347 matches
-
îi prindeau din zbor. Nunu părea vrăjit de Simon, îi reapăruse aura amoroasă. Când gălețile s-au golit, Simon a deschis două sticle de șampanie una după alta, punându-le la răcit în puțul din curte. Apoi au băut copios, pălăvrăgind în franceză. Ce e iubirea? Poate un fluture, ca în ariile lui Mozart. M-am culcat, hotărâtă să nu mai privesc pe fereastră. Când mi-am întins picioarele, am văzut lângă patul meu buchetul de crini albi și sub pătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
închipuitul a crezut. He, he, he, he! Mâine-poimâine, când m-oi scula din pat, m-apuc eu să zidesc casă, cum nu s-a mai văzut în București, cu cărămidă sănătoasă și grinzi uscate, numai să găsesc salahori ieftini. Bătrânul pălăvrăgi așa până târziu după miezul nopții, când cântau cocoșii de revărsatul zorilor, apoi obosi și adormi în sfârșit cu punga de gheață aplecată, ca un fes, peste un ochi. Weissmann plecă, iar Felix stătu treaz până la ziuă ca să cruțe pe
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de baseball. Rămase pe loc. Imigranții se adunau afară. Arătau spre soare ca și cum ar fi estimat ora, așteptînd cu nerăbdare sosirea camionului - muncă Înjositoare pentru trei mese calde și un loc de dormit. Sosi amurgul. Culegătorii de fasole Începură să pălăvrăgească. Meeks văzu doi bărbați albi - un grăsan și un slăbănog - intrînd În curte. Făcură semne prietenoase cu mîna, iar mexicanii le răspunseră la salut. Nu păreau a fi polițiști sau haidamaci de-ai lui Cohen. Meeks ieși din cameră, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
spate, cu sticle de băutură goale pe banchetă: prima dovadă de Încălcare a regulilor de eliberare condiționată. Bud găsi un loc de parcare, se apropie de cîrciumă și se uită pe geam: Stens dădea pe gît niște vin Manischewitz și pălăvrăgea cu niște foști deținuți - Lee Vachss, Dublu Perkins și Johnny Stomp. La tejghea mînca un tip care aducea a polițai: mai Îmbuca ceva, mai arunca o privire către onorabila adunare de infractori, totul cu regularitate de ceasornic. Înapoi la secția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
curățitorul“ apartamentului. Cel care probase hainele lui Cathcart. — Zi mai departe. Asta e tot ce am auzit, exact așa cum am auzit. — Cum arată tipul? — Nu știu. Cine ți-a vorbit de el? — Nici măcar asta nu știu. Erau niște fete care pălăvrăgeau la masa Învecinată În barul ăla nenorocit! — Bun, liniștește-te. Noua afacere a lui Duke. Dă-i bătaie. — Dom’le, era doar unul din visurile prostești ale lui Dukey. — De ce nu mi-ai spus mai Înainte? Nu știi vorba aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
nu i-am spus niciodată lui Davey. E adevărat, sînt cunoscut pentru discuțiile de afaceri pe care le țineam În celulă, dar aia n-am spus-o nici unui suflet de pe Pămînt. I-am zis și tipului ăla, Exley, cînd am pălăvrăgit despre asta acum niște ani. Iată totuși o perspectivă de cunoscător din partea lui Mickster. Părerea mea bine cumpănită este că o afacere cu cărți spurcate este o chestie cu un grad ridicat de profit, dar pentru care merită să omori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
a învățat omenirea cultă, de șapte mii de ani încoace, să moară, pe el care mă uimise prin neomenescul sau supraomenescul lui, prin tot ceea ce făcea sau simțea altfel decât se face sau se simte îndeobște, l-am descoperit tremurând, pălăvrăgind, chicotind, amenințând și plângând - bătrânește și omenește deopotrivă. Și se mai ridica acum în el o finală nevoie de a pune lumea în ordine. Omul acesta care-și închinase viața "culturii romîne", care alesese să rămână în țară, care nu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
culturală; dezabuzarea. De fapt, e ca și cum îți pierzi pofta de mâncare culturală: nici un fel nu te mai atrage, nici o carte nu-ți provoacă apetit cerebral. Cărțile edificatoare sânt monotone și își propun experiențe de care nu ești în stare; Kierkegaard pălăvrăgește enorm; Hegel e ca o flașnetă; Levinas e mediocru; Hesse e plicticos; Cioran e minunat, dar previzibil și îți taie și mai mult pofta de mâncare. O dezabuzare stupidă ― și totuși explicabilă? ― a pus stăpânire pe mine: majoritatea cărților mă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
