487 matches
-
pentru frumusețe, echilibru și valoare ecoprotectivă. Fondul principal este compus din tei, frasin și arțar, complementat de prezența a trei tipuri de arbuști: forsiția, iasomia și liliacul. Peisajele specifice grădinii includ un triplu aliniament de tisă pe latura estică, o pădurice de molid la nord și aliniamente de chiparos californian și de "Thuja gigantea" de-a lungul parterului central. Vegetația sa constituie o zonă de habitat natural pentru diverse specii de animale, în special veverițe și păsări. Parcul datează din prima
Parcul Copou () [Corola-website/Science/302104_a_303433]
-
Moldovei. Deși inițiativa exista în planurile Eforiei Iași încă din 1833, hotărârea oficială de a înființa o grădină publică în Copou o ia Mihail Sturza, motivat inclusiv de observația că "„toate trăsurile ieșea la preumblare pe câmpul acela ... (cu) o pădurice sălbatică”", lipsit însă de un "„loc de petrecere, sau de umbrit împotriva soarelui de vară”". Astfel, domnitorul a solicitat Eforiei Iași să "„privegheze asupra ei și s-o împodobească cu toate cele de trebuință spre mulțămirea orășenilor”". La 23 aprilie
Parcul Copou () [Corola-website/Science/302104_a_303433]
-
de tisă ("Taxus baccata var. Nidiformis"), specie ocrotită de lege. Aceste plante cu cetina toxică sunt veșnic verzi și, beneficiind de un temperament de umbră, rezistă de câteva decenii sub coroanele accentuate ale teilor marginali din partea estică a parcului. O pădurice de molid se află în extremitatea nordică a parcului, cuprinzând un grup de circa 30 de exemplare, cu diametrul mediu de 21 cm și înălțime medie de 11 m, având o vârstă de aproximativ 92 de ani. Deși coborât aici
Parcul Copou () [Corola-website/Science/302104_a_303433]
-
și au întemeiat un sătuleț, care și-a luat numele după "megos"- oștire, transformat în limba de atunci în "megula", apoi în "măgula". Satul Sătuc (Crâng) - a luat ființă la sfârșitul secolului al XIX-lea. Pe acest loc era o pădurice mică de salcii și ulmi. Alături de ea era o pădure mare de circa 100 hectare de ulmi, stejari și salcii. În aceste locuri s-au luptat în 1917 armata româno-rusă cu nemții. Până în 1920 pădurea s-a defrișat. Ea făcea
Comuna Tomșani, Prahova () [Corola-website/Science/301746_a_303075]
-
a construit un conac boieresc cu trei -patru locuințe unde se adăposteau logofătul și slugile boierului. Cu timpul s-au adăugat și alte case formând un sat cu aproximativ patruzeci de familii. Numele de "Crâng" și l-a luat de la pădurice, apoi s-a schimbat în "Sătuc". Satul Loloiasca - numele lui vine de la întemeietor, "strămoșul care bătuse părul, Loloi. Mai întâi i s-a spus "Loloiești", adică "țărani urmași ai lui Loloi" și apoi "Loloiasca"-nume prin care se desemna proprietatea
Comuna Tomșani, Prahova () [Corola-website/Science/301746_a_303075]
-
neasfaltat. Populația satului a evoluat de la 242 loc. în 1930 la 220 loc. în 1966 și la 61 loc. în 1992. Satul este împărțit în următoarele zone: "Deal", "Groapă", "Devale". Terenurile aparținând acestui sat poartă următoarele denumiri: "Calea Beului", "Coasta", "Pădurice", "Ochiuri", "Rupturi", "Codona", "După Garduri", "Dâlma", "Apărat", "Lazuri", "Uric", "Recea", "Rât", "Lab", "Niergheș". Păduri: "Pădurea de după garduri", "Pădurea gropii", Pădurea Șardului", "Biher". Între satele Veța și Acățari există urme de drum roman.
