209 matches
-
sclipitoare pe care le formase potopul și, în câteva ore, o nuanță verzuie se așternuse peste maro. Smocuri de iarbă, floricele galbene, tulpini agățătoare se ițiră prin pământul acum afânat și transformară totul într-un verde luxuriant. Bălțile secate, depresiunile pârjolite fură, dintr-o dată, inundate cu apă maronie ca mâlul, iar apa curgea din nou în albiile râurilor, până mai ieri fâșii uscate de nisip. Anotimpul ploios era miracolul anual care îngăduia vieții să existe în aceste ținuturi secetoase - un miracol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
la o sută de metri altitudine și strânge trenurile de aterizare. Mă ocup eu de menținerea lui Nostromo. ― Urcare la o sută de metri, înregistra Ripley pe pupitrul ei. Bubuitul se amplifică în exterior atunci când remorcherul se desprinse de suprafața pârjolită. Nava se balansă la o sută de metri deasupra solului, furtuna învolburând praful sub burta ei. Pilonii masivi care-o susțineau se repliară încet în compartimentele lor metalice. Un șoc surd traversă pasarela, confirmând ceea ce ordinatorul imprimase pe console. ― Suporturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
atins obrazul cu mâna. Era un gest neobișnuit pentru ea, dar am stat acolo și am lăsat-o să mă mângâie, simțind pentru ea compasiune, afecțiune și o stranie formă de prietenie. Era ca o floricică ivită dintr-un pământ pârjolit. Vezi, mi-a zis Chaquie mai târziu, zâmbindu-mi satisfăcută. — Ar trebui să te angajezi la Națiunile Unite, am zis eu cu o falsă acreală. Pe post de diplomat. Așa aș avea și eu o ocupație după ce Dermot divorțează de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Mori - clanurile Uesugi din Echigo, Takeda din Kai, călugării-războinici de pe Muntele Hiei și din Honganji, precum și shogunul - s-au prăbușit cu toții. Ce fel de temei moral își mai poate revendica astăzi clanul Mori, luptând și transformând apusul într-un pământ pârjolit? Hikoemon tăcu semnificativ, iar, după o clipă, urmă: — Pe de altă parte, Seniorul Nobunaga a câștigat favorurile împăratului și, de asemenea, iubirea și respectul populației. Națiunea iese, în sfârșit, din tenebrele războiului civil și salută zorii unei noi epoci. Seniorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ea spre răsărit, pe drumul de uscat. Convoiul navelor care traversau lacul era împins de briza care făcea steagurile să fluture și reflecta armata terestră în marș, înaintând de-a lungul coastei. Dar din Azuchi nu mai rămăsese decât pământ pârjolit și, de îndată ce sosiră, trupele fură cuprinse de deznădejde. Zidurile albastre cu auriu din Azuchi nu mai existau. Toate porțile zidului exterior și streșinile înalte ale Templului Soken arseseră până-n temelii. În cetate, situația era și mai grea. Nici măcar câinii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ar fi putut să-și toarne lichior maraschino în cap și n-ar fi arătat mai rău. Am băut șampania care ne fusese oferită la discreție (cea mai mare parte din ea a coborât fără să mai bolborosească pe coralul pârjolit al limbii mele) și am ascultat laudele grețoase ale lui Herrick. Astăzi, agenții au ajuns să arate ca niște adevărați oameni de afaceri - dar Herrick avea în comun cu show-biz-ul cam tot atât cât avea și Coco, clovnul. La un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mirosul dulceag și greu de compostat și turbă udă. Shadow moțăia cu o mutră imploratoare lângă stăpâna lui, trăsăturile câinelui, în repaus, compunând imaginea cea mai fidelă a spaimei și somnului. Eu stăteam cu Hitler în poală - noaptea generalilor, pământ pârjolit, prăbușire, umilință și moarte; un final fericit. Acum ar trebui să recitesc Banii. Martina mi-a dat aceste cărți. Martina îmi dăduse o trusă cu instrucțiuni de folosire pentru secolul douăzeci. Și totuși, asta era ceea ce îi ofeream și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
iubirii Lacrimi fierbinți sătui cu botul ce răspândește duhoare de păr ars prin degetele cu miros de unghii-cenușă și colții înfloriți din hălcile de soare vârcolacii aruncă limbi de jeratic în goliciunea seninului din gropi săpate-n văzduh cu fața pârjolită ulcioarele neîncepute își cască gurile prin care își plâng secunda rădăcinile însetate pe obrajii dogoriți de muncă lacrimi fierbinți lunecă în țărâna care sfârâie de durerea neputinței n-o să mai fie nimic nimic nici hrană pentru ochi doar căderea în
