1,696 matches
-
că au plecat. Acolo, distracție pe cinste. Toată ziua cu sania pe deal...Pe urmă, la restaurante. Intr-una din zile, însă, Georgel - cum îi el mare - se răstoarnă cu sania și dă cu capul de un bolovan. S-o pălit rău de tot. Din ziua aceea, Georgel nu mai mergea cu patronul și Dinuța la sanie. Sedea în cameră la hotel, iar când Dinuța și patronul se întorceau, el îi privea pe geam cum se hârjoneau și se băteau cu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
esență, drumul tău către prințesa ta strălu citoare, viteza oștirii tale aruncă semenii tăi în înnodate curcubee, nu ai cum să eviți coliziunea. vezi numai cum un lac secret, un lac fermecat de pe pântecul pământului, se întunecă, și unele culori pălesc, unele curcubee devin moi, diluate, de apă. ebisu preia comanda și se descurcă, prora vaselor nu atinge culorile tari, numai pe cele slabe, înmuiate. șase deasupra: în fine, pe pământul moale sunt arbori puternici, de care mâinile adepților tăi se
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
înflorind. lumină rănită nouă în primul loc: lumina ta roz, care inundă dimineața lacul kanas, lacul tău secret, lumina ta roz este rănită în zbor, o săgețică rătăcită a oștirilor dușmanilor tăi o atinge în zborul ei iute, lacul a pălit puțin, luna din dis de dimineața asta se întunecă, tu trebuie să îți strângi aripile acum, trebuie să îți ții aripile aproape, pe lângă corp, trebuie să te ferești de săgețicile rătăcite ale dușmanilor tăi și trebuie să deschizi cufărul din
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
aripile aproape, pe lângă corp, trebuie să te ferești de săgețicile rătăcite ale dușmanilor tăi și trebuie să deschizi cufărul din groapa de argilă a grădinii tale suspendate, cufărul cu provizii de lumină roz, pentru a ajuta lacul kanas să nu pălească acum, dis de dimineață. șase în al doilea loc: lumina verde, care hrănește dinspre miazănoapte lacul kanas pe timp de seară, este rănită la coapsă, o mică secure de con de brad, rătăcită, a oștirilor dușmanilor tăi, taie coapsa luminii
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
par a fi prea departe și nici nu m-au văzut. O dată s-arunc cu toporișca-n cârd, și nu se poate să nu chitesc una. (se apropie de baltă) Încet, tiiiptil. Acuma! (aruncă toporul, plescăit de apă) Na, ai pălit mai mult de-o grămadă, frate Dănilă. Păi sigur, lișițele nefiind chioare, nici moarte, s-au împrăștiat în treaba lor. Toporul s-a dus la fund, și tu bate din buze, Dănilă! Măi, da' rău mi-a mai mers și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
-i fac vânt buzduganului istuia falnic până la dânșii. Uită-te bine la el acuma, cât îi ziuă; că, pe urmă, odată-l umflu iac-așa (apucă buzduganul de coadă, abia îl urnește) ferește măi într-o latură, să nu te pălesc! Îl umflu, precum spun, și-odată-l azvârl drept la dânșii. CODÂRLIC (sare și-i ia buzduganul): Stăi, nepriceputule! Că buzduganul ista îl avem lăsat moștenire de la strămoșul nostru, Belzebut cel Bătrân, și nu-l putem da nici pe toată lumea. Cât mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
unul la altul. Simțeam că își zic: „Măi, cu aista nu ne-o mers!” Când am terminat tot tărăboiul, Vrăbioi m-a întrebat, ca acela care „Nici usturoi n-o mâncat, nici gura nu-i pute”. „Da’ cine v-o pălit așa frumos, că sunteți cam stâlciți. Fostul primar cu capul spart, iar tu cu umărul strâmb... Aiestea sunt semne de bună purtare. Așa pățește cine nu-i ascultător... Cine credeți voi că atacă pe la spate și pe întuneric? Numai lașii
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
înjuri? Pe semne că tu nu știi că duminică ești „convocat” - convocarea mamei lor - la adunare în școală. Ce adunare, Costache? Acuma aud asta. O trecut pe uliță Măcriș - goarza. Comuniștii ne cheamă să ne spună ce mare fericire ne pălește dacă intrăm în întovărășire. Asta să i-o spuie lui Mutu’ de la manutanță. Nu mie. Eu i-am văzut pe amărâții ceia de colhoznici. Muncesc ca robii și n-au după ce bea apă. Și ce ai de gând? Mergi la
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
