505 matches
-
la moarte. Da, dar el era gomos, un țigan bine instruit, făcea pe civilizatu’... Dacă nu am fi știut noi ce ocupație de seama are, l-aș fi tratat că e intelectualul Jilavei dintre gardieni... Era foarte sobru, nu te pălmuia, nu te bătea, vorbea numai de la distanța, și așa tăios. Dar nu se cobora... decât un glonț în cap să-ți tragă, altceva nu... Dar era altul, un plutonier major rău, negricios la față, dar nu țigan... Nu-mi mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
Mi-aduc aminte că Mihai Vlad o venit de la anchetă bine-bine umflat, cu urme vizibile de bătaie. L-o’ adus noaptea de la Securitate la penitenciar, că l-am văzut a doua zi cum era umflat la față, cum o fost pălmuit și bătut, că îți venea să plângi... Aproape că nu-l cunoșteai. Apoi cel care-a fost iarăși bătut a fost Vișovan... Dintre elevi a fost Nistor Man, care iarăși a fost bruscat și lovit... A fost Gicu Bulacu... El
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
marea majoritate dintre deținuții care erau acolo erau elevi, tineri. Și câțiva probabil că s-o’ uitat cu ochiul după femeia aia mai mult decât i-o plăcut lu’ Gherman, și pentru treaba asta mi-aduc aminte c-o’ fost pălmuiți de el atunci. Pentru că au râs, sau pentru că s-a’ uitat mai intens după ea, sau un lucru din acesta, care nici nu trebuia luat în seamă... Un om normal n-ar fi procedat așa, mai cu seamă în situația
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
unitatea, pe care s’o transpună din abiotica geografie În suprabiotica sociologie. Și a tot tentat-o, de la Burebista Încoace, deși fără un succes de durată. Firesc. Burebista și Mihai Viteazul au unit entități statale care, așa cum Herodot ne-a pălmuit, manifestau În continuare meteahna noastră, disputa internă, cu corolarul ei, tendința centrifugă. Doar momentul 1918 ne-a fost favorabil: Nici România vremii nu mai era apanajul a două domnii care să se hârâie precum câinii prin gardul prăpăditului de Milcov
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Isus” trebuie realimentată mereu : „E pofta paranoică de dominare, de subjugare, de șantaj, de ilustrare a primului slogan fascist din istoria umanității : Evreii sunt poporul ales de Dumnezeu. Pentru ce merite sau misiuni o fi fost ales ? Pentru a-l pălmui, și scuipa, și biciui, și răstigni pe Mântuitor ?” (România Mare, nr. 191, 1994). La rândul său, publicistul Ion Cristoiu a reluat și el teza vinovăției evreilor de a-l fi ucis pe Isus, Într-un editorial al ziarului pe care
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Munteniei nr.14, unde a fost tipărită și Făt-Frumos de către același Leca Morariu. Propunându-și să pună stavilă mistificărilor, revista își lua ca sarcină, după cum spune directorul ei în editorialul „Pornind la drum, să înfrunte superficialul, impostura, improvizația care, toate „pălmuiesc opinia publică în domeniul limbii.” Învrednicindu-se să lămurească și... limita neologismului. Revista Fond și formă își mai adaugă și rostul „de-a ilustra într-o sistematică bibliografie bucovineană și a Moldovei limitrofe distinsa Culturalitate a Bucovinei și a celorlalte
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
stradă, care au dus la căderea guvernului liberal al lui I.C. Brătianu (acesta demisionează la 19/31 martie 1888). V. cap. Anul 1888 al cărții lui Constantin Bacalbașa. 404 addenda Pagina 160 * O ispravă celebră a fost aceea când a pălmuit pe prefectul de poliție Vasile Hiotu, tatăl ministrului nostru la Praga. Un conflict personal izbucnind între Izvoreanu și Hiotu, cel dintâi a așteptat pe prefect la Șosea, a sărit asupra lui și l-a pălmuit. (Id., ibid., nr. 11596, 24
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
a fost aceea când a pălmuit pe prefectul de poliție Vasile Hiotu, tatăl ministrului nostru la Praga. Un conflict personal izbucnind între Izvoreanu și Hiotu, cel dintâi a așteptat pe prefect la Șosea, a sărit asupra lui și l-a pălmuit. (Id., ibid., nr. 11596, 24 ianuarie 1922, pp. 1-2.) Pagina 167 * Poporul, ziar independent al lui Nicolae Bassarabescu, apărea când o dată, când de două ori pe săptămână. (Id., ibid., nr. 11607, 6 februarie 1922, pp. 1-2.) Pagina 168 * Curierul financiar
