3,151 matches
-
mari și mai mici se jucau în mâna lui ca niște pitici. Era un fel de Dumnezeu înfierbântat, în lumea lui de slavă, strălucitoare și suavă. Azi la cimitir eu și Minel am fost întâmpinați de iarba crescută înaltă și păgân împodobită cu flori răstignite în miresme, Imnuri înlăcrimate păreau crucile cu fața brăzdată de ploi. Este vecernie și clopotul nu bate. M-am reîntors la casa lor, să mai respir aer de biserică și de omenie, Doamna va aduce dulceața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
însă speculativă, întrucât existențele eroinelor se obiectivează firav. “Hortensia PapadatBengescu aduce aici înainte de orice, o mărturisire interesantă asupra feminității, restrângând câmpul observației la planurile unde existența gravitează exclusiv în jurul gineceului.” ¹ `Literatura scriitoarei aduce o notă de francă senzualitate, de exaltare păgână cu aspecte de narcisism. Când nu se exaltă pe sine, ea se apleacă asupra misterului feminin pentru a-l sfâșia. Analitică, sub raportul cercetării tulburărilor psihologice și fiziologice ale amorului, opera ei este pur lirică deîndată ce se apropie de
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
doar se miră de neașteptata „bucurie a simțurilor” pe care o trăiește bărbatul aproape sexagenar, pe care „a avut norocul” (precizează el, autoironic!) să-l cunoască la timp! Deși ajuns oarecum la „vârsta filosofiei”, înclină mai mult spre un hedonism păgân venind de undeva din lumea greco-latină. Hedonismul ar fi, spune P.H.L., un fel de exacerbare a plăcerii, ce nu exclude, totuși, un anume control rațional, astfel încât plăcerea să nu fie urmată de neplăcere. Ar fi cel mai la îndemână și
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
firicel de voce la supra față, o șoaptă firavă ca licărul de viață pe care-l mai simțea în piept. Măcar, dacă așa, în durere și întuneric, sfârșea această a treia viață a ei, să nu se sfârșească sub numele păgân. Așa că rămășițele glasului căutaseră mâna străină, aducătoare de alinare, încredințându-i numele ei adevărat, cel răpit de Musa și îngropat adânc în sipetele cu nestemate. Nu, nu-i tăiaseră limba. Cumva, cu greutate, silabele își croiseră drum printre dureri, în timp ce
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
copilă prin toate mijloacele cunoscute. În cele din urmă, își amintește că strămoșii lui obișnuiau să-și ducă miresele în orașe invadate de portocali, unde mireasma grea funcționa ca un drog, unul care zgândărea simțurile și anula pudibonderiile. Cadoul nunții păgâne a lui Rodrigo pentru victima lui e o grădină de portocali replantați noaptea, pe neștiute, în jurul iatacului unei mirese forțate să-l accepte. Și a funcționat? Asta mă depășește cu desăvârșire. Ce știu e că el a pierdut Spania, ea
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
și Avito, cu A, ceea ce permite să se servească, tată și fiu, de același cufăr și să nu trebuiască să schimbe inițialele învelitoarelor de pernă: A.C. Singurul inconvenient pe care îl are acest Apolo e faptul că este o zeitate păgână, o formă de superstiție, spune-se ce se va vrea. Deși, pe de altă parte, prin Apolo nu se poate înțelege mai mult decât un simbol, un simbol al Soarelui, al luminii, generator de viață. Se decide pentru Apolodoro și
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
și vocii interioare: "ai căzut deja și te întorci să cazi, și vei cădea de o sută de ori și vei fi căzând continuu; să cazi la învoială cu iubirea; cu instinctul, cu carnalul, vei cădea la învoială cu superstiția păgână și fiul tău va duce mereu ca pe o pedeapsă acest nume și se va chema abreviat: Apolo; mai bine este să te cheme Teodoro, căci, în sfârșit, este un nume mai frecvent și simplu, și în plus, echivalează lui
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
ce-mi spui, să se bată viețile voastre în fața Helenei, în fața femeii. Nam fuit ante Helenam cunnus deterrima belli Causa, sed ignotis perierant mortibus illi17. Ți-o spun în latină pentru a nu-ți ofensa auzurile neobișnuite cu frumoasa sinceritate păgână. Pune-ți viața ta la bătaie în fața Helenei, și dacă nu ești în stare de ea... fii sclav! Și zicând asta își scutură pletele: Trimite demisia ta la brutto poter, che asconso, a comun danno impera 18 cum zice Leopardi
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
