269 matches
-
weekend, un iluzionist din California. Balzac o prezentă drept o elevă, iar bărbatul de vârstă mijlocie îi strânse mâna. Făcură conversație despre numărul său din seara precedentă, despre alți iluzioniști care vor veni să țină spectacole în oraș... genul de pălăvrăgeală la care se dedau artiștii de pretutindeni. În cele din urmă, omul își luă valiza. Se îndrepta către aeroportul Kennedy ca să prindă zborul spre casă și se întorsese la magazin să restituie articolele pe care le împrumutase. Îl îmbrățișă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
spuse el cu același zâmbet vesel. Am încercat să recuperez întârzierea, dar iată-mă în sfârșit. Lui Ripley nu-i plăcea să vorbească fără să spună nimic. Iar de când se trezise, viața îi părea scumpă pentru a o pierde cu pălăvrăgeli fără de nici un rost. De ce nu se mulțumeau oamenii să exprime esențialul și se tot învârteau în jurul cozii? ― Au găsit-o pe fata mea? Burke era încurcat. ― Păi, mă gândeam să-ți vorbesc după înfățișarea la comisie... ― După o așteptare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
germanofon (și, prin urmare, filosofofil): „Herr Heidegger, in einer Lichtung,/ den zweiten Band des Buches Dichtung/und Wahrheit las;/ das Blau war blass,/ die Vögel flogen ohne Richtung.“ — Între noi, nicio convorbire, constată subit, Nora Aron, ci numai o stupidă pălăvrăgeală vană. — Zwischen uns, kein Gespräch, nur ein ödes albernes Gerede, traduse sec Vasile Elisav. — Se-sec, se bâlbâi Nora Aron, ca Sese Seko Koko Ngbendu Wa Za Banga, alias Joseph-Désiré, ufff!, Mobutu. (Continuarea în numărul următor) Crepusculul civil de dimineață
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
nu puteai scăpa de sentimentul că erai supus unei nedreptăți ce nu putea fi corectată. În orice caz, Zeliha a cumpărat niște scorțișoară, nu sub formă de pudră, ci bețișoare. Vânzătorul i-a oferit un ceai, o țigară și o pălăvrăgeală, iar ea le-a acceptat fără rezerve pe toate trei. În timp ce stătea acolo trăncănind, ochii ei cercetau nonșalant rafturile, până când s-au oprit asupra unui serviciu de ceai din sticlă. Și acesta se afla pe lista lucrurilor pe care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
făceau ele de fapt în stabiliment. De fapt, femeile transcriau înregistrările. o muncă enormă, gigantică. Cele cinci sau șase „infirmiere” erau de fapt stenografe de un mare talent. Cea ce realizau ele era uluitor, ascultau benzile și transcriau esențialul din pălăvrăgelile scriitorilor : bancurile politice, aluziile, poveștile cu haz, bîrfele, confesiunile, ironiile, comentariile cu substrat critic, stupizeniile spuse la beție... totul era transcris, devenea text și era pus la dosar. Dar, cum în anii ’80 începuse o perioadă de mare penurie, serviciul
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
în fața prăvăliei, unii veneau cu scăunele de acasă, femeile împleteau pieptare din lînă veche, deșirată din alte haine, se puneau la taifas, îl mai înjurau pe Iacobescu, ori pe Bercu, ori pe Șmil că o duc prea bine și continuau pălăvrăgeala cu cele mai proaspete amintiri despre prințul Șerban Pangratty și iubirea sa năprasnică pentru domnișoara K.F. Iar domnișoara K.F. veghea neobosită, nemișcată, ca o imagine dintr-o cadră veche, în fereastra foișorului ca o dovadă că poveștile lor nu sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
se gândeau să ascundă asta, schițară ca la comandă un zâmbet, mai mult o strâmbătură din care puteai înțelege orice, și că nu le place că s-au întâlnit cu el, și că nu prea aveau chef să stea la pălăvrăgeală despre prinț. Oricum ar fi fost, Radul Popianu știa că nu erau chiar atît de neîndemânatici încît să-l ocolească, să nu-i răspundă. Rânjiră și August Stoicescu făcu: "He, he, o fi găsit ceva mai de soi în București
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
mare de noroi cu două care pline ochi cu var și vopsea. Un singur fel de vopsea, un verde-vînăt, ca pelinul. În trei zile toate căscioarele semănau cu niște broaște ieșite pe mal, năucite de lucirea apei. S-a interzis pălăvrăgeala, seara, în fața prăvăliei, după cum se obișnuia dintotdeauna, stînd pe banca ridicată anume, lîngă intrare, pentru așa ceva. Încetul cu încetul și lămpile au început să fie stinse cam pe la ora nouă, prea puțini fiind aceia care să întindă veghea mai tîrziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