lor râvnit în chip etern și care anulează orice diferență dintre ele (poziția socială și chiar și vîrsta) ― este la gonella, "juponul", "fustița". 26 februarie Un băiețel de 12 ani îi vede pe părinții lui, care primiseră vizita unor prieteni, pălăvrăgind despre Ceaușescu și amuzîndu-se copios. "Mama, era așa drăguț Ceaușescu?" Este uluitoare viteza cu care se îndepărtează de noi o epocă atunci când se produce o discontinuitate a istoriei. Așa cum noi, cei care ne-am născut în crepusculul interbelicului, nu ne
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
sejur în România, mergea pentru o săptămână la Paris, unde urma să-și întîlnească familia (soțul și pe băiatul acestuia) și să petreacă împreună o scurtă vacanță. Așa se face că cele trei ore de zbor le-am petrecut împreună, pălăvrăgind întruna. La un moment dat, a scos aparatul de fotografiat și mi-a propus să rog pe cineva din echipaj să ne facă o poză. Tocmai se apropia Stewardul care se ocupase până atunci de noi, un tânăr zvelt și
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
vreme. De două săptămâni ascultă numai Beethoven și zice că îl descoperă." ― " Ce dorești, doamnă, nu-mi dai voie să-l descopăr pe Beethoven la 82 de ani?" Sosirea mea la Paris se face întotdeauna prin ei. Seara a început. Pălăvrăgim, râdem, ne evaluăm impasurile și, ca de fiecare dată când îi revăd, mă cotropește senzația de bunăstare interioară totală pe care mi-o dă cea mai proaspătă, mai egală, mai neobosită iubire a mea. vineri, 9 august Astăzi, trecând pe
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
în care nu se simțeau prost pentru că veniseră cu doi copii mici după ei. Dylan a plecat să aducă o pernă pentru Molly, iar în timp ce Clodagh încerca să îi ia micuței un cuțit din mână, l-a văzut pe Dylan pălăvrăgind încântat cu o chelneriță - o adolescentă slăbănoagă - care roșea din cauza proximității față de un bărbat atât de arătos. Dar acel bărbat arătos era soțul ei, realiză Clodagh și, dintr-odată, în mod bizar, abia dacă îl mai recunoștea. I se părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
proprietarul dolofan și cu fața de focă. Sunteți prea ocupate să conduceți lumea. —Bună încercare, grăsane, mormăise Lisa doar pentru ea. Fără urmă de speranță, se întoarse la taxi, iar pe drumul de întoarcere către strada Harcourt a trebuit să pălăvrăgească cu șoferul, care hotărâse că ei doi erau prieteni la cataramă. —...iar cel mai vechi prieten al meu se descurcă de minune cu mâinile. E cel mai de treabă afurisit din lume, ar face orice pentru oricine. Schimbă becuri, asamblează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
weekendului bând cafele cu lapte și prefăcându-se că sunt în Los Angeles, Ashling și Clodagh stăteau într-un bar dezolant de bătrâni, unde toată lumea părea scoasă dintr-o campanie socială guvernamentală împotriva demonului alcoolului. Nici unul fără ochi injectați. Ashling pălăvrăgea, încântată de noua ei slujbă, despre oamenii faimoși pe care aproape îi cunoscuse, despre tricoul gratuit pe care îl primise de la Morocco, în timp ce starea de spirit a lui Clodagh se îneca pe fundul paharului ei cu gin tonic. — Poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
ascensiune. Intrase grațios în birou, cu șuvițele lui împletite în vânt, purtând ca de obicei un rucsac imens pe umărul solid. Chiar și atunci când întârzia la o întâlnire cu editorul - de fapt, mai ales atunci - se oprea mereu pentru a pălăvrăgi cu Lisa. Cum a fost la New York? l-a întrebat ea odată. —De rahat. Urăsc orașul ăla. —A, serios? Oricine altcineva adora orașul ăla, dar, din acest punct de vedere, Oliver nu era de acord cu majoritatea. —Și ai fotografiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
mult timp posibil. Dar acum, regula părea să fie că, dacă vrei să îl păstrezi, ai face bine să furnizezi ceea ce el își dorește în regim de urgență. Marcus nu a sunat nici marți, nici miercuri seara și, deși Joy pălăvrăgea despre regula de trei zile, Ashling spunea: — Și dacă nu mai sună niciodată? — Hai să fim realiste, s-ar putea să nu mai sune - bărbații au căi nebănuite. Dar în orice caz nu îi vei auzi vocea în seara asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
