256 matches
-
semințelor, celor de față și-n veci tuturor! Un gând de puternică vară, un cer de înalta lumină, se-ascunde în fieștecare din ele, când dorm. Palpită în visul semințelor un foșnet de câmp și amiezi de grădină, un veac pădureț popoare de frunze și-un murmur de neam cântăreț. CÎNTECUL VÎRSTELOR Dragostele mele bune cum le-a măcinat pămîntul! Cum pieriră pe sub iarbă frumusețea și cuvîntul! Dragostele mele rele, câte au căzut și ele! Dragostele bune, rele, ce-a rămas
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
mamă, că le facem noi, mergi de te întinde iar. Auzi, ia stai așa. De fapt, treci și tu și mănâncă ceva, se auzi glasul ca dangătul de clopot al Vioricăi lu’ Dorobanțu. - Da’ bine mai zici, aprobă Maria lu’ Pădureț. Ia hai, stai colea. - Pune-i și ceva cald, stai să- i dau niște pâine. Celelalte femei se îndemnau. Trasă, împinsă, de voie de nevoie, Saveta se văzuse la masă, în timp ce muierile care mai de care o îndopau cu mâncare
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
toată ziua. Florin era de încredere, eu învățam meserie, iar Mariana ținea la mine ca la copilul ei. Mergeam în zile de sărbătoare și îi povesteam ce e pe la joacă, cum strigă băieții când vin la fata lui badea Vasile Pădureț, dar și ce le spune el când crede că nu-l aude nimeni sau când e cherchelit și strigă înadins să-l audă lumea. Uneori nota acolo în caietul ei, alteori parcă visa și trăia prin privirea ochilor ei ca
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
și cu chipul senin povestea câte le știa ea “domnilor procorori”. - Da’ cum a fost? Ce s-a întâmplat, știți? Interveni un tânăr în costumul cam strâmt pentru trupul lui. - Ce o spus? - Cum s-o întâmplat? Interveni Maria lu’ Pădureț. - A, da, continuă țața Floarea, mestecând cuvintele cu gingiile ei roze. Da. Aseară, ieri, s-o dus cu un om de aici, o băut, o făcut treaba și asară la timpul doisprezece o vinit. Când o vinit, mai este și
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
snoave, ghicitori, povești și, în același obiceiuri de Anul Nou, foarte vechi. Un obicei, nemaiîntâlnit în alte sate ale comunei este Capra cu căiuți, instruită de Costel Minciună. Budenii au avut o echipă de dansuri populare, care interpretau Baraboiul, Coasa, Pădurețul, Sârba, Trilișești. Au existat și ateliere de cusut, împletit, unde se organizau și sezători. Directorii Căminului Cultural Buda au fost Gheorghe Toma, I. Lăzăroaia, Mircea Stătescu, Ioan Ciubotaru, Elena Rotaru. Până în 1964, la Bursuc activitatea culturală se desfășura în școlile
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
și alții. Pe 6 iulie 1934, mareșalul Constantin Prezan a trecut în proprietatea Olgăi Dumitriu Ăfiica adoptivă), o parte din moșie în suprafață de 178 ha, împărțită în patru loturi: 62 ha teren arabil din jurul conacului; 52 ha teren arabil ,,Pădurețul de la Coșarele Mari”, 5 ha împărțite în două: ,,La Stejar” și ,,Secul Ezer”; 59 ha pădurea din dealul Mălinești cu 28 ha izlaz Actul avea o clauză: ,,În stăpânirea tuturor imobilelor ce am vândut în acest act cumpărătoarea intră numai
Mareșalul Constantin Prezan mereu la datorie by Lucica Vargan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1654_a_3110]
-
tot pus-o de-o parte când eram în lagăr. Mai căpătam de la mecanicii ruși câte o așchie de pâine. Marmelada o puneam în cutia de conserve. Pe urmă, foamea ne-o încolțit rău de tot. Căutam jâr, alune, mere pădurețe, bureți... Dar ne era frică să facem foc... Aveam la noi o cutie de chibrituri, dosită tot de la mecanicii ruși. De toate acestea am făcut rost în cele vreo trei săptămâni de pregătire. Făceam foc în vreo râpă adâncă și
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
geamul mașinii și făceau haz de ei. Apoi am cotit-o la stânga. Poarta stătea larg deschisă, eram așteptați. Cei sosiți mai devreme începuseră să-și piardă răbdarea. Se schimbaseră de mult în tricouri și pantaloni scurți. Unul mâncase niște mere pădurețe și acum se plângea de dureri de burtă. „Rocco, mâncăciosul, a pățit-o”, ne strigau unii, în vreme ce alții arătau la ceas, părând nespus de nemulțumiți de întârzierea noastră. „Nando e capul răutăților”, a spus Francesco, „el e vinovat. A tras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
