199 matches
-
Transcarpatia din Ucraina (raioanele Hust, Rahău și Teceu). Țara Maramureșului este una dintre cele mai întinse depresiuni ale lanțului Carpatic, acoperind o suprafață de circa 10000 km², în nord Carpații Orientali, între munții Oaș, Gutâi, Țibleș, Rodnei, Maramureșului și Carpații Păduroși. Este situată în partea de nord-est a munților Carpați și este împărțită în două zone de o ramificație muntoasă în bazinul superior al râului Tisa, numită culmea Pop-Ivanu (Vârful Pop-Ivan, 1937 m): partea sudică aparține României, iar cea nordică Ucrainei
Maramureș () [Corola-website/Science/297292_a_298621]
-
atât în firea deosebită a locuitorilor, cât și în relativa izolare geografică, în curbura nordică a Carpaților, înconjurat de munți cu păduri greu de pătruns, care au favorizat cultura lemnului așa de dezvoltată aici, și a dat numele de Carpații Păduroși pentru grupele de la nord și est. Apoi, aici a fost mai întodeauna un capăt de țară, un ungher, dincolo de munți locuind seminții slave. Iarna, zăpezile mari și mulțimea fiarelor sălbatice făceau trecătorile greu accesibile. Trecerile peste munți, mai ales cele
Maramureș () [Corola-website/Science/297292_a_298621]
-
Prutul este un râu lung de 953 km, ce izvorăște în apropiere de muntele Hoverla din Carpații Păduroși din Ucraina, de unde curge spre est, mare parte din curs fiind apoi pe direcția sud-est. Se varsă în Dunăre lângă Reni, la est de orașul Galați. Formează granița României cu Republica Moldova și parțial cu Ucraina. În perioada interbelică, râul era
Râul Prut () [Corola-website/Science/297383_a_298712]
-
era în antichitate țara locuită de geto-daci, care erau împărțiți într-un număr mai mare de state și ocupau un teritoriu cuprins între: râul Tisa (vest), râul Nistru și Marea Neagră (est), Dunăre (sud) și Carpații Păduroși (nord). În anumite părți chiar depășeau aceste hotare: spre est peste Nistru, "înaintând până spre Bug", iar spre vest, "ajunseră până la Dunărea panonică". Grecii le spuneau dacilor geți, iar romanii daci. Regatul dacic a ajuns la cea mai mare întindere
Dacia () [Corola-website/Science/296620_a_297949]
-
Grecii le spuneau dacilor geți, iar romanii daci. Regatul dacic a ajuns la cea mai mare întindere a sa în timpul regelui Burebista, având ca hotare: țărmul Mării Negre și Bugul - spre est, Cadrilaterul boem, Dunărea panonică și Morava - spre vest, Carpații Păduroși - spre nord, iar Muntele Haemus (lanțul Balcanilor) - spre sud. Capitala regatului era orașul Argedava. Conform informațiilor rămase de la Strabon, dacii locuiau în zona muntoasă (și indică râul Mureș) până în partea superioară a Dunării (denumită Danubius - de la izvoare și până la Drobeta
Dacia () [Corola-website/Science/296620_a_297949]
-
Centrale a Regiunii Circumboreale în cadrul Regatului Boreal. Teritoriul Germaniei poate fi subdivizat în două ecoregiuni: pădurile montane mixte ale Mediteranei europene și reciful marin ale Atlanticului nord-estic. Majoritatea Germaniei este acoperită fie din teren arabil (33%), fie silvicultură și regiune păduroasă (31%). Numai 15% este acoperit de pășuni constante. Plantele și animalele sunt, în general, comune celor din perioada medievală. Fagi, stejari, și alte esențe de foioase constituie o treime din păduri; pădurile de conifere sunt în creștere ca urmare a
Germania () [Corola-website/Science/296606_a_297935]
-
