KorAP: Find »[drukola/base=pădure & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...7 8 9 ...3939 >

98,453 matches

Corola-blog/BlogPost/381680_a_383009

ai răbdării! Poate așa ne vor face boboci florile-n glastre Și vom avea ve privi prin fereastra-nserării. Lăsați-ne să mai putem privi cerul cu stele, Să mai facem poteci prin muții noștri frumoși, Să crească iar plete pădurilor, lăsate de voi ... Citește mai mult TĂVĂLUGS-a pornit la vale, tăvălugul schimbării;A ajuns cuțitul la os, s-a revărsat paharul răbdării.Ați tot tras din carnea poporului român, oropsitDe-atâtea milenii de juguri și bocanci de granit. S-a

DANIELA POPESCU by http://confluente.ro/articole/daniela_popescu/canal [Corola-blog/BlogPost/381680_a_383009]
tifoizi ai răbdării!Poate așa ne vor face boboci florile-n glastreși vom avea ve privi prin fereastra-nserării.Lăsați-ne să mai putem privi cerul cu stele,Să mai facem poteci prin muții noștri frumoși,Să crească iar plete pădurilor, lăsate de voi ... III. DANIELA POPESCU - VERSURI (4), de Daniela Popescu, publicat în Ediția nr. 1914 din 28 martie 2016. LIMBA ROMÂNĂ ÎȘI CHEAMĂ OSTENII Limba română își cheamă ostenii E o chemare la oaste cum n-a mai fost

DANIELA POPESCU by http://confluente.ro/articole/daniela_popescu/canal [Corola-blog/BlogPost/381680_a_383009]
către casă, Răzvrătitele amurguri cad la masa tăcerii; Zadarnic se tot pleacă grâul sub coasă, Căci musca foamea din glie sub arșiță verii. Iar sălcia s-apleacă stinghera spre unde: Nu´s fete să-și facă de Rusalii cunună! Hătișul Pădurii Nebune spre sate pătrunde Și peștii își pierd, apre amonte, de urma. Dorm apele-n matcă, înghețul adoarme la mal. La ceasul-răscruce doar cocsul mai cânta. Din pod, pește vatra, cade bătrânul caval. Piere stafia, născând o zână din sluta

DANIELA POPESCU by http://confluente.ro/articole/daniela_popescu/canal [Corola-blog/BlogPost/381680_a_383009]
către casă,Răzvrătitele amurguri cad la masa tăcerii;Zadarnic se tot pleacă grâul sub coasă,Căci musca foamea din glie sub arșiță verii.Iar sălcia s-apleacă stinghera spre unde:Nu´s fete să-și facă de Rusalii cunună! Hătișul Pădurii Nebune spre sate pătrundeși peștii își pierd, apre amonte, de urmă.Dorm apele-n matcă, înghețul adoarme la mal. La ceasul-răscruce doar cocsul mai cântă.Din pod, pește vatra, cade bătrânul caval.Piere stafia, născând o zână din sluta.... V.

DANIELA POPESCU by http://confluente.ro/articole/daniela_popescu/canal [Corola-blog/BlogPost/381680_a_383009]
Corola-blog/BlogPost/381641_a_382970

satul natal le aud. Plouă,ploaie cu flori. Lacrimile poeților, sfinților stinși în morminte, necunoscuți încă... Brândușe,ghiocei,viorele, lacrimile mele. Lacrimile poeților, rămași singuri printre stele. Roua florilor,cununa poeților. Roua macilor,cununa sfinților. Mirosul florilor,freamătul sânzăienilor. Mirosul pădurilor,rășinoaselor. Mirosul pinilor,borilor... freamătul algelor. Lacrima ce se stinge pe obrazul stins, obosit,nins al poetului. Mărgăritarele sfinților,roua macilor. ununa sfinților,al poeților. Ileana Vicic Stanca. Referință Bibliografică: Mărgăritare / Ileana Vičič Stanca : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.

MĂRGĂRITARE de ILEANA VIČIČ STANCA în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 by http://confluente.ro/ileana_vi%C4%8Di%C4%8D_stanca_1455092627.html [Corola-blog/BlogPost/381641_a_382970]
Corola-blog/BlogPost/368430_a_369759

a născut Romulus și Remus?”. Fără sa clipească, Remus, care a trecut prin universitățile lumii - București, Washington, Cambridge, Buffalo, Londra - a răspuns: „Nu știu dacă s-au născut într-un oraș anume, pentru că ei au fost găsiți de cineva în pădure, într-un cuib, cred că vulpea nu era cetățean ... ” Elena Vijlie, îl întrerupe brusc, corectându-l: „Nu este vorba de o vulpe, ci despre lupoaică!”. Cerule Mare, ce întrerupere nedorită! Dacă Elena Vijlie, rămânea mută de stupefacție, ministrul lui Ponta

