400 matches
-
aminte de Constantin Noica și Al. Paleologu, care de la înălțimea prestigiului lor m-au onorat cu o caldă, cumva părintească prietenie? Îmi aduc aminte de sosirea lui Noica la Iași, cu trenul, venind dinspre Ipotești, pentru a se reîntoarce la Păltiniș. Venise să ne cunoască pe Valeriu Gherghel și pe mine, pe care ne trecuse pe lista sa de promisiuni ale tinerei generații. A apărut de la tren cu un trenci de fîș, ostenit, ghetre la pantofi și o geantă de umăr
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
numit "casă deschisă", nu e nici mai mult, nici mai puțin decît "operă socială". Și încă una remarcabilă. Nu că ar fi Stănescu singurul. Oare Socrate ce făcea altceva decît "operă socială"? Sau Noica, da, cu a sa "școală de la Păltiniș"? Păcat, doar, că discipolii săi nu i-au urmat, în spirit, exemplul, chiar dacă unii s-au străduit. Și nu mă refer la a face/reface "școala de la Păltiniș". Asta, poate, unii, au încercat. Mă refer la spiritul adînc al acelei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
altceva decît "operă socială"? Sau Noica, da, cu a sa "școală de la Păltiniș"? Păcat, doar, că discipolii săi nu i-au urmat, în spirit, exemplul, chiar dacă unii s-au străduit. Și nu mă refer la a face/reface "școala de la Păltiniș". Asta, poate, unii, au încercat. Mă refer la spiritul adînc al acelei școli, cel de comuniune absolută, remarcabilă, cu seamănul tău. Acel lucru, din păcate, nu a mai fost reprodus. Theodor Codreanu Oamenii iubesc mult focurile uriașe de artificii. Dar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
dânșii. Acum zece ani, la Sibiu, în cadrul unei perfecționări, am văzut un film documentar, foarte apreciat afară, care refăcea destinul tragic al lui Nichifor Lipan din „Baltagul” lui M. Sadoveanu. Apoi am fost în Mărginime, la Rășinari, am urcat la Păltinișul lui Constantin Noica, mi-am plimbat ochii pe culmile Cindrelului, am văzut turmele rășinenilor răspândite pe pajiștile înflorite ale munților și mi-am înscris de atunci în propriul meu program politic un Statul al transhumanței. Mare noroc, că în ultimul
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
Tema este aceea a formării excentrice atât față de sistemul educațional oficial, cât și față de alți maeștri decât aceia din cărți - o replică, în ceea ce privește cel de-al doilea termen, la narațiunea paideică atașată unui maestru underground, Constantin Noica, în Jurnalul de la Păltiniș al lui Gabriel Liiceanu. P. inventariază aici cărțile, întâlnirile, prietenii care i-au marcat conștiința; de asemenea, reconstituie geneza proiectelor, poemelor, eseurilor, prozelor pe care le-a conceput sau scris până la treizeci de ani pentru uzul exclusiv al spațiului său
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288712_a_290041]
-
fi vorba și de alții), ca pe un instructor cu propaganda și atât. Dar dacă se informează mai bine află că acesta era organizatorul seminariilor de filosofie la care participa crema filosofilor ieșeni, întreținea o corespondență cu Noica, mergea la Păltiniș, iar textele din Heidegger apăreau și datorită domniei sale. D. T.: Eu am aprobat să fie în caseta redacțională. Antonesei era redactor-șef adjunct pe partea culturală. Să revin la cazul despre care am început să povestesc. Duc colecția, mergem la
[Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
de un foiletonist analist. Referindu-se la tipologia intermediarilor în carantina ceaușistă ("efectul Tvardovski"), S. Damian argumentează cum, sub girul și acoperirea unor personalități cu credit încă intact la forurile comuniste de resort, vor apărea cărți "dificile", tip "Jurnalul de la Păltiniș", Ion Ianoși fiind garantul. Tot în acest sens, criticul amintește numele lui Ov. S. Crohmălniceanu, Paul Georgescu, Miron Radu Paraschivescu, sprijinitori ai sistemului, dar apți de surprinzătoare acte de "erezie". Deși pus la punct cu probe pentru zelul său de
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
reeditat majoritatea cărților, unele dintre acestea fiind traduse în străinătate. Spicuim câteva titluri mai reprezentative pentru autor: "Tragicul. O fenomenologie a limitei și depășirii" (Humanitas, 1994, 2005); "Interpretări ale simbolului în teoria artei și filosofia culturii" (Humanitas, 2005); "Jurnalul de la Păltiniș. Un model paideic în cultura umanistă" (Humanitas, 1991, 1996, 2004, 2005), carte tradusă și apărută la Paris în 1998 și în limba engleză în anul 2000 (CEU Press, Budapesta și New York); "Despre limită" (Humanitas, 1994, 2004) volum apărut în 1997
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
admite nici cel mai ușor reproș, nici adierea unei disocieri. Dar surpriză! Purtat pe valul unei aprige confesiuni, dl Liiceanu mărturisește că și-a dat seama de un lucru teribil: același stigmat al "limbajului filosofic" îl purta și gurul de la Păltiniș: id est o despărțire iremediabilă între gîndire și viață. Ipostaza existențială a învățăcelului, eul d-sale doldora de gînduri, căderi, obsesii, anxietăți, exaltări, în optica lui Noica, nu prezenta interes pentru filosofie: "El era pus în paranteză, era relegat în
Pe marginea unui jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9772_a_11097]
-
își definea Noica rolul lui pe lîngă noi. în cazul meu a reușit în exces. Și mai spunea: ŤVreau să vă învăț dezvățulť. Dar uitase să spună: dezvățul de el". E una dintre cele mai judicioase analize ale Școlii de la Păltiniș, după cum vedem departe de adulația pe care o opinie publică necritică și grăbită i-o atribuie d-lui Liiceanu și, bizar, departe și de propriul d-sale discurs pro Noica, exclusivist și stînjenitor de dur, în ocaziile extranee examenului de
Pe marginea unui jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9772_a_11097]
-
lor e de salutat. Fără comentarii În DILEMA VECHE (nr. 509), Andrei Pleșu semnează un text admirabil intitulat „Zăpada”: „Dl Noica ne dădea aer, curaj și ritm. Era singura noastră sursă de energie și de cumințenie cărturărească. Plecam întotdeauna de la Păltiniș umiți că un asemenea personaj există, că am avut șansa de a-l întîlni și că se poate trăi la nivel suprem într-o scandaloasă indigență materială: ne exasperau cele 11 grade din camera lui (pe timp de iarnă), culoarea
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3026_a_4351]
-
îi recunoaște cu politețe "afinitățile, mărturisite adeseori, cu majoritatea echinoxiștilor", "generozitatea cu care a susținut și difuzat fenomenul echinoxist", dar ține a pune lucrurile la punct: " Cred că profesorul visa la formarea unei comunități elitiste, incoruptibilă intelectual, un fel de Păltiniș citadin al literaților."