Veța, Mureș () [Corola-website/Science/300598_a_301927]
-
pădurile de stejar pedunculat. Nivelul de arbuști și învelișul de iarbă este bine dezvoltat și include cornul sîngeros, călinul, vonicerul, cornul alb, dintre ierburi - rogoz, piciorul-caprei (region. laba-ursului), dar și leordă. Pe podișuri înalte, împrejurul izvoarelor și pîrăiașelor mici sînt pădurici de fagi. Mai cresc aproape 90 de soiuri de plante rare sau pe cale de dispariție, printre care se întîlnesc asemenea plante ca bumbăcarița, palma-Maicii-Domnului (face parte din familia orhideelor, se mai numește "iarba-șarpelui" sau "limba-cucului"), grâușor (untișor) și iarba de
Codru (masiv forestier din Republica Moldova) () [Corola-website/Science/333700_a_335029]
-
Nr de locuitori 257 Numere de casă 97 Case locuite 71 Toponimie, părți de hotar: La cruce, la piatră, Hodai,urmele unei construcții, există o fântână artezian, Rovina,Satescu, Râturi, la Cris, în Sălci, Zoampa, Lalascu(dealul din imaș), Târși(pădurice), Plopi(pădurea orașului Beiuș), Zăcătoare, Topili(pod), la Fântână Foarelui-faurului-, Vale-Lata, Valea Bicii. la Fântână Foarului (și nu Foarelui), Florescu, Dealul Morii, Bereag, Prunduț, Sub Ciuceti, La Vale, Omezău. (Frentiu Titus) Satul: Sat de forma pătrată , cca 150 x 150
Sânmartin de Beiuș, Bihor () [Corola-website/Science/300864_a_302193]
-
județean 764D, apoi după ce părăsește ramificația spre Valea Brătcuței și se trece pârâul cu același nume, urcă serpentinele spre cătunul Secătura. Pe dreapta se lasă drumul spre fosta exploatare minieră, se depășește cătunul menționat și, după ce se străbate o mică pădurice, se ajunge la primele case din satul Damiș (cătunul Mochești). După o frumoasă perspectivă asupra bazinului Brătcuței (pe stânga), se coboară lent pe la baza dealului Glimeia Mică și, după depășirea unei șei, de unde se poate observa întreaga depresiune a Damișului
Depresiunea Damiș () [Corola-website/Science/303427_a_304756]
-
numind-o Pe platourile dinspre est și dinspre vest sunt situate terenurile arabile. Datorită faptului că pentru a ajunge la câmp, oamenii urcau dealul, ei spuneau mereu: Din pădurile menționate în documente vechi au mai rămas 150-200 de hectare. Aceste pădurici sunt situate în partea estică a comunei. Stejericile, tufanii, ulmii, perii răzleți care s-au păstrat până pe la 1960 aminteau de pădurile din partea locului. În pădurea moșteneasca de la Zorleasca, se mai păstrează stejari multiseculari. În partea locului cresc salcâmi, carpeni
Valea Mare, Olt () [Corola-website/Science/302027_a_303356]
-
ajungeți în castel, va trebui să vă încălziți fără întârziere și să vă vârâți în pat. — Da, probabil că așa ar trebui. Mitsuhide era un stăpân cu adevărat blând. Asculta atent sfaturile vasalilor și le înțelegea neliniștea. Când ajunseră la păduricea de brazi din fața porții, Dengo luă calul lui Mitsuhide de căpăstru și se opri lângă așa, gata să-și ajute stăpânul să descalece. Pe podul de peste șanț se aliniase un șir de servitori de-ai lui Mitsuharu. Unul dintre aceștia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Ceaușescu. În colecția rămasă în urma sa, numeroase trofee de mistreț provin de acolo. Arborii din familia stejarului sunt predominanți în pădure. Dar pădurea Chevereș este, în cea mai mare parte a sa, pădure cultivată. În sud, aproape de Vucova, o altă pădurice, Făgimacul, cu statut de fâneață împădurita, a fost masacrata în anii de după 1989. Astazi doar o întindere de tufișuri, presărată de puținii arbori rămași în picioare, amintește de ceea ce a fost. Defrișarea Făgimacului este din plin resimțită în zilele noastre
Comuna Chevereșu Mare, Timiș () [Corola-website/Science/299851_a_301180]
-
faptul că ceea ce americanilor li s-a părut o toaletă În aer liber perfectă, putea fi foarte bine casa, dulcea și sfânta casă a unui Nat - poate unul care murise de o boală de intestine -, În cazul de față o pădurice cu copaci jacaranda care Încă mai aveau frunze, deși era iarnă, dar În schimb erau lipsiți de mănunchiurile impresionante de flori liliachii. La Întâlnirea dintre culturi, se făceau și greșeli, neintenționat, asta e sigur, și nu s-ar fi Întâmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
ne apropiem, spuse Walter. Poate e căzut undeva pe marginea drumului. Cu un curaj demn de invidiat, șoferul porni motorul. Sigur că știe locul exact. E acolo unde a văzut Natul venind călare spre el, pe un cal alb, lângă păduricea de jacaranda. Sigur Harry a fost răpit de Nat. Slabe speranțe să-l mai găsească. Și, dacă-l vor găsi și vor Încerca să i-l ia Natului, sigur vor avea necazuri. Înainte să pornească, domnul Joe se aplecă spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
fragmente de viață de treizeci de secunde. Într-o mână avea un microfon digital cu care Înregistra vocile cu inflexiuni muzicale, acest adevărat obbligato 1 al comerțului. În depărtare, Wendy și Wyatt descoperiseră o cărare umbroasă care ducea la o pădurice de bambus și o apucară Într-acolo mână În mână. Wendy Încă nu-și revenise după ceea ce interpretase ca o respingere din partea lui Wyatt, dar se prefăcea că totul e bine. Sporovăia și flirta, deși cu inima strânsă În ghearele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