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Îmi aduc aminte de un băiețel cu părul blond, cu ochi albaștri cristalini cu pantaloni scurți, ce alerga fericit prin grădina bunicilor lui, dornic de a cunoaște răsfățul naturii! La amurg privea cum astrul diurn se stinge încet pe dealurile pârjolite ca niște spinări de amurg. Era ultimul tablou pe care l-a văzut când încă era copil. A sosit ziua când acesta va reveni pe acele meleaguri ale veșniciei copilării. Acel copil care devenea adolescent sunt eu și acum iată
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
și atît de palidă. Genul de sentiment cu care nu mai voia niciodată să se Încurce. Se Încruntă văzînd-o că Încearcă să se ridice. - Nu te mișca, mă duc să chem ajutoare. Dar Marie se ridică totuși. Îi contemplă hainele pîrjolite, sîngele care lăsase o dîră pe obrazul Înnegrit de fum și scoase un șervețel de hîrtie pe care i-l aplică cu fermitate pe arcadă. - Știu bine că voi, cei de aici, aveți capul tare, dar aș prefera să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
decât o părticică dintr-o întindere uriașă a cărei goană amețitoare nu se oprea decât la mii de kilometri mai la sud, acolo unde cel dintâi fluviu hrănește pădurea. Din timpuri străvechi, o mână de oameni cutreiera fără odihnă pământul pârjolit, secătuit, al acestui ținut fără hotar. Erau săraci lipiți dar nu slujeau nimănui, stăpâni în zdrențe, dar liberi, ai unei ciudate împărății. Fără să știe de ce, Janine simțea cum acest gând o umple de o tristețe atât de dulce și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
de datoria noastră să le refuzăm această satisfacție, să luptăm Împotriva lor. Când vom fi morți, când nu ne vom mai putea apăra, se vor iți cu antenele fremătând, cu mandibulele scrâșnind. Mai bine să nu găsească nimic, decât pământul pârjolit. Cenușa. Fenimore Își continuă plimbarea, Într-o tăcere meditativă. — Văd că subiectul te pasionează, Henry, spuse ea Într-un târziu. — Așa e. — Și ți-ai pregătit discursul pentru a mă convinge și pe mine. — Recunosc. — Pot să te Întreb dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
emane din carcasa măcinată, rămasă În vîrful dealului ca o arcă trecută prin foc de un Noe modern. Se vedeau grinzile acoperișului ieșind din partea de sus a zidurilor, scheletul dezgolit al unei corăbii a morții purtîndu-și deasupra catargele hornurilor. Tende pîrjolite atîrnau la ferestre ca niște vele sfîșiate, steaguri negre fluturîndu-și mesajul sinistru. — Bine... O să ne deschidă Miguel. El are grijă de locul ăsta, sau de ce-a mai rămas din el. Menajera și soțul ei au plecat. Pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
acoperi pantele dealului cînd roțile din dreapta ale mașinii lui Cabrera Încălecară bordura; un lințoliu cretos, care se Învîrteji printre palmieri și Înecă aleile vilelor arătoase de pe marginea șoselei. CÎnd aerul se limpezi, am putut vedea casa Hollinger pe dealul ei pîrjolit, un uriaș grătar Înfundat cu jar stins. Cu fălcile Încleștate, Paula manevra de zor schimbătorul de viteze, luînd curbele În siajul mașinii polițistului și Încetinind doar din respect pentru beregata mea rănită. — N-ar trebui să fim aici, Îmi spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
privit În oglinzile mînjite cu spumă, ca niște vizitatori Într-o peșteră submarină. Casa scării Începea cu o duzină de trepte, apoi se diviza sub un mare șemineu nobiliar, care domina sala. Pe grătarul de fier erau fîșii de pînză pîrjolite; cenușa fusese cernută și studiată cu atenție de criminaliști. Urmărindu-mă Îndeaproape, Cabrera continuă: — Totul e pregătit. Oaspeții sînt ocupați cu petrecerea lor de afară, nerăbdători să bea ultima șampanie. Soții Hollinger, nepoata lor, Anne, camerista suedeză și secretarul, domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
se și Învață, În special cele periculoase. Să ne continuăm turul. Casa scării era presărată cu lemne carbonizate și bucăți de ghips de pe tavan, dar criminaliștii curățaseră o cărare Îngustă. Cabrera urcă treptele, țînÎndu-se cu ambele mîini de balustradele pîrjolite și cu Încălțările afundîndu-i-se În covorul mustind de apă. Lambriul de lemn din jurul șemineului se transformase În cărbune, dar ici și colo se păstraseră contururile unui blazon. Ne-am oprit pe palier, Înconjurați de ziduri Înnegrite și cu cerul liber
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
dată, nu mai conștientizam zgomotul mașinii de tenis care trăgea mingi peste fileu. Acum Îmi dădeam seama că imaginea aceasta reprezentînd o bucată din panorama orașului era ceea ce voisem să văd, nu violarea lui Anne Hollinger. După intrarea În dormitorul pîrjolit, echipei de criminaliști i-ar fi luat cîteva secunde să descopere caseta În aparatul video. Cineva pusese caseta În aparat după ce aflase că eu și Paula urma să vizităm casa Hollinger, considerînd că inspectorul Cabrera avea să fie prea ocupat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