Un "cronicar" al Echinoxului (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12373_a_13698]
-
naționale". Gabriel Liiceanu, născut pe 23 mai 1942, la Râmnicu Valcea, este filosof și scriitor, discipol al lui Constantin Noica. Din 1990 este directorul editurii Humanitas, una dintre cele mai importante instituții culturale românești, proiect formulat în anii Școlii de la Păltiniș. Din 1992, este profesor la Facultatea de filosofie a Universității București. Marius Sala, născut pe 8 septembrie 1932, la Vașcău, în județul Bihor, este lingvist, membru al Academiei Române, din 2001, și vicepreședinte al acestei instituții, din 2005. Sala este, de
Gabriel Liiceanu, decorat cu Steaua României de Traian Băsescu () [Corola-journal/Journalistic/22771_a_24096]
-
cultural al generației '60 și înțelesul reducționismului estetic, retragerea în cultură a intelectualilor marxiși și absența în consecință a criticismului din acestă direcție, atitudinea "contemplativă" în raport cu ierarhia intelectuală oficială încurajată de educație după '89, înțelesul și consecințele elitismului "Școlii de la Păltiniș", "rezistența prin cultură" ca eliberare, dar și ca legitimare a regimului trecut și multe alte chestiuni arzătoare în curs de răcire prematură. Ultimele două capitole sînt mai accentuat teoretice, o parte din ideile anterioare sînt reluate și analizate cu instrumente
Inamicii lui Caius Dobrescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15673_a_16998]
-
ani, sunt convins că se vor culege și roadele", a declarat campionul Ovidiu Tudor Oprea. În ultima zi de concurs, competiția a continuat cu o întrecere pe un traseu de 30 km în Munții Cindrel, cu plecare și sosire în Păltiniș. Printre participanți s-au aflat și câteva fete. Festivitatea de premiere a fost onorată și de Eduard Carol Novak, presedintele FR Ciclism, singurul campion paralimpic din istoria sportului românesc. Planuri pentru JO Rio de Janeiro din 2016 Pentru JO Rio
Show la CN Mountain Bike Cross Country: Ovidiu Tudor Oprea, marele câștigător by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/73741_a_75066]
-
sinceritate, nici măcar față de el însuși. Mă gîndesc uneori că poate să fie patologic... dar asta să fie oare o scuză? Poate cel mult o explicație". Să fie o premoniție a rolului echivoc pe care l-a jucat filosoful în etapa Păltinișului? în orice caz, următoarele rînduri cu mizantropică alură, așternute în anii nebuloși ai războiului, au un caracter profetic: "în fond, fiecare cu structura lui. Dacă îi place omului să fie redus la rangul de sclav fanatizat și util, n-are
Jurnale feminine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10471_a_11796]
-
inclusă suma de 250 000 lei reprezentând bonuri valorice pentru masă l Vatra Dornei, cazarea în hotel (2 stele) - 825 000 lei/persoană/zi, în care se află inclusă suma de 400 000 lei reprezentând bonuri valorice pentru masă l Păltiniș, cazare în vile, între 36 euro și 55 euro/persoană/zi (echivalent în lei, curs B.N.R. , la data cazării), mic dejun inclus l Poiana Brașov, cazare în hotel (3 și 4 stele), între 50,6 euro și 77 euro/persoană
Agenda2005-03-05-turistica () [Corola-journal/Journalistic/283293_a_284622]
-
accentuîndu-i meritul de a fi reprezentat ,o pledoarie pentru independența spirituală într-un climat de dictat ideologic", dar și adăugînd ,unele rezerve". Ultimele avînd rolul de-a diminua chiar ,meritul" în chestiune, alunecat, hélas, tocmai pe făgașul protocronismului: ,Jurnalul de la Păltiniș și Epistolar propagau și o alergie față de cultura Vestului și exaltau virtuțile unui spațiu între Carpați și Dunăre, unde s-ar fi refugiat, în contrast cu întreaga planetă decăzută, filonul cugetării pure. îmi displăcuse și ambiția tînărului filosof care, sărind în arenă
Protocronismul proteic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10013_a_11338]
-