a avut loc la Berlin. Unele palate și parcurile din Berlin au fost înscrise în anul 1990 pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO ("Museumsinsel", „Insula Muzeelor”, în anul 1999). Berlin este situat în nord-estul Germaniei, pe un teritoriu cu regiuni păduroase mlăștinoase, cu o topografie în primul rând netedă, parte a vastei Câmpii a Europei de Nord, ce se întinde din nordul Franței până în vestul Rusiei. "Berliner Urstromtal" (vale glaciară din epoca de gheață), afată între Podișul Barnim situat spre nord
Berlin () [Corola-website/Science/296630_a_297959]
-
ca arie geografică decât Regatul lui Burebista (82-44 î.Hr.) - cuprinzând Transilvania, Banatul, Oltenia, centrul și sudul Moldovei, noul stat era mai puternic și mai bine organizat. Limitele statului dac in timpul lui Burebista (82-44 î.Hr.) au fost: în nord, Carpații Păduroși; în est, Pontul Euxin; în sud, munții Haemus (Munții Balcani); în vest, Dunărea Mijlocie. Progresele înregistrate în acest timp de societatea dacică erau multiple și importante: o populație numeroasă și grupată în jurul multor "dave" în care pulsa o vie activitate
Decebal () [Corola-website/Science/296674_a_298003]
-
Tur'ia (Ucraina). Biologii, totuși, muta granița și mai la est. Granița dintre Carpații Estici și cei sudici e formată din Pasul Predeal, sudul Brașovului și Valea Prahovei. Ucraineni folosesc termenul de „Carpații Estici” doar pentru Carpații Ucrainei (sau Carpații Păduroși), în principal pentru zona aflată pe teritoriul lor (până la Pasul Prislop), în timp ce românii folosesc termenul de Carpații Estici (Carpații Orientali) pentru a face referire la zona cuprinsă de la granița cu Ucraina spre sud. Acesta sunt subdiviziunile munților Carpați (în sens
Munții Carpați () [Corola-website/Science/297117_a_298446]
-
sau "daróczok" ("draucharii" sau "nyúzók") respectiv "besznákok" o categorie socioprofesionala medievala de afiliație etnică incerta constând din pădurari și administratori silvici, vânători, șoimari regali și furnizori de piei de animale, colectori de taxe și "prisăcari" (sau "gyepűőrök") locuind în zonele păduroase dense, au fost recrutați din rândurile acestei populații hibride de origine slavo-secuiască-pecenegă. În Transilvania medievală secuii erau unul dintre cele trei ""natio"" (împreună cu nobilimea maghiară, sași și clerul catolic), cu situație privilegiată, diferit de cele ale țăranului român și maghiar
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
Româniile populare (uneori desemnate că Românii populare când se referă numai la așezările românilor) sunt comunitățile romanofone medievale, rămase fără acoperire politică după retragerea sau prăbușirea Imperiului Român pe teritoriul unde locuiau (în general păduros sau muntos, si situat la marginea imperiului, în contact direct cu "Barbaricum"). este o apelație științifică datorată istoricului Nicolae Iorga, dar așezările respective erau denumite de proprii locuitori "terrae" sau "țări", iar de popoarele sau puterile vecine : "Wallons", "Walha", "Gallo
Romanii populare () [Corola-website/Science/319087_a_320416]
-
proveni, printre altele, si celticul "Arduenna" („pădure”). În sprijinul acestei ipoteze ar pleda prezenta radicalului "ard" (cu sensul de „înălțime”) în toponimia europeană ("Ardă, Ardal, Ardistan, Ardiche, Ardennes, Ardelt, Ardilla" etc.). În această ipoteză, "Ardeal" ar însemna „loc înalt și păduros”. Trebuie amintit aici și forma latină "Arduus" care aparține aceleiași rădăcini etimologice și forma indiană veche "ardhuka" "a prospera" și forma albaneză "ardh-" care cu extensia "na" a dat "ardhuna" însemnând "profit" "câștig" Cuvintele "aridica" și formele "rădica", "ridică", "ar
Etimologia numelui Transilvaniei () [Corola-website/Science/324921_a_326250]
-
