1,817 matches
-
-n părțile din Răsărit : Smulgându-i din întuneric pe perși, etiopieni Ducându-i la Mântuire, până și pe nubieni ! Unde ostenelile, Apostolu' și-a sfârșit Din cele care s-au scris, nu se știe lămurit... Dar o Tradiție ne spune : păgâni din Etiopia L-au ars pe rug...dar el primit-a în Ceruri Mucenicia! ..................... Sfântă Aglaia Acachie, Antipat de Romă, pentru Aglaia un bun tata Onest și onorat, murind, lasă avere-ndestulată. Dar ea cu Bonifatie, slugă ei (și în păcate
SFANTUL APOSTOL ȘI EVANGHELIST LUCA de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383980_a_385309]
-
dar nu stia peste câți ani... Când s-a declanșat prigoana și-idolatria-n Răsărit Gândul bun de Mântuire peste Aglaia a venit ! Dorea să aibă niște Moaște de-ale Martirilor Creștini Ce nu și-au lepădat Credință nici în moarte sub păgâni ! Și-a zis : "-Bonifatie, te-am ales pe tine Frate Ca să-i cauți pe Martiri, ce-au Viața Veșnică prin moarte ! E vremea ca să ne Căim de ale noastre păcate Pe care să le răstignim, prin Pocăința, bune fapte ! O
SFANTUL APOSTOL ȘI EVANGHELIST LUCA de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383980_a_385309]
-
cu Tărie întărește, sufletul Creștinilor !" I-au pus plumb topit în gură...răcit de DUMNEZEU din Cer, Apoi smoala cea topită, fu răcita de un Înger ! Cu sabia i-au tăiat capul...dar el nu s-a lepădat! 550 de păgâni, atuncea s-au Creștinat ! Aglaia trupul i-a primit cu multă evlavie Și a zidit Locaș cu Hramul : "Sfanțul Bonifatie !" Dând toate averile la săraci și la orfani, A trăit în Pocăința, inca 15 ani. Bonifatie, prin sânge și moarte
SFANTUL APOSTOL ȘI EVANGHELIST LUCA de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383980_a_385309]
-
Domnilor e foarte bine REVOLUȚIA REVINE c-au rămas vai de făcut și o luăm de la-nceput Fără vă rog televizor toți avem calculator nu contează locul ziua nu batem pasul cu piua Sfărmând osul de român cu mijloace de păgân revenim hai pe facebook precum puii de la cuc Totul va fi doar un joc fără de comanda fooc Costel Zăgan Referință Bibliografică: ATENȚIE LA CUVINTE / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1886, Anul VI, 29 februarie 2016. Drepturi de
ATENȚIE LA CUVINTE de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1886 din 29 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383344_a_384673]
-
a voastre palme, prostia omenaescă... va dat și în mână arme, ce adesea le-ați mânjit cu sânge, de creștini umili, voi ne obijduiți pământul, ne sunteți doar ostili! Așa cum ieri a fost, poate în veci n-o să mai fie..! Păgânii barbari, inundă a noastră sfântă glie! Ura și frica cresc ca și rădăcinile-n pământ, rostim doar fraze fără verbe, noi am uitat ce-i sfânt! Frica voastră de război, sunt doar flăcărate minciuni, voi războiul îl purtați în suflet
VOR SUNA CLOPOTELE... 13. NOIEMBRIE 2015 IN PARIS de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383111_a_384440]
-
de sărbători. Popoarele Asiei și Europei, care serbau Anul Nou la echinocțiul de primăvară, ofereau în dar, prietenilor și vecinilor, ouă roșii. Acest obicei, mult practicat în Italia, Spania, Franța, Rusia și chiar în Persia, s-a transmis creștinilor de la păgâni. Și românii se zice că foloseau ouăle roșii la sărbătoarea lui Janus. La perși, egipteni, greci și gali oul era emblemă universului, operă divinității supreme. La creștini se credea că el îl reprezintă pe Creator, care creează tot și conține
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92409_a_93701]
-
de instituție statal-culturală, să-l facă tâmpit sau escroc pe un altul fie el chiar și-n conducerea Academiei Române și dacă-i așa, este groaznic de rău. Eminescu este și va rămâne al nostru. Este ce avem mai sfânt, deși păgânii l-ar distruge. Cum să-l lovești, Doamne, pe Dumnezeu! 06.09.2016 Băile Olănești Puiu Răducan
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93032_a_94324]
-
a Bisericii. Prin opera Sa Iisus Hristos recapitulează totul, concentrează totul sub un singur cap: El, și aceasta este marea taină că: „păgânii sunt împreună cu noi martori ai aceleași făgăduințe”. Domnul nostru Iisus Hristos rupe peretele vrajbei dintre Israel și păgâni. Aceasta este misiunea Bisericii, marele mister: ea împacă totul și ceea ce este pe orizontal și pe vertical. Misiunea sa este a chemării, a slujirii și împăcării. Referințe speciale avem la Sf. Ap. Și Ev. Matei - cap.10 și Luca - cap
VORBIREA DESPRE BISERICĂ ÎNTRE CURS ŞI DISCURS SAU A CUVÂNTA, ÎNTR-UN DUH CREŞTINESC, DESPRE CATEDRALA MÂNTUIRII NEAMULUI ROMÂNESC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383114_a_384443]