cel puțin, așa mi s-a spus; expresia asta nu mi-a fost niciodată de vreun folos. De ce să-mi fie? Acasă, la micul dejun, pentru ceilalți clienți ai pensiunii nu sunt, de fapt, decât „Musiu Mutră Acră“ și „Măru’ Pădureț“. Când, deodată, aici, în Iowa, imitându-i pe localnici, mă transform într-un veritabil gheizer de bună-dimineți. Atâta știu să zică toți cei ai casei - simt razele soarelui căzându-le pe obraji și acestea declanșează un fel de reacție chimică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
am un IQ de o sută cincizeci și opt de puncte și încă polemizez cu autoritățile pe tema regulilor și regulamentelor! încă polemizez în legătură cu măsurile ce ar trebui luate! încă pun la îndoială legitimitatea comisiei de concurs! Da, mamă, „măr pădureț“, bine zis! „Mutră Acră“ e perfect, numai bine îi dai peste nas lui musiu Nas! „Domnul Hachiță“ - c’est moi! Iată un alt cuvânt despre care în copilărie am fost convins că e „evreiesc“. Hachiță. „Hai, dă-i ’nainte cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
variate. Elena și Ioana cereau detalii și începeau să-l vizualizeze pe Liviu Amantul, așa cum își vizualizaseră cariera imediat după examen. Însă, într-o zi, Ioana îi făcu semn Elenei să privească pe geam. Mușcând dintr-o pară verzulie și pădureață, Elena îl văzu pe Liviu îmbrățișând-o pe Erika în curtea facultății. Era un tip complet banal, cam pămpălău, cu blugi jerpeliți și chică; personajul fantasmelor se prăbuși din lumea închipuirii în marmita cotidiană, iar în cădere chipul angelic i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
ziua aceea era așa de departe, ca de la mine la steaua Sirius. Până acasă nu mi s-a mai întâmplat nimic neplăcut, încât mă miram cum de se putea așa ceva. Așa mă obișnuisem cu ghinioanele, precum câinele evreului cu mere pădurețe, încât parcă acum îmi era dor de o nouă aventură, o strâmbă, cum se spune într-un anumit limbaj. Și parcă auzindu-mi gândul, destinul îmi mai pregăti una, dar una mică. Pe scara noastră de la bloc mă întâmpină o
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
de o energică deplasare pe verticală a mărului lui Adam, ai fi zis că cei doi oameni în floarea vârstei nu făceau nimic; mișcarea însă îi trăda: mâncau ceva. In spatele lor, la vreo zece metri în umbra unui măr pădureț în floare, apărându-se alene de câteva muște matinale, picoteau doi murgi priponiți. Nu trece nimeni - spuse unul din oameni, ridicând o geană și privind în lungul drumului. — Apăi, măi fârtate - spuse celălalt - uite plosca jumătate. Lasă-l încolo și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
chip ciudat, ca o mierlă rănită. Calul se uită la stăpân, se uită la călugări și din nou la stăpân. — Hai, hai, lasă vorba! - spuse omul și mai fluieră o dată. Calul lăsă capul supus, își întinse botul spre tulpina mărului pădureț, se dezlegă și cu frâul aninat de gât, porni la pas spre călugări. Când ajunse în dreptul lor, se opri, îi privi lung, mai înaintă un pas, se uită în traista lui Metodiu, apoi într-a lui Iovănuț, îi mai mirosi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
durează 40 de zile. Este o perioadă în care prohibițiile sunt mai multe și mai severe decât cele obișnuite și care, odată încheiată, îndeamnă în mod firesc la excese. „Mâncarea, cam pe sponci, te face să te saturi ca de pădurețe acre”, „în Postul Crăciunului hori și nunți nu se fac prin sate, mai nicăiri” etc. (46, p. 1). în aceste condiții, desfrâul din timpul sărbătorilor de iarnă este general și total. Întregul sistem de interdicții și constrângeri este abolit. El
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
privește pe preoții parohi din sat (în Stulpicani sunt două parohii cu hramurile „Înălțarea Domnului” și „Adormirea Maicii Domnului”), aceștia știu doar informațiile din publicațiile „Candelei” și a celorlalte reviste care au scris despre Nectarie. La biserica veche, părintele Teodor Pădureț, care este paroh în Stulpicani de 32 de ani, a afirmat că este posibil ca sătenii să nu cunoască nimic despre mitropolit pentru că acesta, ocupat fiind cu numeroasele problemele ale Arhiepiscopiei, a rupt oarecum legătura cu satul, vizitându-l destul de
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
de liceu romanțioase și le scriu unele altora în albumele lor intime. Autorul alunecă în reverii, închipuindu-și că are succes la femei frumoase ca niște zâne, cărora le sărută buzele „înmiresmate de toate fructele pădurilor“ (oare și de mere pădurețe? - întreb eu, Alex. Ștefănescu, iremediabil prozaic...). Uneori el își imaginează chiar că i se oferă două femei deodată, astfel încât nici nu știe pentru care dintre ele să opteze: „Privirea mea nu se putea hotărî ca să aleagă între cele două. Una