din prag un zâmbet neîmplinit și ochi cu purple haze. — Remus, Andrada, le spun, turnându-le solemn în pahare. într-un dispozitiv ca al nostru trebuie să existe întotdeauna un Ordonator. Marele Ordonator este esențial într-o ceremonie. La georgienii păgâni, zeul suprem era numit „Ordonatorul“ - Morige. Până și astăzi, în tot Caucazul, la orice petrecere există un maestru de ceremonii, un tamada, care dirijează petrecerea. Nimeni nu bea haotic, nimeni nu se ridică cu un toast până când nu decide tamada
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
iubești țărișoara și poporul. Într un rând când picior de turc iarăși intră În Moldova, Brad Îi spuse domnitorului că el se duce sus pe munte ca să stea de veghe și să anunțe pe moldoveni din ce parte vine urgia păgână.Ștefan cel Mare se Învoi ca voinicul să stea de pază și chiar merse alături de el o bucată de drum vorbindu-i părintește. Brad știa toate cărările și potecile, toate văile și fundăturile, toate râpele și izvoarele. Merse două zile
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
Gheorghe Grigurcu Inceputurile poeziei lui Dan Damaschin vădesc o mare vitalitate, o învolburare a simțurilor "păgînă", aidoma celor ale lui Blaga sau Ioan Alexandru. Semeața izbucnire biologică semnifică un soi de intrare zgomotoasă în arenă, menită nu numai a atrage atenția ci și a da curaj eului creator prin sine însuși, a-l autostimula prin maniera
Miza spirituală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8810_a_10135]
-
dîră de nisip ceresc" (Baladă veche). Sau: " Ca vinele la încheietură, sub zăpezi / Ne-au zvîcnit cărările în labirint" (ibidem). Sau: "Cum după o lungă hibernare simțurile-mi / Se desfrînează la un banchet ceresc" (Aievea). Sau: "Zeii scăpătați potcovesc armăsari păgîni" (ibidem). Sau: "Răsufletul meu află funingini de infern" (ibidem). Sau: "țițeiul instinctelor se năpustește / Cu gîturi de berbeci descăpățînați" (ibidem). Sau chiar: În numele adîncului pețesc o icoană / Nervii-țipari sar să vestească nunta" (ibidem). Dar această etapă nu e decît o
Miza spirituală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8810_a_10135]
-
ale longevivilor celebri precum Tizian, Tintoretto, Rembrandt, Goya, Kokoschka, Matisse, Picasso. Astfel, în deceniul din urmă, Ion Nicodim ne-a oferit o ipostază exuberantă a unui "homo faber", arhaizant și nonconformist, în același timp, aliaj de uzurpare dadaistă și ritualizare păgână. Pictorul Ion Nicodim, cel al abstracției sublimate în monocromii de azur, cel din anii '70, ori cel al marilor pânze abia atinse cu angobe de argilă, plămădește acum, în tridimensional, arătări compozite pline de haz rustic. Nicodim, întors spre Ťțară
In memoriam, Ion Nicodim - Inorog sub țărână by Aurelia Mocanu () [Corola-journal/Journalistic/9802_a_11127]
-
tipicul,/ Să intru în odaie, e ușa descuiată.// Văd ordine în toate, custodele, vecinul/ S-a întrecut pe sine, e totul ca-n trecut,/ Văd pînă și ulciorul din care am băut/ Din limpezimi de vie, întîia dată vinul.// Visări păgîne avut-am atuncea despre vie,/ Eternități de-o clipă trăitu-le-am din mers.../ A scîrțîit o ușă ca un poem de-un vers/ Și scap din mîini ulciorul ca și-n copilărie.// M-a speriat aicea, țin minte, într-
Poeţi din Nord (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9903_a_11228]
-
a timpurilor noastre, New Age. Așezat pe o poziție creștină, Virgiliu Gheorghe vorbește de o descreștinare a lumii care merge mînă în mînă cu procesul de vrăjire a ei. Pentru autorul român, vraja și actul de a vrăji sînt practici păgîne a căror intensitate crește pe măsură ce creștinismul dă tot mai mult înapoi. În cadrul acestei ofensive păgîne făcute sub paravanul instalării unei noi religii, televiziunea este chiar agentul revrăjirii lumii. Ea aruncă o plasă de imagini asupra minții oamenilor prinzîndu-i într-o
Căpcăunul din ecran by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9921_a_11246]
-
descreștinare a lumii care merge mînă în mînă cu procesul de vrăjire a ei. Pentru autorul român, vraja și actul de a vrăji sînt practici păgîne a căror intensitate crește pe măsură ce creștinismul dă tot mai mult înapoi. În cadrul acestei ofensive păgîne făcute sub paravanul instalării unei noi religii, televiziunea este chiar agentul revrăjirii lumii. Ea aruncă o plasă de imagini asupra minții oamenilor prinzîndu-i într-o țesătură fantasmatică cu ajutorul căreia le poate manipula gîndirea și atitudinea.