apărate Sufletele tinere și netulburate. Chipul atent, cu ochii mari, ți-l adoram, Zâmbind un repertoriu; piesa ce-o priveam Răzbea spre noi ca apele la țărm, epuizate. Căscând și hoinărind, să treacă seara cu bine, Privesc de unul singur... Pălăvrăgeala, sigur, Strică unica scenă ceva mai fermecată; Ai plâns puțin, mă Întristasem pentru tine Exact aici! Unde X apără divorțul, nesigur, Și Cum-o-Cheamă-i cade-n brațe, leșinată.“ CALM ÎNCĂ — Fantomele sunt nemaipomenit de cretine, a zis Alec. Sunt Încete la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
urmă nevoile societății decât dacă e biciuită. O politică de laissez faire e ca și cum ai răzgâia un copil, sperând că tot va ieși ceva din el până la urmă. Va ieși ceva - dacă va fi obligat. - Doar nu crezi În toată pălăvrăgeala socialistă pe care o debitezi. - Nu știu. Până n-am discutat cu voi, nu m-am gândit prea serios. Nu eram sigur nici de jumătate din ce spuneam. - Mă lași perplex, a zis bărbatul cel solid, dar toți sunteți la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
din factorii care Îi creează lui Dimi o stare de confuzie. Încet, dar sigur ne Înnebunești și copilul. După o clipă adăugă: — Și e greu să-ți dai seama dacă e un fel de stratagemă sau dacă e doar din cauza pălăvrăgelii. Vorbești Întruna și de atâta vorbărie poate chiar te-ai autosugestionat că ai sentimente. Că iubești. N-ai Înțeles niciodată sensul acestui cuvânt. Cândva, când Încă mai citeai cărți, nu numai ziare, ai citit probabil ceva despre dragoste și despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
de cărți și obiecte din cristal și porțelan, concentrat În sfârșit asupra esențialului. Dar care era esențialul? Pentru numele lui Dumnezeu, care era? Poate că e următorul: să șteargă dintr-o singură mișcare, Începând de azi, Începând de la intrarea sâmbetei, pălăvrăgeala, risipa și minciunile sub care e Îngropată viața lui. Era gata să-și accepte mizeria, să se Împace În sfârșit cu singurătatea pe care o crease cu propriile mâini, până la capăt, fără drept de apel. De acum Înainte va trăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
octombrie. Așa că sunt la o săptămâna una după alta. Dacă nu poți veni la amândouă nunțile, eu te rog să faci tot posibilul să vii la una din ele“ etc. Această combinație de bolboroseală pseudoprofetică, à la Petrache Lupu, și pălăvrăgeală prozaică nu produce literatură. George Anca are, în mod evident, ceva de spus lumii, a și citit, probabil, multe cărți (de filozofie, de mitologie etc.), dar n-a găsit nici până în prezent, după ce a scris și a publicat mii de
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
chiar de Virginia Woolf și Simone de Beauvoir, dar, oricum, cele două partenere de discuție au preocupări intelectuale, astfel încât, în principiu, dialogul lor ar putea prezenta interes. Iată însă că în mod surprinzător întreaga corespondență este banală și nerelevantă, o pălăvrăgeală fără rost prin intermediul calculatoarelor. Au pierdut timpul două doamne participând la ea, pierd timpul și cititorii reconstituind-o din paginile cărții. ‹ ‹ ‹ ‹ Nina Ceranu, prozatoare cunoscută (nu e cunoscută, dar așa scrie în prefață), face considerații pe care le face și
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
proiectul“ etc. Procedeul este aplicat mecanic pe zeci de pagini, astfel încât trebuie să ai multă răbdare (sau o nefericită obligație profesională) ca să parcurgi cartea în întregime. Surâzător, încrezător în arta lui poetică, Ionel Ciupureanu îi dă mereu înainte cu imitarea pălăvrăgelii fără rost din viața de fiecare zi: ‹ „Nu te-nșeli dar ce mai faci / hihi peștele pute / mânca-l-ar mama // sunteți prea mulți și / de-asta vorbesc / iese madam cu aia și / cu asta“; „S-a spurcat nepoată-mea
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
stradă. Totul în volumul său de versuri Jar printre friguri (Emia, Deva, 2007), începând cu titlul însuși, este improvizat și ieftin-spectaculos, lipsit de substanță lirică. Spontaneitatea excesivă, suficiența, convingerea că scrierea poeziei e o treabă simplă generează un fel de pălăvrăgeală plină de pleonasme: „te-ai convins? / redutele nu au fost cucerite. / au fost dăruite plocon. / așa, de pomană / pe un pospai, / cum s-ar zice pe o fărâmă, / pe o oareșice uruială“. Cinci pleonasme în cinci versuri (scurte) - iată o
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