textului ediției îngrijite de el a cronicii lui Anonymus,"Gesta ungarorum" (care conține și textul original în facsimil): "În toate edițiile lui Anonymus publicate, ultra siluam din originalul latin este reprodus ultrasiluana. Corect, avem adverbul ultra = „foarte” și adjectivul siluana = „paduroasă”, deci „foarte paduroasă”. Ceea ce este foarte important constă în faptul că, pentru „țară de dincolo de pădure”, așa cum a fost tradusă până în prezent de toți traducătorii, sintagma ultra siluana, L. Fejérpataky folosește, în traducerea în ungurește, forma erdőntuli föld (erdő „pădure
Etimologia numelui Transilvaniei () [Corola-website/Science/324921_a_326250]
-
de el a cronicii lui Anonymus,"Gesta ungarorum" (care conține și textul original în facsimil): "În toate edițiile lui Anonymus publicate, ultra siluam din originalul latin este reprodus ultrasiluana. Corect, avem adverbul ultra = „foarte” și adjectivul siluana = „paduroasă”, deci „foarte paduroasă”. Ceea ce este foarte important constă în faptul că, pentru „țară de dincolo de pădure”, așa cum a fost tradusă până în prezent de toți traducătorii, sintagma ultra siluana, L. Fejérpataky folosește, în traducerea în ungurește, forma erdőntuli föld (erdő „pădure”, tuli [túli] „[de
Etimologia numelui Transilvaniei () [Corola-website/Science/324921_a_326250]
-
este foarte simplu: pentru că terra ultra siluana nu se traduce în ungurește cu „Erdély”. Apoi, terra ultra siluana se referă la țară lui Gelou, care era la nord de Erdeuelu/Erdély, „Ardeal”." De subliniat că traducerea lui ultrasiluana prin foarte paduroasă este unică în literatura, așa recunoaște însuși Tonciulescu. Mai mult, ea contravine sensului adverbului latin "ultra", care nu înseamnă "foarte", așa cum o confirmă și cele mai prestigioase dicționare. Există deci motive întemeiate pentru a considera traducerea lui ultrasiluana prin foarte
Etimologia numelui Transilvaniei () [Corola-website/Science/324921_a_326250]
-
este unică în literatura, așa recunoaște însuși Tonciulescu. Mai mult, ea contravine sensului adverbului latin "ultra", care nu înseamnă "foarte", așa cum o confirmă și cele mai prestigioase dicționare. Există deci motive întemeiate pentru a considera traducerea lui ultrasiluana prin foarte paduroasă drept eronată. Ca și numele de „sași”, denumirea de „Siebenbürgen” reprezentând chiar și astăzi regiunea intracarpatica, are în jurul ei controverse importante în rândul istoricilor. Prin „Siebenbürgen” se înțelegea inițial numai provincia Sibiului, astăzi ea cuprinde regiunea de podiș dintre Munții
Etimologia numelui Transilvaniei () [Corola-website/Science/324921_a_326250]
-
definitiv cu procesul de întemeiere a statului românesc de la est de Carpații Orientali. Populația băștinașă a Moldovei are ca origine triburi geto-dacice romanizate sau libere și elemente ale populațiilor migratoare care au tranzitat zona. Inițial refugiate în ținuturile muntoase sau păduroase, populațiile de origine au revenit treptat spre zone mai joase, pe măsură ce invaziile se răreau și începea constituirea unor formațiuni prestatele sedentare. Astfel a început amestecul cu migratorii slavi și iranici. S-a ajuns ca Moldova de pînă la descălecat să
Descălecatul Moldovei () [Corola-website/Science/326954_a_328283]
-
În ceea ce privește modul de luptă al armatei dacice trebuie menționat faptul că un rol important în acest aspect l-a constituit cadrul natural în care Dacia a fost cuprinsă. În timpul conducătorului Burebista (82-44 î.e.n.), Dacia era delimitată la nord de către Carpații Păduroși, la est de Marea Neagră, la sud de Munții Balcani, iar la vest până în străvechea regiune Boemia (teritoriu pe care în prezent se află Republica Cehă). Încadrarea în ceea ce va fi redenumit ulterior în "Spațiul Carpato-Danubiano-Pontic" de către istorici le va oferi