gândeau sus-pușii... În acea seară, Costăchel se simțea trist peste măsură. Așa cum nu-i era felul. „Ce-i cu mine? Am trecut prin atâtea și nu m am pierdut cu firea. Acum însă simt un tremur la lingurică. M-o pălit așa din senin... Mai rău decât atâta ce mi se poate întâmpla?” Stăpânit de această stare și-a rânduit oamenii formației sale - fiecare la locul lui - așteptând stingerea. Se pregătea să se dezbrace și el pentru culcare. Ceva i-a
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
dând naștere unor urlete înfiorătoare și acoperind până și ultima rază de lumină a lunii. Înfricoșat peste măsură, Anton făcu lumină în antreu și, întorcându-se în poziția pe care o cunoștea atât de bine, adică cu fața spre oglindă, păli. Un șuvoi de sudoare rece îl năpădi pe loc, văzând o siluetă fantomatică, lugubră și diformă, în locul prietenului său de suflet, ce până nu demult era atât de prezent acolo. Totul îi juca pe dinaintea ochilor. Silueta era una cu totul
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
lor întunecate. Astfel, din antreu, dădu direct într-o sală de mărimi considerabile, în care cineva îi spusese că acolo își petrec bolnavii timpul lor liber, numai atunci când starea sănătății mintale le permitea s-o facă. Privind de jur împrejurul încăperii, tânărul păli. La o privire de ansamblu, acesta putu vedea cum, pe pereții împodobiți - chipurile - în artă, atârnă, de fapt, neglijent și fără noimă, o înșiruire sinuoasă de tablouri anapoda agățate, în spatele cărora mocnea o igrasie ce, de departe, se simțea puternic
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
răbufnească-n mine. Ce prostie din partea mea, parcă n-am fost eu! Ah, ba da, eu am fost, doar că am fost oarbă - păcat! -, însă cred că oricine altcineva, în fața temniței crunte a unui astfel de loc de muncă, ar păli imediat și s-ar teme; s-ar teme de încătușarea în rutina seacă și infructuoasă, ce dă pe loc neputința pășirii în voie pe calea noului și a progresului. Este o rutină apăsător de grea, mută și care pare că
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
în gând, pe de o parte, cu versurile lui Homer, pe numele său adevărat Melesigenes, prinse întrunul din cele trei imne consacrate zeiței frumuseții: Părea înaltă de statură, cu chipul pur și feciorelnic (...) Purta un peplu lângă care văpaia focului pălea. /Brățări nespus de mlădioase, flori cu petale sclipitoare! / Și salbe neasemuite în jurul gâtului gingaș, / Frumos și felurit lucrate din aur; sânul verginal/Îi licărea la fel ca luna-priveliște de neuitat!, iar pe de alta cu periplul efectuat de marele cântăreț
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
arșița, i-a luat mâinile și, frecându-le, îi vorbea: „Ce ai mai avut tu de tras! Cui ai făcut tu rău, să se răzbune așa pe tine? Numai că o vrut să-ți fure banii... De asta te-o pălit cu baltagul. Ce și-au zis ei? Îl lovim în cap cu baltagul și chiar dacă nu moare da’ de căzut tot cade. Fie el cât de voinic. Cine știe de când te urmăresc ei? Și în noaptea asta le-o venit
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
au zis ei? Îl lovim în cap cu baltagul și chiar dacă nu moare da’ de căzut tot cade. Fie el cât de voinic. Cine știe de când te urmăresc ei? Și în noaptea asta le-o venit la îndemână. Te-o pălit din spate, nemernicii! Din față n-o avut curaj, că le stăteai împotrivă și naveau nici un spor. Așa-i, băiete?” În cele din urmă, s-a oprit din vorbire. După felul cum îl privea pe Hliboceanu părea că așteaptă un
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
tras! El, căruia nu-i era frică decât de Dumnezeu, să pățească asemenea nenorocire! Da’ nu s-a face el bine? Să vedem atunci cine îi mai stă în cale? Mă întreb însă cine or fi cei care l-au pălit atât de rău? Numai unii care știau că are gologanii cărăușilor la el... Cred că îl urmăreau ei de multă vreme și pe vifornița ceea i-o venit de hac! Dacă era altul mai slab în locul lui, cred că era
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
ar fi, dar lui îi plăcea să aibă în față ulcica mereu plină. Că o bea, că n-o bea, asta-i altă vorbă. Uite că am început să vorbim de Pâcu, ccea ce poate să însemne că ne-o pălit dorul de el - a încheiat vorba Puicuță... Hooo! Opriți plugul, măi flăcăi, că am ajuns - s-a auzit glasul lui Cotman. Costache s-a arătat în poartă, cu felinarul în mână. Bine sănătoși, feciori? Intrați, aranjați dobitoacele și, ce mai