POLEMOS: REMUS DIN CUIBUL VULPII de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 by http://confluente.ro/corneliu_florea_1411695859.html [Corola-blog/BlogPost/368430_a_369759]
Corola-blog/BlogPost/377812_a_379141

sine iar lacrimile ploii erau de bucurie. În clipa aceea am realizat că vom rămâne împreună. Și am rămas. Ploaia ca ploaie, sărutul ca primul sărut, dar scena de pomină s-a întâmplat într-o zi însorită, în drum spre Pădurea Verde. Depășind orașul am luat-o pe scurtătură, pe un larg maidan, printre blocurile unui spital, care sper că nu mai există. Prea era dărăpănat, cumva, la capătul mahalalei. Nu prea era prietenoasă priveliștea dar noi ținteam Pădurea Verde. Ținându

BORIS DAVID (II) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 by http://confluente.ro/emilia_tutuianu_1424542946.html [Corola-blog/BlogPost/377812_a_379141]
drum spre Pădurea Verde. Depășind orașul am luat-o pe scurtătură, pe un larg maidan, printre blocurile unui spital, care sper că nu mai există. Prea era dărăpănat, cumva, la capătul mahalalei. Nu prea era prietenoasă priveliștea dar noi ținteam Pădurea Verde. Ținându-ne de mână, am luat-o la fugă și fără niciun consens, ne-am oprit, a țintit la gura mea, m-a luat pe după gât, am prins-o în brațe și nu ne-am oprit decât atunci când am

BORIS DAVID (II) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 by http://confluente.ro/emilia_tutuianu_1424542946.html [Corola-blog/BlogPost/377812_a_379141]
a luat pe după gât, am prins-o în brațe și nu ne-am oprit decât atunci când am auzit aplauze. Ferestrele spitalului erau înțesate de bolnavi, zâmbitori, calzi. Le-am făcut câteva semne de mulțumire și am luat-o agale spre pădurea care ne aștepta. Era sărutul marii confirmări, era întruchiparea nestânjenirii, era strigătul nostru de iubire. O mică revenire la un ,,dar” părăsit mai sus. Emilia Țuțuianu: Așadar erați doi îndrăgostiți și în același timp colegi de studii. Cum apăreați în

BORIS DAVID (II) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 by http://confluente.ro/emilia_tutuianu_1424542946.html [Corola-blog/BlogPost/377812_a_379141]
excursie în Apuseni, la Scărișoara. ,,Vin și ele?!” ..,,Care ele?” ,,Ei... mama și Mami” ,,Nuuu! Numai noi doi” ,,Ce bine!”... A fost poate cea mai frumoasă excursie ,,în doi” din viața mea. Am ,,locuit” în mașină, am dormit pe lângă lizierele pădurilor, am urcat per pedes la ghețar, am gătit împreună... Ne-am întors la Deva, la Cetatea Huniazilor, am vizitat, ne-am minunat, am plecat pentru o noapte de odihnă pe malul lacului Cinciș, la o cabană-hotel foarte primitoare, cu cina

BORIS DAVID (II) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 by http://confluente.ro/emilia_tutuianu_1424542946.html [Corola-blog/BlogPost/377812_a_379141]
Corola-blog/BlogPost/374564_a_375893

Încălzeam cuvintele în palma ochiului trup, Pâna la coapsa din văzduh Și ne-mbrățișam până la rodul crud din amurg, Unde susurul apei răcorea oglindirea ochilor stea, Fără a mai ține cont de limita mea. Răscoleam sentimentele așa cum fugeau iepele, În Pădurea Neagră, printre spinii de jar unde ielele, Transformau dansul haotic din iubire în venin, Până la sceptrul divin. CARTEA VIEȚII Dacă inima din tine acum bate, Pentru cea mai minunată carte, Învață prin a vieții încercări a străbate, Doar crede si

LABIRINTUL INIMII (VERSURI) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 by http://confluente.ro/claudia_bota_1491320697.html [Corola-blog/BlogPost/374564_a_375893]
dor de umbra pașilor tăi, Înodați printre paginile inimii îngălbenite, Rămase deschise între semnele adunate, Prin iernile grele, se dezlănțuie al sufletului văpăi. E multă iubire și multă durere, concentrată pe umbra pașilor tăi, Pași repezi, ce astâmpără setea din pădurile tropicale, Etajate pe imense balansoare, din a inimii puncte cardinale, Rupând suferințele dimineților matinale. Printre nori aleargă strigătul mut al înfometaților dulăi, Eu totuși mă apropii fără teamă de umbra pașilor tăi. TRUPUL INIMII MELE Trupul inimii mele răzvrătit de

LABIRINTUL INIMII (VERSURI) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 by http://confluente.ro/claudia_bota_1491320697.html [Corola-blog/BlogPost/374564_a_375893]
Corola-blog/BlogPost/358935_a_360264

