită, ochii sunt pârjoliți, Apele se întunecă, ce vânează șarpele Când adună veninul sub colți? Ploaia le spală pe toate. Auzi cum bate inima Universului? Vântul străbate creierul meu obosit, Doar pianul mai poate aduce-alinare, Brusc goarna Infernului năvălește în pacea
ESTE? de BORIS MEHR în ediţia nr. 1630 din 18 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352911_a_354240]
-
nostru este o vijelie grozavă, Iubito, hai să ne ascundem Sub blana uriașului urs ucis de atlanții pe care nu i-a văzut încă nimeni. Cum să ridic eu noaptea aceasta ca pe un munte? Iarba e pârjolită, ochii sunt pârjoliți, Apele se întunecă, ce vânează șarpele Când adună veninul sub colți? Ploaia le spală pe toate. Auzi cum bate inima Universului? Vântul străbate creierul meu obosit, Doar pianul mai poate aduce-alinare, Brusc goarna Infernului năvălește în pacea bolnavă. Oamenii aleargă
ESTE? de BORIS MEHR în ediţia nr. 1630 din 18 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352911_a_354240]
-
hodină nu găsim, Duminica ne face semn cu mâna, Ce rugăciuni uitate să-i rostim? Când clopotele plâng, spre liturghie Pașii noștri nu mai au cărări, Tot mai departe suntem, cine știe Ce ne așteaptă dincolo de zări. Vremelnicia lutului mă doare, Se pârjolește Cerul fără ploi, Nu mai avem în suflet sărbătoare, Nici Timpul nu mai are timp de noi... Referință Bibliografică: Timp grabnic... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1639, Anul V, 27 iunie 2015. Drepturi de Autor: Copyright
TIMP GRABNIC... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1639 din 27 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352994_a_354323]
-
motiv al revoltei fiind faptul că în ianuarie 1943 o răscoală de mari proporții a avut loc în ghetoul din Varșovia. Acțiunea a fost anihilată rapid, binențeles, însă peste doar trei luni a reizbucnit cu o și mai mare furie, pârjolind totul în cale, luptându-ne unii cu alții până la os. Nimeni nu s-a așteptat la o asemnea reacție din partea evreilor, cei pe care, consideram noi că îi anihilasem complet, că le furasem averile, sufletul, viața, umanitatea din ei. S-
PARTEA I de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353671_a_355000]
-
de frumuseți și au băut apă din minunata valeBătrâna s-au îndrăgostit de locurile acestea binecuvâtate și nu s-au mai putut dezlipi de ele niciodată, acolo au rămas!” Invazia tătarilor din anul 1241 a fost resimțită și aici; au pârjolit tot ce le-a stat în cale; se spune că unii dintre ei, după cum povesteau batrânii, au căzut de pe cai” și au rămas aici; așa au primit aceste locuri numele de Plaiul Tătarului, care mai apoi s-a transmis de la
SATUL NATAL, COPILĂRIA, TRADIŢIILE ŞI PĂMÂNTUL PATRIEI (CAPITOLUL XXV) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357041_a_358370]
-
zgomotul din stradă, Mantie neagră și lungă, Otrăvind meticuloasă, Încercând să mă ajungă Ca o plapumă hidoasă. Mii de vrejuri, spre călcâie Cresc, spărând să mă doboare, În urmă să mai rămâie Doar flacări ucigătoare. Scântei crude vin din spate, Pârjolind puful plăpând Al viselor înghețate, De durere, spumegând, Mă inundă-n suflet gerul, Clipe crunte mă străpung Dar, voi învinge misterul, Săgețile să le-alung. Voi răstigni răutate, Nepăsare și durere, Adăpostind bunătate În suflet cu mângâiere. La trena unei
ZBUCIUM de DANIELA PĂTRAŞCU în ediţia nr. 305 din 01 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357248_a_358577]
-
zgomotul din stradă, Mantie neagră și lungă, Otrăvind meticuloasă, Încercând să mă ajungă Ca o plapumă hidoasă. Mii de vrejuri, spre călcâie Cresc, spărând să mă doboare, În urmă să mai rămâie Doar flacări ucigătoare. Scântei crude vin din spate, Pârjolind puful plăpând Al viselor înghețate, De durere, spumegând, Mă inundă-n suflet gerul, Clipe crunte mă străpung Dar, voi învinge misterul, Săgețile să le-alung. Voi răstigni răutate, Nepăsare și durere, Adăpostind bunătate În suflet cu mângâiere. Citește mai mult
DANIELA PĂTRAŞCU [Corola-blog/BlogPost/357252_a_358581]
-
sau bariere,Fără zgomotul din stradă,Mantie neagră și lungă,Otrăvind meticuloasă,Încercând să mă ajungăCa o plapumă hidoasă.Mii de vrejuri, spre călcâieCresc, spărând să mă doboare,În urmă să mai rămâieDoar flacări ucigătoare.Scântei crude vin din spate,Pârjolind puful plăpândAl viselor înghețate,De durere, spumegând,Mă inundă-n suflet gerul,Clipe crunte mă străpungDar, voi învinge misterul,Săgețile să le-alung.Voi răstigni răutate,Nepăsare și durere, Adăpostind bunătateîn suflet cu mângâiere.... XVIII. INCANTAȚII, de Daniela Pătrașcu , publicat
DANIELA PĂTRAŞCU [Corola-blog/BlogPost/357252_a_358581]
-
Acasa > Stihuri > Nuante > LUNA LUI CUPTOR Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 492 din 06 mai 2012 Toate Articolele Autorului LUNA LUI CUPTOR O vară ce pârjolește totul în jur, E iulie, luna supranumită Cuptor, Ciurda satului destramă colbul pe drum, Soarele pleacă din sat spre dormitor. Vrăbiile se vor culca în răchiți, Căutându-și fără grabă cuiburile lor, Graurii nu mai cântă, sunt cuminți, Respectă răcoarea
LUNA LUI CUPTOR de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 492 din 06 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357897_a_359226]