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Cantacuzino. După o instigare din ziarul „Calendarul” al lui Nichifor Crainic, unde se asocia „Gide” cu „jidan” și se denunța recenta vizită a scriitorului în URSS, manifestanți legionari conduși de Mihail Stelescu forțează intrarea și produc o busculadă; Comarnescu e pălmuit, sala e „încărcată de electricitate”, dezbaterea nu poate continua. De atunci, precizează diaristul Comarnescu, „la simpozioane nu mai veneau decât oameni curajoși”. Astfel, următoarele ședințe, despre Mussolini, Bergson, Proust, Gandhi, Valéry au fost mai liniștite, dar cu asistență rarefiată, încasările
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286517_a_287846]
-
vizibil la căldura iubirii: „se vede sufletul meu: / o bătrână șurubărind / măruntaiele melodioase / ale altui abis”, „dragostea fumegă ghemotoc / între glotă și epiglotă”. Dar apar și asocieri stridente, sesizabile imediat, dat fiind parcursul liric atât de bun până acum: „Altădată pălmuiam fără milă / gura vulcanului”, „în crăpăturile pământului / se ascunde calma înțelepciune / a strămoșeștii gramatici”, „lângă tâmple / fără-ncetare / un urangutan jucăuș / sună din trâmbiță”, „conștiința lălăie-agale / ca un cosaș asudat”. Schițe și povestiri (1989) aduce, în schimb, o nouă confirmare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289913_a_291242]
-
apoi la țesătorie. Spune că Popa ținea prelegeri despre binefacerile comunismului și, deși nu aveau loc bătăi, povestește un episod în care Popa i-a întrebat pe cei din cameră dacă se mai gândesc la cântece legionare și i-a pălmuit pe cei care i se păruse lui că ezită. S-a eliberat pe 30 ianuarie 1951, cu întârziere de șase luni față de momentul în care i-a expirat pedeapsa. A lucrat ca și contabil la o cooperativă, iar mai apoi
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
celorlalți 4. Prin vara lui 1951, un țăran a fost obligat să își lovească fiul, F.M., care avea în jur de 18-20 de ani, dar a refuzat răspunzându-i lui Țurcanu cu vocea tremurândă și printre lacrimi: „Cum să-mi pălmuiesc copilul, nu l-am pălmuit când era mic, că n-a fost nevoie”. Neimpresionat, Țurcanu a insistat: „Îți dau ordin să-l pălmuiești” și l-a împins pe I. înspre fiul său. Cei doi s-au aruncat unul în brațele
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
1951, un țăran a fost obligat să își lovească fiul, F.M., care avea în jur de 18-20 de ani, dar a refuzat răspunzându-i lui Țurcanu cu vocea tremurândă și printre lacrimi: „Cum să-mi pălmuiesc copilul, nu l-am pălmuit când era mic, că n-a fost nevoie”. Neimpresionat, Țurcanu a insistat: „Îți dau ordin să-l pălmuiești” și l-a împins pe I. înspre fiul său. Cei doi s-au aruncat unul în brațele celuilalt și s-au îmbrățișat
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
ani, dar a refuzat răspunzându-i lui Țurcanu cu vocea tremurândă și printre lacrimi: „Cum să-mi pălmuiesc copilul, nu l-am pălmuit când era mic, că n-a fost nevoie”. Neimpresionat, Țurcanu a insistat: „Îți dau ordin să-l pălmuiești” și l-a împins pe I. înspre fiul său. Cei doi s-au aruncat unul în brațele celuilalt și s-au îmbrățișat, în timp ce Țurcanu și agresorii din jurul lui s-au năpustit asupra celor doi, călcându-i în picioare, lovindu-i
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
din 1978 era supus unui ritual de umilire: Caporalii și sergenții puneau la cale un întreg spectacol: executai câteva zeci de flotări, o porneai în mersul piticului până la baie ca să aduci un pahar cu apă gradatului, ori erai pus să pălmuiești un coleg mai solid din ciclul doi, ca să se lase apoi cu bătaie în toată regula etc. Era un zumzet și un freamăt de mai mare dragul. Apoi îți primeai, meritat, scrisoarea sau scrisorile, care erau, în cea mai mare
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
fost director al Siguranței Statului, deși el era cel care dezamorsase în sept 1940, ultima tentativă a Regelui criminal, care vroia să-și păstreze tronul printr-o ripostă militară, salvase astfel pe Antonescu și biruința legionară. El era cel care pălmuise obrăznicia lui Crăciun de a fi încercat să-l convingă, de marile realizări comuniste, printr-o plimbare în Aiud, arătându-i niște construcții realizate de regim, cu răspunsul rămas celebru: Da! Domnule Colonel mi-au plăcut mult sălciile plângătoare din
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
T: "-Doamnă, ești o nerușinată. (...) S-a ridicat în picioare, cu fața puțin lungită de uimire, cu ochii mari... de-abia mai respira ... își frămînta degetele lungi, parcă puțin uscate, vii. -Cine ești dumneata? Ce vrei? Parcă m-ar fi pălmuit. -Cine sunt? ce vreau?... Ai uitat cînd frămîntam cu dumneata droturile divanului meu?" Ca și în cealaltă situație, (în opera inspiratoare) scena se sfîrșește printr-o provocare la duel." (2) Merită studiat întreg comportamentul naratorului care descrie scena de la Tekirghiol