ca și cum trecuse de o linie invizibilă, mirosul îl lovi în plin, ca un ciocan. Cu un efort enorm, se forță să nu îl simtă. — Deci, care-i treaba? întrebă Boo agitat. Îi plăcuse de Jack când se oprise pentru a pălăvrăgi cu el. Dar, de obicei, oamenii nu îl căutau pe Boo decât dacă dăduse de necazuri. Încercând să ignore aerul împuțit, Jack căuta cuvintele potrivite, astfel încât să nu pară că îi vorbește de sus. Își dorea ca Boo să iasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Așadar, eram Într-un salon care amintea de un platou de cinema și unde ai fi sărutat-o cu plăcere pe Scarlett O’Hara a dumitale, nu e așa, dragul meu Rhett? Un salon unde am petrecut o după-amiază Încîntătoare pălăvrăgind cu Tina În timp ce Împingeam canapelele ca să le așezăm cu fața spre ecran. Tina se uita la mine cu ochii ei limpezi. Numeroși portughezi, mi-a spus ea, avuseseră strămoși cu ochi albaștri, de sînge celtic, strămoși vizigoți. Dacă nu cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
pot eu povesti lucruri văzute și auzite de mine. Pe vremea aceea eram grădinar la palat și nu o dată, noaptea, din tufișul meu, i-am văzut întâlnindu-se pe ascuns (I, p. 23). Eram în for, o mulțime de cetățeni pălăvrăgind. Dintr-o dată, însoțit de o ceată de tineri înarmați, a dat buzna Tarquinius (I, p. 26). Uneori, la solicitarea celor aflați în preajmă, chiar protagoniștii își expun isprăvile, fapte consemnate de istoricul latin. Astfel, Brutus este rugat să-i dea
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
luminos precum cifra secretă, totul e hieroglifa unui alt lucru. Îți dai seama, Galileu aruncă pietre din Turnul din Pisa, Richelieu joacă țintar cu o jumătate din Europa și toți se-nvârt cu ochii căscați să citească signaturile lumii: degeaba pălăvrăgiți voi, să i-o spuneți lui mutu’ că ce e greu cade, aici dedesubt (sau aici deasupra) se ascunde cu totul altceva. Și vă și spun ce: abracadabra. Torricelli construia barometrul, iar ăștia se țineau de balet, jocuri de apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
accent cockeney și zise: — Mi s-a arătat ce-i aia sor-adevărată! RÎseră amîndoi. După ce termină cu tunsul, el mută scaunul și deschise ușa din spate. Ea luă țigările și se așezară Împreună pe treaptă, privind În depărtare, fumînd și pălăvrăgind. El Îi spuse despre vizita la domnul Leonard, despre autobuzele În care el și domnul Mundy au trebuit să se urce, despre micile lor aventuri... Cerul arăta ca o apă În care se turnase cerneală albastră, În care Întunericul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
tipi care nu fac altceva decît să trăncănească. Îmi pare rău, zise Duncan. Am putea merge, dacă vrei. — Pentru Dumnezeu, n-am vrut să zic asta! Doar că - ei, dar tu nu-mi spui nimic despre tine? Eu am tot pălăvrăgit ca nebunul, În timp ce tu n-ai scos o vorbă. Nu ai, nu ai Încredere În mine? — Să am Încredere În tine! exclamă Duncan. Nu-i vorba de asta. N-am ce să-ți spun, asta-i tot. — Ai mai Încercat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
fata aia n-avea niște ochi căprui superbi? — Chiar așa? Niciodată nu remarci ochii de culoare Închisă. O clipă, mitralierele se opriră. Avionul care lansase bombele incendiare fusese alungat. Era ca și cum s-ar fi ridicat o greutate. Kay și Mickey pălăvrăgiră și rîseră tot drumul pînă În Dolphin Square. Dar la garaj au fost Întîmpinate de Patridge, care le aruncă o privire de avertizare. — Ați dat de naiba, fetelor. Apăru Binkie. În mînă avea un teanc de chitanțe. — Langrish și Carmichael
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
așa cum spunea taică-meu, zise vecinul mai În vîrstă a lui Duncan: „Dacă ești o potaie hămesită mănînci și bundincă de la gunoi“. Vă jur că n-am avut habar cît e de adevărat pînă nu am ajuns aici. Continuară să pălăvrăgească. Duncan mai Îndepărtă murdăria de pe varză și luă din mîncare cu furculița. În timp ce mînca, prindea frînturi din conversația lui Fraser cu Watling, care se suprapunea peste conversația celorlalți. — Dar nu vrei să zici că avînd atîția comandanți aici și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
muzică amestecată cu bîzÎiala și bolboroseala unor vapoare care treceau sau a celor care se ciocneau unele de altele. Muzica era lentă. Kay Încă Își ținea brațul În jurul taliei lui Helen, mîngîind-o și netezind-o ușor, În timp ce Binkie și Mickey pălăvrăgeau În continuare. Căldura sobei și ginul din cocktail o moleșiseră. Apoi Helen se aplecă să-și ia paharul și să mai bea, iar cînd reveni, se Întoarse și surprinse privirea lui Kay cu oarecare stînjeneală. — Pe cine crezi că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]