Armata dacică () [Corola-website/Science/323646_a_324975]
-
de șes sau munte cu climă uscată, sau semiuscată. Hrana lor este în general de natură vegetală, formată din semințe, rădăcini, fructe, frunze sau flori, ce o procură din iarba sau tufișurile care cresc în regiunile de stepă, sau zonele păduroase din munți. Dar ei pot face și pagube însemnate în terenurile cultivate cu cereale sau zarzavaturi. Animalele mai consumă de asemenea insecte, nevertebrate mici sau pui de păsări, șoareci, broaște și șerpi. Hrana pe care o transportă în buzunare, o
Cricetinae () [Corola-website/Science/329786_a_331115]
-
împreună cu valahii din Moldova (posibil bolohoveni) și cu rutenii traversează Galiția (Haliciul) și atacă regatul Ungariei încercând să-l răstoarne pe regele Vladislav și să-l reîntroneze pe Solomon, fostul rege al Ungariei, alungat de rudele sale. După traversarea Carpaților Păduroși, bătălia se dă la Oradea Mică ("Kisvarda") unde pecenegii, vlahii și rutenii sunt înfrânți. Solomon scapă cu viață și fuge în Moldova. Valahii sunt menționați de Ana Comnena (Alexiada) sub numele de „daci” în cazul expediției conduse de cumanul (sau
Bolohoveni () [Corola-website/Science/329850_a_331179]
-
lua mii de ducați. Banditul a început să prefere gherila bătaliilor in câmp deschis, împărțind armata în mici bande ce se reuneau în cazul unei lupte mai mari. Această tactică a format bande mai agile și evazive, avantajate de teritoriul păduros și etanș, cauzând multe probleme Armatei Regale. Deși făra mari speranțe, bourbonii nu-l abandonează pe Crocco, văzând insurecțiile republicane și expediția lui Garibaldi spre statul papal drept circumstanțe favorabile pentru a perturba atenția guvernului. Raidurile sale s-au extins
Carmine Crocco () [Corola-website/Science/330338_a_331667]
-
Cuvintele derivate sunt cuvinte formate cu ajutorul prefixelor sau/și al sufixelor lexicale: Exemple: grădină - cuvânt de bază grădinar - grădin + suf. -ar grădinăreasa - grădin + suf.-areasa grădinăresc - grădin + suf.-aresc grădinărit - grădin + suf.arit grădiniță - grădin + suf. -iță pădure - pădurar - pădurice - păduros - (a) împăduri - (a) reîmpăduri
Familie lexicală () [Corola-website/Science/329296_a_330625]
-
cel mai înalt masiv muntos din Carpații Ucrainei. Este situat în estul Carpaților Păduroși. Creasta principală se întinde pe o lungime de circa 40 km între văile râurilor (la vest) și Ceremușul Negru (la est). Din punct de vedere geologic, este compus din gresie și fliș, cu filoane de . Există și zone cu roci
Muntele Negru () [Corola-website/Science/337036_a_338365]
-
conform istoricilor lumii antice, din neamul tracilor, o populație indo-europeană care s-a stabilit în zona Balcanilor și a Europei Centrale. Geto-dacii amintiți de izvoarele scrise grecești și latine ocupau zona de la nord de Dunăre până la limita sudică a Carpaților Păduroși, către est până la Nistru, iar la vest până în zona Dunării Mijlocii, aproximativ până în apropiere de Viena. Triburi tracice, geții au fost pentru prima dată pomeniți de marele istoric Herodot care îi localizează în nordul Dunării încă din anul 514, când
Istoria macabră a dacilor: femei și copii tăiați și îngropați sub case, sacrificii umane o dată la cinci ani, soții de căpetenii înjunghiate și arse pe rug () [Corola-website/Journalistic/102078_a_103370]