o magnifică proprietate de circa două hectare și jumătate într-unul din cele mai bune cartiere ale orașului. Vecinii acesteia erau tumultuosul râu Arve, care izvorăște din ghețarul Mont-Blanc și este rece ca gheața, chiar și în timpul verii, și o pădurice declarată rezervație ornitologică, în care nu se tăia nici o creangă, nu mișca decât frunza în vânt. La orizont se vedea silueta masivă a muntelui Saleva, aflat pe teritoriul francez, precum și firul telefericului pe care urcau și coborau cabinele, ca niște
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
să străbată pădurea. Prilej pentru moldoveni să-i atace, așa cum o făcuseră și, în 1410, cu teutonii la Marienburg: au simulat un atac, după care au rupt-o la fugă, teutonii i-au urmărit și, când au ajuns la o pădurice, moldovenii i-au săgetat și le-au provocat mari pierderi. O tactică privită cu admirație de martorii acțiunii. Lucrurile trebuie să se fi petrecut la fel și în Codrii Cosminului. Două fapte ne fac să credem că s-a întâmplat
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Stăteam în marginea satului Sasca, pe drumul ce leagă Baia de Cornu Luncii și Mălini. Uneori, iarna se auzea frecvent că lupii dădeau iama, în miez de noapte, venind fie din lunca Moldovei, din munții care erau aproape, fie din păduricea Șomuzului, de la Bolătăul din fața satului și încercându-și norocul spre târla vreunui gospodar. Dar cum oile erau închise în câte-o șandrama, lângă grajdul vitelor, nu găseau decât târle goale și se-ntorceau cu coada între picioare. În serile lungi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
urmară o scurtă porțiune pe strada bătută, pentru a o coti mai apoi spre nord de-a lungul unei poteci de țară ce se Întindea printre desișuri și tufișuri, urcând ușor pe la poalele unor coline mărunte. La ieșirea dintr-o pădurice de stejari, În fundul unei văi, le apăru În sfârșit În fața ochilor locul pe care Îl căutau: o mare arie circulară de vegetație arsă, din care se iveau rămășițele unor stâlpi și ale unor grinzi carbonizate. Clădirea arsese până la temelii. Orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
dintre noi. E un lucru pentru care trebuie să mulțumim cerului. După masa de prânz, George se depărtase de grup. Porni pe aleea asfaltată, întâi în direcția opusă casei Maryvile, unde drumul cotea spre uscat și se pierdea într-o pădurice (aceasta era „plimbarea lui Brian“), și apoi îndărăt, în direcția Maryville, (când îl întâlnise pe Tom, pe la jumătatea drumului), lăsând în dreapta lui casa și promontoriul și coborând spre stâncile de unde era „imposibil să intri în mare“. George se simțea atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Gosseyn auzi zgomot de veselă și percepu aroma bucatelor ― chinul lui Tantal. Urcă. La etaj, un coridor cu mai multe uși. O deschise pe cea mai apropiată. Era un dormitor spațios cu o mare fereastră boltită, care dădea spre o pădurice de arbori ci-clopeeni. Gosseyn îl trânti pe Prescott pe podea, lângă pat, rupse în grabă un cearșaf și cu fâșiile obținute îl legă și-i puse căluș. În vârful picioarelor, coborî din nou în living-room. Zdrăngănitul neîncetat al ustensilelor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
sud-vest și o mulțime de avioane care ba zboară, ba sînt rulate pe pistă pentru a fi duse În zona de Întreținere, la est. Și mai există și un pavilion de vară, plin cu alți soldați, pe undeva printr-o pădurice de plopi tineri. În el se găsește singurul veteran din Craiova, un tip deșirat, negricios și prietenos care dracu’ știe de unde află că aș fi În stare nu doar să țin o foarfecă În mînă, dar să și tund cu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
nevoit să părăsesc comuna, nu comuna ci casa lor în care, descoperii acum, puteam să trăiesc în tihnă până la sfârșitul acestei vieți. Mai erau oamenii cu care mă salutam când treceau prin fața casei sau mă întâlneam în drum cu ei, păduricea și iazul și ulițele acelea străvechi, de sute de ani, păziți de câini dormitând în praful din fața porților sau cutreierând, părând ai nimănui, printre cotloane. Un regret adânc, săpând, în ziua aceea și a doua zi la fel și-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
mi-a dat pământ și dumneavoastră tabacheră de argint. Râserăm. Oamenii treceau prin fața porții și salutau plecându-și capul sau scoțându-și pălăriile; răspundeam cu mare mulțumire, iar Lung era fericit. Când am plecat am străbătut ulițele singur, apoi marginea păduricii și a iazului, până puțin înainte de lăsarea serii, când cerdacul casei învățătorului se lumină de cele două becuri cu abajururi de tablă, vopsite deasupra în albastru, atârnând de fire lungi, împletite până puțin deasupra capetelor lor. Ana, mama ei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
vorbit altfel și înainte, pe vremea când locuiam la voi? - Eram pe atunci la timpul adolescenței: Mă uitam la tine ca la Dumnezeu, mi-era jenă, - o dată chiar rămăseserăm numai noi doi pe malul iazului sora era dusă spre liziera păduricii - vroiam, eram gata să te sărut, dar cum să sărute o fată aflată încă la vârsta adolescenței - așa deodată - pe un bărbat, spunându-i, ca din senin, că-l iubește? Eram intimidată de puterea ta de judecător peste oameni. Plecai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]