fusese Înconjurat de nenumărate trupuri care Îl Înghesuiau și de glasurile care-i adresau vorbe nerușinate. Într-un sat de lângă Yogya, În așteptarea unui autobuz sub lumina vineție a tuburilor de neon, a fost nevoit să suporte o seară Întreagă pălăvrăgeala unei bătrâne madureze care Își depăna amintirile bântuite de fantome și de Încăierări cu cuțite din insula lăsată În urma ei. Cu trei seri mai Înainte, pe vapor, În vreme ce Își vărsa mațele În apa de sineală a mării, o pereche tânără
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
și castaniete. Iar e rahatul ăsta de mambo-rock, a exclamat Bob când și au făcut În cele din urmă loc Într-un separeu Întunecat, de unde nu puteau fi văzuți. Un șirag de lumini s-au aprins, una câte una, iar pălăvrăgeala publicului s-a transformat În urale vesele. Se aplauda, unii fluierau. Nu era nici cortină, nici prezentare, doar niște fete care au apărut dintr-odată prin fum, ondulându-și șoldurile, fără să țină seama de ritmul muzicii, de parcă până atunci
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
dorință vagă: am asigurat familia Loss, așezată de jur împrejurul mesei, și pe viitoarea elevă în ale dansului că și eu voiam în viitorul imediat să mă mut la Berlin, căci clima în vestul Germaniei nu-mi pria. Așa a început o pălăvrăgeală care a avut urmări. Ea sau eu ne-am dat cu presupusul că poate ne-om întâlni la Berlin, dar că Berlinul era un oraș mare, în care te pierzi ușor, însă, dacă hazardul ar fi vrut... Deoarece în călătoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
a unui Emanuel; dar, mai târziu, fiul său și al Ittei a fost botezat Simon. Și soția lui Lud avea un profil sever, cu fața îngustă și ochii apropiați și exoftalmici. O văzusem în timpul unui vernisaj, părăsită și mută, în mijlocul pălăvrăgelii și înghesuielii generale. În Marienborn, controlul efectuat de poliția feroviară din RDG s-a desfășurat fără incidente, oricât de sumbru și de ezitant și-a scos Lud buletinul din buzunar. Amândoi călătoream cu bagaj puțin. În valiza de moașă cumpărată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
fetiței ajunsă la vârsta întrebărilor. — Și ce dacă? Nu mai avem, mămăligă, pâine, fasole, varză. — Și ce dacă? Nu mai avem ce mânca. — Și ce dacă? Murim de foame. Hai, terminați! îi avertiza Paulina. Nu v-ați plictisit de-atâta pălăvrăgeală. — Ce-i aia? Au! Vai de capul meu. Alte șiruri de întrebări, alte răspunsuri, alte născoceli. Ce mă fac cu ea, Paulino? mai răspunde-i și tu, îi plasează dialogul nevestei care fiind mai experimentată cu copiii, îi cumpără fetiței
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
-l pui În mișcare prin intermediul propriului eu... Mașa Își frământa mâinile În poală. Mintea Îi căzuse Într-un fel de letargie. Ar fi vrut să spună ceva, dar cuvintele i se uscau pe cerul gurii și picau mute În gâtlej. Pălăvrăgeala oaspetelui Îi anihila voința. Mașa Încerca să-i țină piept, să-l contrazică, dar puterile o părăseau. Mâinile Îi deveneau tot mai grele, ca niște bucăți de piatră. Pleoapele inerte. Iar buzele parcă se transformaseră În două suluri de pâslă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
găinile cotcodăceau, oarecum vesele, rațele măcăiau și gâștele sâsâiau și ele, scoțându-și gâturile lungi printre ostrețe, Întâmpinând cu gălăgia lor lumea, care acum, nu se știe de ce, În loc să se ducă, se Întorcea de la biserică. De altfel, după toată această pălăvrăgeală, timpul părea să fi fost dat peste cap, iar lumea atât de răvășită, Încât Mașa nu mai știa nici ea dacă tot ce vedea se petrece aievea sau e rodul unei halucinații sau al unui vis. Sau poate că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
rău. E ca un balsam pentru rănile din suflet... Am să iau, sigur că da, dar până atunci, te-aș ruga, dacă ești bună, Mașenca, să-mi mai aduci un castravecior murat și o bucățică de pâine, că după atâta pălăvrăgeală, iată, m-a apucat foamea din nou. - Femeie proastă, se apucă de cap gospodina casei, m-am luat cu vorba și am uitat de acrituri... Și, lepădându-și În degrabă cârpa cu care se apucase să șteargă vitrinele dulapului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de tămâiat odaia, trecuse prin tinda ce da În cerdac, coborîse cele trei trepte de lemn și făcuse Înconjurul casei, tămâind cu grijă și stropind cu agheasmă fiecare colț. Cocoșii Începeau să cânte cucurigu. Aproape se crăpa de ziuă. Ascultând pălăvrăgeala Extraterestrului, Mașa nici nu-și dăduse seama când trecuse timpul. În depărtări, deasupra cumpenei ce se profila În dreapta ei pe cer, clipocea Luceafărul de dimineață. Mașa stătea cu strachina de agheasmă Într-o mână și cu o farfurioară de tablă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]