Căpcăunul din ecran by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9921_a_11246]
-
incertă/ peste apele vii// de care omului îi era/ tot mai puțin frică" (13 aprilie 2006). Cu toate că - să precizăm - mentalitatea presocraticilor nu se subsuma ateismului, substanțelor primordiale atribuindu-li-se o sorginte divină... Putem spune, în consecință, că un misticism păgîn, de lume incipientă, străbate aceste stihuri ce riscă însă, tocmai prin tiparul lor abreviat, de inscripție a se plasa într-un spațiu prea larg, vidat prin neglijarea fenomenologiei curente a eterogeniei celor ce sînt. Intuind o atare primejdie a plonjării
Reveria conceptelor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9992_a_11317]
-
până în decembrie 1989, ca mistice, colindele au apărut parcă mai pline de vitalitate, de prospețime, cu mesajul lor creștin nediminuat, fiindcă ele, spunea C. Brăiloiu, "reprezintă, în ansamblu, o adevărată Biblie a imaginației populare, o Biblie plină însă de ecouri păgâne", cu textele lor arhaice și cu muzica lor amintind de aceea a colindelor apusene, cum spunea tot Brăiloiu, cum toate secțiunile lor - protocolare, cosmogonice, profesionale, flăcăul și fata - iubiți și pețitori, despre curtea feudală, edificatoare și moralizatoare, biblice și apocrife
Colinde cu lei by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/8951_a_10276]
-
rotile, tăind aerul cu bastoane subțiri de bambus, rasă-n cap și sugrumată într-un smoking verde -, o nebunie de lungancă!; învîrtea la glezna mîinii brățări de jad și coriandru, degetele ei lungi-prelungi îmbujorau ditamai inelele de-atîta anatomie divină și păgînă totodată; uneori exhiba fustalane grele, zglobii, negre, hachițoase: o duioșie comică se instalase în preajma sufletului ei copilin, nesfîrșit de crud și tandru; era însăși Fiica generalului!)... Cînd a auzit că o iubesc, a început să rîdă măreț, în hohote zdrobitoare
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
să trăiască bătrânul, și își dete sufletul. Mulți despoți, la capătul carierei lor, avură lacrimi multe pe obraz... Posedând totul, ce le mai lipsea era doar mila. E valoarea umană care costă cel mai puțin. Istoria însă este o zeiță păgână. Ea înregistrează, și-atât. Iar dacă ai puterea să o privești în ochi, din ochii ei de cremene țâșnesc doar fulgere; și, din artere dacă o tai, curge nu sânge - curge cerneală... (Prelucrări din Caftane și Cafteli, partea întâi: Vom
Istoria scrisă de mâna lui Neculce by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9450_a_10775]
-
aceeași revistă ne-au atras atenția însemnările de fină nuanță ale preotului năsăudean Ioan Pintea, titularul unei rubrici ("Însemnările unui preot de țară XLVI") pe care Cronicarul o citește regulat cu neobosită atenție. În fine, studiul istoricului Ion Papuc ("Reacția păgînă împotriva creștinilor. Un conspect"), aducînd un strat de erudiție care, adăugat la tonul sobru al mai tuturor articolelor din acest număr, face ca revista Convorbiri literare să fie ceea ce știm deja cu toții: un prilej de plăcere estetică și o mostră
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9462_a_10787]
-
a liniști trăsnetele, arsurile și căderile de grindină, potrivit sfatulparintilor.ro. SFANȚUL MUCENIC PANTELIMON s-a născut în anul 284 d.Hr, în orașul Nicomidia. A trăit în timpul împăratului Maximian (286-305). La naștere a primit numele de Pantoleon, un nume păgân care înseamnă "cel în toate puternic că un leu". După ce a primit Taină Botezului de la preotul Ermolae, a luat numele Pantelimon, "cel cu totul milostiv". SFANȚUL PANTELIMON este unul dintre cei mai cunoscuți și iubiți sfinți ai Bisericii lui Hristos
SFÂNTUL PANTELIMON, doctor fără arginți – Tradiții și obiceiuri by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/77384_a_78709]
-
ale poeziei, ci repere ale viziunii. Pe care, ulterior, la cerere, fiecare o poate transforma în ce vrea. Un poem care trimite la practicile zen se încheie, riguros, cu însemnarea orei și a datei. Un altul dă senzația de ruralitate păgână construită, milimetric, pe ecranul unui calculator. Un altul e o metamorfoză pe care numai hazardul o poate justifica: "Am câștigat la Loto/ 5 din 6/ Cinci din șase/ Nu 4 nici 6/ 5 din ȘASE - ca în viață/ și când
Vara patriarhilor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8179_a_9504]
-
mîini, sclave aproape goale dan-sînd lubric, estropiați etc. Elifias, unul dintre spartanii repudiați datorită diformităților sale, își găsește adăpost la această curte a "Miracolelor" tocmai datorită monstruozității sale, cum pare să sugereze regizorul. Democratica societate spartană care întreține un cult păgîn se bazează în același timp pe eugenie și repudierea handicapaților, pe disciplinarea extrem de dură a cetățenilor, pe o plutocrație. La întrebarea simplă, "ce-i mîna pe ei în luptă?", regizorul găsește două răspunsuri, ambele emfatizate printr-o retorică gonflată, artificială
Spartachiada de la Termopile by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9758_a_11083]
-
pentru ca miracolul să se producă, gata cu frica de fete rele, avea de recuperat, dar așa ceva ... nu merita, era prea frumos... Și pe mine ... A destupat șampania, au băut câte un pahar, fata i se părea o zeitate gingașă și păgână, plină de iubire, voluptate și sexualitate. Picioarele fetei se desfăceau ritmic iar cele două pulpe fremătau promițând voluptăți nepământene. Contabila divină s-a ridicat, a Început să se dezbrace lasciv, a rămas numai În minima lenjerie intimă, s-a apropiat
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]