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Până o să vă trageți sufletul, spuneți-mi ce face Hliboceanu? Îi bine, jupâne. S-o pus pe picioare și ca mâinepoimâine îți dă binețe - a răspuns Cotman. Dacă-i așa, apoi bărbat îi aista nu șagă. Auzi dumneata! Să-l pălească cu baltagul în cap și el să învie așa peste noapte! Aiasta-i minune mare, domnule! O fi minune, da’ nici noi nu suntem de ici de colea, jupâne - a replicat Mitruță cu oarecare mândrie. Și dacă tot am ajuns
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
pornită ca din senin a stins felinarul lui Mitruță... Dintr-un salt, Cotman a fost lângă el, l-a apucat de umăr și i-a vorbit în șoaptă: Aiasta-i pocnitură de pistol... Acum nu știu: o vrut să te pălească pe tine sau să ne lase doar în întuneric? Lasă-te jos, să așteptăm mișcarea următoare... În minuta ce a urmat, o nouă plesnitură a retezat lumina felinarului lui Cotman, lăsat pe sanie. Pregătește pușca și nu te mișca! Lotrii
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
le facă să se simtă folosite, trase pe sfoară, induse în eroare, vîrîte într-un bucluc politic fără voia lor. Doar nu are vreo legătură amorezul tău cu ceea ce urmează să ne spui, reia Tușica simțind o neliniște în piept, pălind puțin. Dacă asta era tot, spune Angelina încrețindu-și fruntea, nu puteai să găsești și tu alt loc în care să facem cunoștință? Ia uite că pleacă putorile, zice Curistul trăgînd cu ochiul afară prin deschizătura de la ieșirea depozitului, pesemne
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
contrar dorinței Antoniei, o eliberasem pe slujnica ce venea zilnic. Am observat că argintăria era deja pătată. Dincolo de ușa mare cu geam, în lumina gălbuie a după-amiezii mohorâte, magnolia grandiflora care ocupa cea mai mare parte din mica noastră grădină, pălise, avea frunzele ciupite și scorojite de gerul din ziua precedentă. Era rece și umed în salon și am rămas cu hainele pe noi. Pe canapea încă zăcea volumul de Napier. Georgie intră încet. Ea era oglinda emoțiilor mele. Mă privea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Liverpool Street, în mijlocul ceții, cu stropi de apă în păr. Imaginea ei de azi, pe care o percepeam ca fiind ultima înaintea despărțirii, îmi părea înduioșător de mult imaginea unei ființe muritoare întocmai ca și atunci; însă splendoarea ei demonică pălise. Acum vedeam, în urâțenia ei, frumusețea ei. Era aproape insuportabil. Nu purta pălărie și își trecea întruna mâna prin păr încercând să-l domolească și să-l așeze după ureche. Dar șuvițele negre, lucioase îi cădeau mereu în față; din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
străbătea corpul îmi arăta ce este cu adevărat real. Mă vedeam în postura supraviețuitorului. Se petrecuse o dramă, existaseră și niște personaje, dar acum toți muriseră și doar în mine mai dăinuia o amintire; poate chiar și această amintire va păli, în chip fericit, așa cum se întâmplă cu unii prizonieri cu mintea rătăcită care și-au uitat suferințele lor și nici măcar nu știu că au fost eliberați. Pe măsură ce durerea devenea mai intensă am încercat să aștern un văl peste starea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
cineva mi-a scos larva aia din gură. Am Încercat să mă ridic, dar picioarele mi-au cedat. Nu pot să spun cât timp am zăcut pe jos, un morman de membre neafectate și mișcări Întrerupte. Dar sentimentul de greață păli, astfel că am reușit să mă ridic epuizat și să mă așez cu spatele sprijinit de capătul scurt al canapelei. Nici un gând, nici o palpitație, nici o durere. Filmul, despre el era vorba. Dacă imaginația mi-ar fi funcționat mai bine ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
din nici un pahar pe care și-a pus ea buzele - pentru prima oară în viață, ideea de a bea după ea mă umple de repulsie. — Hai! Nu mi-e sete. — Uite cum ai transpirat! — Nu mi-e sete. — Te-a pălit subit politețea. — Da’ nu-mi place sucul de ghimbir. — Ție? Ție nu-ți place sucul de ghimbir? Nu. — De când? Of, Dumnezeule! E vie și-o luăm de la capăt - e vie și pe dată ne și ambalăm! Îmi povestește cum a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]