Și din tulpina-i groasă nasc alte ramuri dure Sporind în greutate, tinzând înspre pământ, Atunci el simte-n oase tăișul de secure Care-i pătrunde-n suflet treptat, tot mai profund Și cade jos și moare pe iarba din pădure. 21 august 1985 Referință Bibliografică: Sonetul copacului semeț / Florin T. Roman : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2061, Anul VI, 22 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Florin T. Roman : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului

SONETUL COPACULUI SEMEŢ de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2061 din 22 august 2016 by http://confluente.ro/florin_t_roman_1471893299.html [Corola-blog/BlogPost/358935_a_360264]
Corola-blog/BlogPost/384122_a_385451

-i copiilor... Daniela Tiger are ceva din Nichita Stănescu în Ultimul pas,când strigătul albicios de iluzii îi străpunge fața; ea pictează vise adormite și rătăcește candid prin labirintul unui timp fracturat. Cristina Geambașu folsește imaginea cailor În Caii din pădurea Letea, făcând din ei o adevărată legendă: Coamele lor de aer nu se mai văd prin cețuri, Cambrarea lor de Pegas o-nconvoiem sub bici... Ovidiu Blăjan, scrie o poezie în dulcele stil clasic. În Când luna, poetul, romantic, descrie seara

PETALE DE SUFLET de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1393 din 24 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1414136021.html [Corola-blog/BlogPost/384122_a_385451]
Corola-blog/BlogPost/351407_a_352736

Acasa > Poeme > Rasfrangere > MÂINE SE ÎNTÂMPLĂ Autor: Suzana Deac Publicat în: Ediția nr. 342 din 08 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Mâine se întâmplă Când vei trage o linie se naște un pom, o pădure muzica într-o figurație veșnică haina omului în flăcări el extrădat cu toate că-i băștinaș tu rămâi șomer născut din frunze ondulate, floare și mirare dacă te trezești la dimineața altora cunoști înstrăinarea în trunchi, obraz pleoape împovărate cu păsări nevătămate

MÂINE SE ÎNTÂMPLĂ de SUZANA DEAC în ediţia nr. 342 din 08 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Maine_se_intampla.html [Corola-blog/BlogPost/351407_a_352736]
Corola-blog/BlogPost/372059_a_373388

mergând în adâncimea văilor înguste și liniștite, cu care se obișnuise în lecturile ei. Aici, marginile poienilor erau umbrite de fagii seculari, iar pe firul văii erau crovuri permanent pline cu apă limpede, adunată din izvoarele ce ieșeau din poala pădurii. Zilnic, când era soare, se spăla peste tot, pe unde avea nevoie, mai ales că aici era sigură și n-avea cine s-o vadă goală. Loc mai nimerit și pentru plajă nu se găsea în tot izlazul și nu

URMARE PARTEA ÎNTÂIA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2323 din 11 mai 2017 by http://confluente.ro/ion_c_gociu_1494513253.html [Corola-blog/BlogPost/372059_a_373388]
nimerit și pentru plajă nu se găsea în tot izlazul și nu se da în lături de stat câteva ore dezbrăcată la soare. ...Dar azi, că din cauza aceasta n-a avut somn azi-noapte, o bântuiau impresiile unei întâlniri în liniștea pădurii tăcute. Intrase într-o dilemă provocată întâmplător cu câteva zile în urmă, când a avusese mari emoții, mai ales că era și atunci singură, și era sigură că se afla numai ea prin aceste locuri adăpostite în valea dintre păduri

URMARE PARTEA ÎNTÂIA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2323 din 11 mai 2017 by http://confluente.ro/ion_c_gociu_1494513253.html [Corola-blog/BlogPost/372059_a_373388]
pădurii tăcute. Intrase într-o dilemă provocată întâmplător cu câteva zile în urmă, când a avusese mari emoții, mai ales că era și atunci singură, și era sigură că se afla numai ea prin aceste locuri adăpostite în valea dintre păduri... ...Vacile pășteau liniștit, făcuse destulă plajă și fiindcă transpirase se dezbrăcase și de sumara ei lenjerie și într-un crov din marginea pădurii, plin cu apă limpede precum cleștarul, în care se vedeau și pietrele de pe fund, a intrat și

URMARE PARTEA ÎNTÂIA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2323 din 11 mai 2017 by http://confluente.ro/ion_c_gociu_1494513253.html [Corola-blog/BlogPost/372059_a_373388]
atunci singură, și era sigură că se afla numai ea prin aceste locuri adăpostite în valea dintre păduri... ...Vacile pășteau liniștit, făcuse destulă plajă și fiindcă transpirase se dezbrăcase și de sumara ei lenjerie și într-un crov din marginea pădurii, plin cu apă limpede precum cleștarul, în care se vedeau și pietrele de pe fund, a intrat și s-a spălat, apoi după niște tufe considerate paravan, care acopereau vederea celor ce treceau pe drumul carelor, s-a întins din nou