Alfred Jarry, Céline, Paul Morand et... alii" (într-o paranteză, copioasa listă continuă). Deși nemenționat într-însa, ea îl conține, tacit, și pe "Decompozitorul din Rășinari", căruia Luca Pițu îi face parte largă în comentarii. Nu și pe " Filosoful de la Păltiniș, le Vieux de la Montagne, Don Nicasio". Cu precizarea, utilă față de eventuala reacție a "catarilor" păltinișeni, că nu e, în mintea d-sale, "o sintagmă de substrat cinic sau resentimentar, o, nu și nu". E doar o disociere de un model
Magister Casvaneus by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9565_a_10890]
-
eminescian, cu Geniul Carpatin, cu Ștefan cel Mare al gînditului și, în general, cu fascinația totalizării monoteiste". Retrospectiv, Magistrul se arată "încîntat" de "neîntîlnire", cu atît mai vîrtos cu cît, în prezent, "în unele medii autohtone fabricatoare de mitologeme compensative, Păltinișul trece la obîrșia Marii Loviluții Decabriste sau a Noii Dezordini Axiologice". Și nu se abține a se autointeroga malițios (însă nu tocmai nerealist): "m-ar fi sfătuit oare și pe mine să intru în Pecereu sau să întrețin bune relații
Magister Casvaneus by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9565_a_10890]
-
o atinge. Mai întîi o igienică distanțare față de spiritualitate, irațional, transcendență, o fobie față de ceea ce ar constitui într-o enumerare eclectică, suspecte „reziduuri tulburi", un „meli-melo, după mine profund indigest, de mistagogie, ocultism, «mituri», «ortodoxism», «Nae Ionescu», «Steinhardt», «inițiere la Păltiniș»", „«spiritualități» degradate", „mistică tenebroasă". Deci sacrificarea, cutezăm a zice diletantă, a unei rădăcini a culturii umanității, cu un caracter, fie că ne place ori nu, vital. O irascibilitate... anticulturală. Împrejurare ce nu l-a oprit pe purtătorul ei, ateu convins
Drama identității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6150_a_7475]
-
sau nu există". Ca și cum libertatea culturii ar exclude alte perspective decît pe cele cu voie de la o singură instanță personală, a sa. Ca și cum înciudarea lui Adrian Marino că n-a ajuns el „director de conștiință", față cu reputația magistrului de la Păltiniș, ar pune sub semnul întrebării libertatea culturii. Dar asta nu e încă tot. Oricît s-ar socoti un „ideolog" fie și „deviat", încercînd, la o mare altitudine, doar „o suferință abstractă", Adrian Marino nu pierde ocazia unei răfuieli cu confrații
Drama identității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6150_a_7475]
-
crește o mîndrie națională și bucuria unică de a avea o limbă în care există sinele și sinea. Modelul intelectualului de acest tip este la noi incontestabil Constantin Noica. Se știu exigențele pe care trebuiau să le îndeplinească discipolii de la Păltiniș, se știe că majoritatea aveau două licențe, din care una neapărat în greacă veche. Se știu și cazurile comice în care ingineri inocenți se apucau de filosofie la mijlocul vieții, se știu însă și condițiile în care lipsa unei vieți sociale
Rafinament și umor by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15043_a_16368]
-
cuvintele pe care le rostea la Paris în fața diasporei române izvorau din convingere. De data aceasta nu mai era vorba de o concesie, ci de rostirea sinceră a propriilor gînduri". Ar însemna iarăși să-l subestimăm enorm pe magistrul de la Păltiniș, dacă am accepta că își însușise lecția "patriotismului" național ceaușist. Noica s-a sacrificat sub unghi moral spre a se realiza sub unghi creator. E mai mult ca sigur că, în măsura în care, în perioada antebelică, dădea glas unei convingeri spontane, chiar dacă
Noica între extreme (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8492_a_9817]
-
mai e ceva. Este statutul ambiguu al lui Socrate și, o dată cu el, al celorlalți, de personaje care, la origine, fuseseră oameni reali. Pare o simplă evidență, însă nu-i chiar așa. Noica, Pleșu, Liiceanu nu sunt personaje în Jurnalul de la Păltiniș deși, notându-și seara și nu în decursul discuției, fatalmente Liiceanu „inventa". Sunt oameni și nu personaje pentru că îi cunoaștem, i-am cunoscut? Vor fi și ei personaje cândva? Timpul ficționalizează? Absența, la fel? Din toate câte puțin. Și totuși
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/6229_a_7554]