-
radă, cînd o să-i iasă dama de pică din inel. Și mai aruncă-n flăcări bicisnica stupoare, ca pe o flegmă acră de malț sau de borhot, căci s-a răcit minunea a treia zi sub soare, și se întorc păgînii pe Dunăre înot. În fond și pîn-la urmă, mansardele sînt goale acolo sus în cerul mai bun din cîte sînt; dac-ai ratat "răcoarea" ai șansa prin spitale să te înscrii la casă prin luare de cuvînt. Citește mai mult
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
radă,cînd o să-i iasă dama de pică din inel.Și mai aruncă-n flăcări bicisnica stupoare,ca pe o flegmă acră de malț sau de borhot,căci s-a răcit minunea a treia zi sub soare,și se întorc păgînii pe Dunăre înot.În fond și pîn-la urmă, mansardele sînt goaleacolo sus în cerul mai bun din cîte sînt;dac-ai ratat "răcoarea" ai șansa prin spitalesă te înscrii la casă prin luare de cuvînt.... XX. COLINDĂTORUL, de Dragoș Niculescu
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
face un câine c-un pisoi. „E tare tipu’!” s-au amuzat, și mai mult, soldații. Dar EA nu a mai suportat și, ridicându-se pornită, s-a apropiat de cruce. „Mesia, Isusul meu, păstrează-ți demnitatea, nu face jocul păgânilor ăștia! Încearcă să te comporți ca un martir!” Am scuipat buretele și, în loc să o ascult sau să-i cer un strop de apă, i-am zis să-mi arate sânul. „Isus, dragule, nu se poate!” „Sânul, femeie, vreau să pier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
pe chip, pe sub pleoapele greoaie. — Augustino di Menico, filosof natural, cunoscător al celor mai ascunse taine ale Creației. Abia s-a Întors după o ședere de câțiva ani În Îndepărtata și necredincioasa cetate Tripoli, unde s-a aplecat asupra scrierilor păgânilor, pentru a le reda În limba noastră. Expert În alchimie și mare cunoscător de limbi străvechi, ca de altminteri și vecinul său, Antonio da Peretola, jurist și notar, ilustru expert În ambele Drepturi, continuă el, Îndreptându-și degetul spre un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Cer, pe care Îl ceruse. Așa cum Își Închipuise, oamenii erau cu toții maeștri În Arte, posesori de licențe de predare eliberate de universități prestigioase. Cel mai vârstnic era Bruno Ammannati, care locuise vreme Îndelungată În Palestina, căutând să Îi convertească pe păgâni, pe urmele Întemeietorului ordinului său, sfântul Francisc. Cel mai tânăr era Iacopo Torriti, arhitectul. Ajunseseră la Florența În perioade diferite ale ultimului an și se apucaseră de predat, individual, fiecare cu propriul său grup de studenți, după ce fuseseră acreditați la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
dată, atunci când riscase să cadă În prăpastie, se gândise că acea criptă ar fi putut fi o străveche cisternă romană, pentru păstrarea apei. Dar, mai apoi, probabil că creștinii o transformaseră Într-o catacombă aflată În afara zidurilor, departe de privirile păgânilor. După ce, pe fundațiile construcției, fusese clădită biserica San Giuda, aceste morminte fuseseră uitate până la prăbușirea bolții, care deschisese din nou acea gură a iadului. Ori putea fi vorba de unul din mormintele pe care poporul etrusc le semănase În vechiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
dintr-o dată, Își lăsă prada pentru a atinge cupa din alamă, ca și când un junghi i-ar fi străbătut ciotul. — Messere, Îmi zgândărești o durere veche. Dar Îți voi răspunde. Pe când, alături de tovarășii mei, apăram ultimele ziduri, sub soarele torid al păgânilor, am fost rănit de o săgeată otrăvită. Am văzut-o cum venea către mine și abia am avut vreme să mă feresc cu mâna. Vârful săgeții mi-a trecut prin mănușă. De Îndată otrava a Început să-mi urce În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
În eterna peregrinare a astrelor, iar mâna care a determinat-o ar deveni un simplu instrument iresponsabil. Ar fi fost inutilă Redempțiunea, Întrucât ar fi fost absentă Vina. Însăși religia noastră, una a mântuirii, ar fi la fel de deșartă precum idolii păgânilor. Cecco d’Ascoli Îi susținu privirea cu răceală. — Poate că a fost deșartă. — Hulești. Nu asta ne Învăța marele Ptolemeu În Almagest! strigă Dante. Nici Sacrobosco. Nici Guido Bonnati, Însuși magistrul dumitale! — Știința mea nu se datorează doar lecțiilor lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Splendida Antilia. Subliniase cuvântul „splendida“ cu un accent lasciv. — A ta? Poetul nu se gândise niciodată că femeia putea fi o sclavă, capturată Într-una din bătăliile din Răsărit ori cumpărată. Pe de altă parte, legile creștinătății nu interziceau sclavia păgânilor. — Am spus „a mea“? Oh, iartă-mă, messere. A fost, cu siguranță, din admirația pe care i-o port. Antilia nu aparține nimănui, În orașul ăsta. Pentru mulți bărbați, acest adevăr e o sursă de mare chin. Iar eu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