mondeni și stilați plimbăreți cu iahturile de croazieră de la Puerto Banús. — Paula...? Chiar tu ești? — Ba bine că nu. Închise În urma ei ușa apartamentului și se Îndreptă către balcon. Strîngînd ușor portocala Într-o mînă, arătă către cercul de asfalt pîrjolit. — Aș fi vrut să curețe acolo. O să am o discuție cu David Hennessy. Slavă domnului că nu erai În mașină. — Dormeam tun. Era trecut de miezul nopții. — Puteai să fi ațipit cu capul pe volan sau să spionezi vreun cuplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
zornăiau cu un clinchet de fructe cu coajă, care se loveau între ele. Maică-sa îi trecuse degetele prin păr și îl întrebase: „Ție nu ți-e sete, copile?“. De uimire, de bucurie, uitase și deodată își simțise gâtul ca pârjolit. Înghițise în sec și se sufocase o secundă în aroma de afin și de bob de Assam, tulburate cu un strop de migdală. Scorțișoara și miezul aprins de hibiscus făceau alt amalgam, dar el nu le știa chiar pe toate
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
așternuse în curtea lor. Locurile arse fumegau încă și peste toată mahalaua plutea un miros încins de cârpă. Înserarea tristă cuprinsese Cuțarida. Pompierii tot nu plecaseră. Loveau cu târnăcoapele în bârnele fumegânde. Zidarii, cu muierile, stringeau trentele scăpate, pe jumătate pârjolite. Fetei îi veni să plângă fără să știe de ce. Trase în piept aerul iute, plin de fum, și intră în casă. - Da unde umbli, fată? o luă la zor coana Marioara cum o văzu. Veta nu răspunse. Se dezbrăcă tăcută
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
grad de rudenie. După o vreme, sărutul conjugal calmează. Iubirea poate fi circumscrisă magiei. Toți filozofii sunt îndrăgostiți. Unii pretind că și reciproca e valabilă. Și în iubire câștigă cel care știe să dăruiască. Don Juan a practicat tactica sufletelor pârjolite. Artiștii au nevoie de dragoste. Cum să zbori cu o singură aripă? Nefericirile conjugale pot fi compensate în plan filozofic. Socrate a fost, în acest sens, primul cobai. La bătrânețe, iubirea e ca banii. Dacă nu-i mai ai, nici
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
asta. Lent și cu grijă coborîm pe pămînt. Alei, mașini, Îmbrăcate În huse de plastic sau pînză de cort, aliniate soldățește În fața blocurilor, flancate din loc În loc de pubelele din care se revarsă gunoiul, cîini, pisici, peluze de iarbă cu porțiuni pîrjolite, lăsînd să se vadă pămîntul acoperit de cenușă și cioturi carbonizate, căruțe cu coviltir Încărcate de sticle și borcane goale, copii, foarte mulți copii, pe biciclete Pegas, cu rotile, mestecînd ciuingam, ascultînd vrăjiți The Queen sau Duran-Duran la casetofon. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
lași singur cu ea... — Ai dreptate, uitasem... răspunse cândva, sec, Lucian. Abia după prânz, cândva, își dădu seama că cei trei Manole plecaseră cu automobilul spre București și îl luaseră și pe colegul Lucian. Plaja încă ardea ; final de iulie, pârjolit. Marea adormise. Pletele înotătorului răsăreau, aurii, la intervale mereu mai scurte. Rămase până târziu sub cerul nemișcat, în pustiul de nisip și ape. Amurgul îl găsi sub valuri, abandonat adorației marine. Se afla în vecinătatea unui cuplu bizar. Un popă
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ca mielul prima gură de lapte, / am văzut cerul hrănind pământul. / am văzut cine sunt, / cine nu mai sunt / și învelită în roșul pleoapelor închise / îmi odihnesc plecarea), oranjul o poartă prin ținuturi cu sugestii exotice (mediteraneene sau livrești, Pământ pârjolit, pietre albe / linse de arșița portocalie, / ... / Mediterana densă de sare lovind nisipul...), galbenul încearcă o fixare în clipa prezentă sau o eternizare a prezentului (insecta rămâne în racla chihlimbarului, unduirea continuă a frunzelor la geam, exprimată gerunzial, înghițiturile de prezent
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
izbească în piept și alunecă spre pământ dezlânată; surprins, antrenat de căderea și forța femeii o urmă vrând s-o protejeze însă ea îl cuprinse în brațe din zbor; se prăbușiră lent, cu încetinitorul, printre tufișuri; iarba aici era uscată, pârjolită și deasă însă tufele îi fereau de curiozități insalubre; câteva clipe cuprinși de pasiune n-au mai știut ce fac.. sărutul care pândea de atâta vreme o copleși; grupul era departe; uitând unde se află gâfâind, întărâtați ca două animale
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]