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
ani. Mergând a doua oară în audiență la Comitetul Central, găsește acolo un domn amabil care îi spune să se întoarcă la Constanța, unde i se va rezolva problema. Când a ajuns în gara Constanța, a fost arestat de miliție, pălmuit de procurorul militar și predat unui colonel de la serviciul de pază și ordine al miliției Constanța. Aici a început adevărata dramă a fratelui meu. A fost arestat de mai multe ori, în total 84 de zile. În acest timp a
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
restrânse de cetățeni, și anume a intelectualilor. Deocamdată, au fost luați în vizor și în botul buldozelor casele din jurul Capitalei, din numitul sector agricol Ilfov. Șeful care conduce noua campanie împotriva intelectualilor este același personaj, Ion Dincă, care înjură și pălmuiește, în numele stăpânilor săi, în fruntea cărora se află Elena Ceaușescu, vecina sa de la Găiești. O întreagă pleiadă de scriitori, pictori, artiști, medici, și nu dintre cei din urmă, ci de primă mărime, se află în aceeași situație delicată și, aparent
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
închisoare, în Cuba, ca "trădător", apreciez că Matos nu ar fi avut nici un motiv să-și absolve foștii "camarazi de arme" și în primul rând pe Fidel Castro, pe baza principiului "creștin" a întoarcerii și a celuilalt obraz când ești pălmuit. Și în pagina integrală din "El Pais "Matos nu iartă nimic și pe nimeni: De când eram în Sierra Maestra mi-am dat seama de impulsurile temperamentale de șef de trib absolut ale lui Castro... Aveam temerele mele, dar nicio-dată nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
urmă mi-a recomandat să merg să mănânc ceva, și să revin mai târziu. Văzându-l apoape, am ales restaurantul din parc. Acolo, o priveliște dezgustătoare: o femeie beată, în ultimul hal. Venit s-o ia acasă, bărbatu-său a pălmuit-o, i-a scăpat capul pe ciment, ce mai, a fost un spectacol tare urât. Pentru ca impresia despre oraș să fie întregită, așteptam degeaba la masa localului să-mi ia cineva comanda. Plictisit, am mers alături, la restaurantul de categoria
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
decembrie ’89, dl Breban nu l-a scăpat o clipă din colimator pe dl Goma. În 1991, “întors” din „exil”, dl Breban anunță că îl va chema pe dl Goma în fața Juriului de onoare al Uniunii Scriitorilor și îl va pălmui moral. Îi sugeram să se suie pe un scaun, pentru a nu se trezi lustruind o pereche de ghete. Scria dl Breban despre dl Goma, și nu doar despre el: „Există o mie de dreptăți, de răzvrătiri posibile; nici una, însă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
și L-a biciuit pe Isus; iar soldații au făcut o coroană de spini și I-au pus-o pe cap și, îmbrăcându-L în purpură, veneau la El și-I spuneau: („Dumnezeu să Te mântuiască, regele iudeilor!”); și Îl pălmuiau. 3. L-a dus afară dinaintea tuturor: (A ieșit deci Isus afară, purtând coroana de spini și mantia purpurie. Și le-a zis Pilat: „Iată omul!”). Și, cum Îl văzură, preoții au început să strige, spunând: („Răstignește-L, răstignește-L
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
Sau chiar mai mult! Depinde de împrejurări și de natura factorului uman. Într-o secvență de neuitat din filmul Mondo cane, un anormal cu bani (sau un anormal angajat de un alt anormal cu bani) executa o rapsodie de Liszt, pălmuind cu dexteritate obrajii unui întreg șir de bieți oameni aliniați smirnă, plătiți pentru a întruchipa un instrument muzical sui-generis, cu clape de carne, și a face posibilă această cinică extravaganță. E mai suportabilă o asemenea originală experiență decât una - „banală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
cădeam ca sacii lângă linia ferată... Ajunși pe coridorul de intrare în penitenciarul Aiud, țin minte, că un preot și Vasile Voiculescu și-au făcut cruce, mulțumind lui Dumnezeu că am scăpat cu viață. Văzându-i, un caraliu l-a pălmuit pe preot, iar pe Voiculescu l-a înjurat, învinuindu-i pe amândoi: „Vă rugați lui Dumnezeu să murim noi ?!” — Să fi fost pe la începutul lunii decembrie 1959, când ușa celulei fu dată în lături și înăuntru își făcură apariția doi
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]