URMARE PARTEA ÎNTÂIA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2323 din 11 mai 2017 by http://confluente.ro/ion_c_gociu_1494513253.html [Corola-blog/BlogPost/372059_a_373388]
și frustrată sexual avea multe neîmpliniri, unele asemănându-se cu ale ei. Brutal, fu scoasă din visare și chiar speriată rău de lătratul unui câine foarte aproape de locul unde se afla. Animalul șiret o simțise, se apropiase furișându-se prin pădure și prin lătratul său dădea veste stăpânului că a descoperit ceva. Violeta, în graba cea mai mare, și-a îmbrăcat fusta și bluza, neavând răbdarea să pună și sutienul care mai trebuia prins și în copci, dintr-o poziție destul de

URMARE PARTEA ÎNTÂIA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2323 din 11 mai 2017 by http://confluente.ro/ion_c_gociu_1494513253.html [Corola-blog/BlogPost/372059_a_373388]
că nu era un dulău, lătra a om, mai blând, parcă simțindu-se cumva vinovat de spaima pe care o produsese. Atunci observă Violeta că lângă vacile ei apăruseră doi boi care pășteau liniștiți și, undeva în marginea cealaltă a pădurii, un bărbat, întins pe spate, citea la umbra fagilor. El venise pe sub poala pădurii în urma animalelor, o văzuse pe Violeta dezbrăcată când se spăla și se așezase în acel loc răzleț. Sta retras pentru a nu crea tinerei femei o

URMARE PARTEA ÎNTÂIA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2323 din 11 mai 2017 by http://confluente.ro/ion_c_gociu_1494513253.html [Corola-blog/BlogPost/372059_a_373388]
vinovat de spaima pe care o produsese. Atunci observă Violeta că lângă vacile ei apăruseră doi boi care pășteau liniștiți și, undeva în marginea cealaltă a pădurii, un bărbat, întins pe spate, citea la umbra fagilor. El venise pe sub poala pădurii în urma animalelor, o văzuse pe Violeta dezbrăcată când se spăla și se așezase în acel loc răzleț. Sta retras pentru a nu crea tinerei femei o stare de rușine și tulburare. Cățelul, ca orice câine curios, scotocise prin pădure până

URMARE PARTEA ÎNTÂIA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2323 din 11 mai 2017 by http://confluente.ro/ion_c_gociu_1494513253.html [Corola-blog/BlogPost/372059_a_373388]
poala pădurii în urma animalelor, o văzuse pe Violeta dezbrăcată când se spăla și se așezase în acel loc răzleț. Sta retras pentru a nu crea tinerei femei o stare de rușine și tulburare. Cățelul, ca orice câine curios, scotocise prin pădure până a ajuns în acest loc unde simțise ceva și, descoperind-o pe Violeta, trebuia să dea semnalul stăpânului său. * ...Așa l-a cunoscut Violeta pe Bebe Popescu, fiul preotului din Nucet, satul de peste Dealul Scoruș, student la Medicină. Când

URMARE PARTEA ÎNTÂIA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2323 din 11 mai 2017 by http://confluente.ro/ion_c_gociu_1494513253.html [Corola-blog/BlogPost/372059_a_373388]
pe minut... Cățelul Cuțu, convins că și-a îndeplinit misiunea, a tăcut cuminte și s-a retas la umbra unei tufe, ascultând discret discuțiile dintre stăpânul lui, față de care își făcuse datoria, și această pradă feminină, deosebit de frumoasă, găsită în pădure. Inițiativa prezentării i-a aparținut cum era și normal lui Bebe. I-a spus cine este, a precizat că-i student la Medicină în anul IV și că hârtiile pe care le citește sunt niște cursuri de la facultate. Că a

URMARE PARTEA ÎNTÂIA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2323 din 11 mai 2017 by http://confluente.ro/ion_c_gociu_1494513253.html [Corola-blog/BlogPost/372059_a_373388]
aprecierile erau venite ca de la un bărbat aflat în fața femeii dorite, nu ca ale unui doctor despre o bolnavă întinsă pe targă. - Regret că n-am fost prevăzătoare și m-am considerat singură în acest loc. Este adevărat proverbul că „Pădurea are ochi și urechi”. Azi, pierdui din vedere și nu ținui seama de această maximă!... zise ea ca scuză și cu gândul la ziua de ieri, când făcuse la fel, crezându-se tot singură, deși poate a mai fost văzută

URMARE PARTEA ÎNTÂIA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2323 din 11 mai 2017 by http://confluente.ro/ion_c_gociu_1494513253.html [Corola-blog/BlogPost/372059_a_373388]