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
de-a lungul râului, primăvară timpurie, primul kaki - câteva săptămâni de soare, de căldură, și Manhattanul urma (scurt) să se alăture continentului nord-american la o zi de verde de pe vremuri, opulență plușată, lustrul anotimpului, lucind, palid, ca de rouă, mere pădurețe În floare, albe ca sângerul, roze. Apoi picioarele oamenilor s-ar umfla de căldura aceea, și la Rockefeller Center cei ieșiți la plimbare s-ar așeza pe lespezile lustruite de lângă lalelele sădite și tritoni și apă, totul În spiritul fecundității
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
ce fel nu-și închipuia, dar Mika-Le nu înlătura ca Hallipa presupunerile de rău. Le susținea pe toate, fără preciziune. Era punctul negru al vieții pacinice de acolo, limba de foc care ațâța mâniile mărunte pe locul domol! Era făptura pădureață care diferea total de loc; lucruri și oameni, cu chipul acela ciudat de faun. Cornițele răufăcătoare pluteau agale din vîlvoiul sălbatec și creț ca al negrilor, al părului ei care sta drept în sus. Ciudată perucă, mai înaltă decât fața
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
pe stânga și pe dreapta. Alee bitumată. Curat Întreținută, de către echipa care se ocupa de toaleta parcului. Cu o cișmea cu apă de izvor natural, nu mai departe decât un pas-doi, de bancă. Apă din care, tocmai atunci, bătrânul Valică Pădureț Își umpluse o cană, și-n care, acum, folosindu-se de o linguriță din alpaca, amesteca o doză de ceai granulat, frumos mirositor, preparându-și răcoritoarea cu care aproape zilnic Își potolea setea, pe acele vremuri de caniculă profundă. Pe
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
ultimul, de altfel, una, dintr-o față, tot de om. Îți mai aduci aminte de numele meu, domnule? Da, Îmi mai aduc aminte, Gugu Porumbaș, domnule. Da, și pe tine, dacă nu mă-nșeală memoria, cred că te cheamă Valică Pădureț, domnule. Da, Valică Pădureț, domnule. Nu-mi restitui capătul degetului, domnule? Nu, domnule. Nici dacă-ți plătesc mult, mult de tot, domnule? Nici, domnule. Hai, te rog, că te plătesc, cu oricât ai pretinde; atunci, nu eram ca acum, de
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
dintr-o față, tot de om. Îți mai aduci aminte de numele meu, domnule? Da, Îmi mai aduc aminte, Gugu Porumbaș, domnule. Da, și pe tine, dacă nu mă-nșeală memoria, cred că te cheamă Valică Pădureț, domnule. Da, Valică Pădureț, domnule. Nu-mi restitui capătul degetului, domnule? Nu, domnule. Nici dacă-ți plătesc mult, mult de tot, domnule? Nici, domnule. Hai, te rog, că te plătesc, cu oricât ai pretinde; atunci, nu eram ca acum, de bogat, dar, acum sunt
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
și gata, domnule! În cazul ăsta, rămâi cu bine, domnule. În cazul ăsta, mergi cu bine, domnule! P.S. După cum, nefiresc de firesc s-au Întâlnit, la fel de nefiresc de firesc s-au și despărțit. În urmă cu jumătate de veac, Valică Pădureț, un nimeni căutat de toată lumea cartierului, pentru meșteșugurile pe care le cunoștea și Încă le cunoaște, meșteșuguri necesare la Îndepărtarea micilor necazuri, din care-l scotea, pe fiecare Împotmolit: cu o priză, cu o garnitură, cu un robinet, cu un
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
Și nici nu-și bătea prea mult capul ca să le-nțeleagă. „Poate vin dintr-o altă galaxie, Își spuse ea, și denumesc lucruri străine firii omenești...“ - Vezi că te-ai săturat de tine și de toți ceilalți ca de mere pădurețe, continuă Extraterestrul. I-ai da dracului pe toți și ai dispărea În eternitate. Dar nu poți. Nu ai cum. Nu poți muri. - Cine vă Împiedică? - La drept vorbind, nimeni. Și-n asta constă, ca să zic așa, tot clenciul. De fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
mi-a fript-o, Dar, cântecul, tot zice-l-aș, Cu Enigel și riga Crypto. - Zi-l menestrel! Cu foc l-ai zis acum o vară; Azi zi-mi-l strâns, încetinel, La spartul nunții, în cămară. * Des cercetat de pădureți În pat de râu și-n humă unsă, Împărățea peste bureți Crai Crypto, inimă ascunsă, La vecinic tron, de rouă parcă! Dar printre ei bârfeau bureții De-o vrăjitoare mânătarcă, De la fântâna tinereții. Și răi ghioci și toporași Din gropi
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]