și turnurile minaretelor, sfârșim aici acest episod mai slab. Stambul, deschide-te! Episodul 32 RĂSĂRITUL SEMILUNII. LA STAMBUL La începutul secolului al XVII-lea, pe ulițele și-n piețele Stambulului, în șandramalele albicioase și cocoțate vraiște unele peste altele ale păgânilor, pe țărmurile Bosforului înțesate de barcagii, de bragagii, de iaurgii, de lactagii, de halvagii, de geamgii, de cheflii, de scandalagii și reclamagii hazlii, sultanul părea să aibă răbdare cu oamenii. De-abia intrat prin Marea Poartă de Răsărit, drumețul e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
și-l îmblătesc cu săbiile, zicând: — Na, na! Cum nu se dioache călcâiul sau gura sobei, așa să nu se dioache sultanul! Carnaxî! Și se duc mai departe. Episodul 33 LA VIZIRIU în vremea asta, nu mult după ce, spre disperarea păgânilor, semiluna intrase într-un nor creștin, trei umbre de oameni pe trei umbre de cai mai mult se târau decât mergeau spre palatul viziriului. Când ajunseră înaintea marilor porți de cherestea, una din umbre sări jos, luă o piatră din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
nici mort. Dar n-ar strica să le tragem clapa. Nu te-aș sfătui, Măria-Ta - zise Ximachi. N-avem oști. Ce-am de pierdut? - făcu visător Sima-Vodă. Mâine-poimâine mă petreceți la groapă. I-am slujit patruzeci de ani pe păgâni și cu ce m-am ales? — Cu fumăritul! - cârâi pasărea. — Ce fumărit? Care fumărit? Fumăritul e ca fumul, se duce încotro bate vântul. I pak, să știți de la mine, turcii sunt pe ducă, i-am mirosit eu. — Măria-Ta, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
sare. Toți știau că suferă cu stomacul, dar se fereau să observe că turcul nu se-atinge de mâncare, menajându-i susceptibilitatea, și-l întrebau din când în când, pentru a salva aparențele: „Cum a fost borșul?” „Excelent”, răspundea țeapăn păgânul. „Ei, ce ziceți de tocană?” „O minunăție”, mințea fără să clipească otomanul, simțind că urăște tot mai mult acest popor vag aliat care nu se gândea decât la mâncare. Rotofeiul vel-comis Agache Natriul, cel pe care îl înșela nevasta cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Ei? Ce vei zice? Iar pe mine El mă va întreba: „Te-ai rugat, Vasea?”. „Nu m-am rugat, Doamne, că n-am avut timp”. „Dar ce-ai făcut pentru mine, Vasea?”. „Multe, Milostive. Am luat Tighina și Camenița de la păgâni, i-am împins la gurile Dunării, la țânțari, am dus crucea la dracu-n praznic la tătari, iar pe strănepoții mei privește-i ce fac pentru slava Ta - la Kuciuk Kainargi”. „Bine, Vasea, va zice Dânsul. Ia escadronul ăsta de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
De bello gallico și-am ieșit pe ușă, călcând peste spahii adormiți de-a valma prin odăi. In curte, strânși unii într-alții, dormeau caii lor. Pe ulițele Ieșilor am fost ajuns din urmă de Broanteș, lăcrimând de durere, căci păgânii, prinzându-l în bibliotecă, îi crestaseră limba. Am ținut-o tot o fugă, ca telegarii, până la casele spătarului Vulture, pe care Sima-Vodă îl avea ca dușman. Pe dimineață era deja pe drumul spre Cetatea Albă, unde spătarul și-a adus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
marți, miercuriă din nou trecea o săptămână și era sâmbătă din nou. Zilele mureau la fel ca oamenii. Tot și toate trebuia să moară de mai multe ori într-o singură viață. Rita a născut un băiat cu păr de păgân și ochi verzi ca marea. Dar urechile îi erau puțin clăpăuge, amintind de Sașa. Atunci a auzit Feifel, din nou, vocea zeflemitoare: - AR TREBUI SĂ-I MULȚUMEȘTI LUI SAȘA PENTRU BUCURIA ASTA! După câteva zile de fericire, liniște și încredere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
Încontra ori le nesocotea Învățătura, și vai de acela care s-ar fi Îndoit de viața veșnică sau grădina raiului. Atunci, cu vorbe Însuflețite și amenințătoare, Îi Înfățișau caznele ispășirii veșnice. „Să vă fi ferit zeii“, avea să consemneze un păgîn, „de limba lor ascuțită și de blestemele lor“. Tare se mai pricepeau să-i amăgească pe neîncrezători cu vorbe mieroase, cu făgăduieli ori Înfricoșări; de cum și-au răsfirat puterea atrăgînd mulțimea credincioșilor, s-au pomenit tare semeți. Urgiseau familii, vîrÎndu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]