4,413 matches
-
realitate este diminutivul de la odă în franceză, limba în care este scrisă). Compozitor de muzică de cameră celebră în Europa, în vers și în proză el evită muzicalitatea frazei, grandilocvența. Toată opera lui respiră ca un fel de religiozitate a pămîntescului și o subtilă preocupare pentru destinul omului zilelor noastre, deseori prizonier al propriilor sale obiecte. În ultimele sale opere - scrise și ignorate la Lima, dar în curs de tipărire în Hawaii - nu răsună plîngeri. Acest dezrădăcinat nu părea să fi
Destinul postum al lui Grigore Cugler by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/16806_a_18131]
-
să observe și să conserve amintiri și numele celor care le-au creat se apropie cu smerenie de Dumnezeu, cerându-i Acestuia îngăduința de a-i numi pe sfetnicii lui drept sfinți. În sfera semantică a termenului, se nominalizează ființe pământești, a căror structură sufletească a tins, în permanență, să gândească pe Cel Atotputernic, să-l slujească până la sacrificiu de sine. De aceea, în rândul sfinților, se află nume de pământeni cu puțină cultură, alții, cu studii teologice, în țară, în
Sfinții neamului românesc. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_220]
-
luate din arta arhitecturii pentru a se ajunge în cele din urmă la miezul problemei, literatura. Distanța care despărțea măreția și fastul castelului Versailles de restul regatului francez, se reflectă în ficțiune printr-o separare a artei de detaliile lumii pămîntești. Din analiza textelor, comentate ca texte contemporane - perspectiva situân-du-se în interiorul lor și nu undeva în afară rece și distant - se descoperă la toate nivelurile că cerințele de perfecțiune, atenție și detașare duc în chip natural la o poetică a strălucirii
O alegorie a depărtării by Alina Chiriac () [Corola-journal/Journalistic/17090_a_18415]
-
voință, mai curând de clarviziune; cei ce l-au iubit, deși spurcați, deși târziu; fericiți cei ce-l poartă în suflet, deși se află departe; cei ce - orice, oricând, oricum - nu și-l smulg din lăuntrul lor, unde paradisul acesta pământesc și-a pus indelebila pecete." De altfel, nu numai ceea ce este românesc are parte de acest tratament. Indiferent despre ce scrie, N. Steinhardt instigă la fericire. Patriotismul său seamănă cu înțelepciunea copacului, care, atașat definitiv de un anumit loc de pe
Expeditor: N. STEINHARDT by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17104_a_18429]
-
care avu nenorocul să primească funcția detestabilă de cenzor, altceva nu găsisem... vreo amintire, vreun vers de-al lui, vreo replică memorabilă; ei, bine, nu găsisem altceva decât fraza tăiată, ștearsă, cu privire la teribila aventură chimică a materiei vii, supusă transformărilor pământești; așadar, între cer și pământ, o înșiruire de cuvinte, fraza interzisă și anume că somonii, murind, se prefac în cel mai bun îngrășământ chimic... Și nici măcar nu era un neadevăr, o contradicție politică... Atâta doar, o delicatețe complet deplasată: să
Somonii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15831_a_17156]
-
aburul de cicoare/ Un morman de istorioare ticăloase/ Mucegăiesc pe rafturi/ Pledînd pentru această infirmitate/ Biografică" (Biografică). Demitizării îi succede dematerializarea, resimțită ca o stare paradiziacă, o grație a solitudinii: " Am visat/ că eram cu dimineața în cer/ Priveam crucificările pămîntești/ fără să simt durere/ Mîncam fără să-mi fie foame/ Beam fără să-mi fie sete/ Iubeam fără să doresc/ Ochiul meu plîngea fără lacrimă/ Rîsul meu rîdea fără inimă// Mă plimbam/ printre dulăii dezlănțuiți/ ai misterelor/ SINGURĂ/ ca un
Despărțirea de mitologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15885_a_17210]
-
să ningă cu fulgi grei, luminoși... La un moment dat, în timp ce fulgii aceștia cădeau peste ei, un glas se auzi în înaltul cerului, iar doi fulgi de zăpadă imenși, ca două sănii, se lăsară val vârtej spre cele două ființe pământești. Ka își recunoscu feciorul numaidecât... Era Ugu și, îndată după el, sosi și Eeee... Ținându-se de mână, cu capetele înconjurate de un nimb ceresc, lucrat în geometria binecunoscută a fulgilor de zăpadă, ei își salutară și apoi își îmbrățișară
Doi fulgi de zăpadă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15940_a_17265]
-
înrîurire asupră-i, s-a călugărit. Soția sa va sfîrși prin a se călugări și ea, după moartea lui Neagoe. E în jurul lui și chiar în inima lui o atmosferă de refuz al lumii, care nu pare compatibilă cu domnia pămîntească". Avem a face, la Neagoe, cu meditația Ecleziastului, ce se poate concentra în îndemnul: "Adu-ți aminte adeseori de moartea ta și nu vei greși mult lui Dumnezeu". Prin urmare, așa cum observă Noica însuși, nu vedem altceva decît "o conștiință
Oscilațiile lui Constantin Noica (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15981_a_17306]
-
dincolo, către soția sa moartă. Domnul Marin Marais, cîndva elev al lui Sainte Colombe, devenit compozitorul curții, este individul de 'nouă generație' care nu mai crede în viața de pustnic, nerecompensată și prin favoruri terestre, dar care ajunge, consumînd frumusețe pămîntească (a muzicii profesorului său, a trupurilor fiicelor lui Sainte Colombe etc.), la aceeași muzică. Ceea ce nu înseamnă, pentru el, aderarea totală la valorile maestrului, pentru că după 'regăsirea' dintre cei doi, spre dimineață, Marin Marais se întoarce totuși la Versailles. Nu
Pe timp de grevă la metrou by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15602_a_16927]
-
dezamăgiri, un jazz de toate zilele și nopțile, de sărbătoare, de vise și coșmaruri, de viață, de dumnezeire și de moarte. O zi petrecută cu Johnny înseamnă un acces la ceva din comorile acestea. Pe el nu-l interesează bogățiile pămîntești, lumești, trecătoare și înșelătoare. Averea lui e în sac. E în muzica și în prietenii lui. Nu l-am văzut de un an. De la înmormîntarea lui Bernea. M-a luat de braț și a turuit o oră. Continuu. În poarta
Aniversare Johnny Răducanu () [Corola-journal/Journalistic/15664_a_16989]
-
Fecioare, al Îngerilor și al sfinților În mântuirea subiectivă, despre care se vorbește adesea În Sfânta Scriptură (II Corinteni 13,9; I, 9-11; I Tesaloniceni I, 2 3). Acțiunea ei de mijlocitoare pe lângă Mântuitorul se vădește Încă din timpul activității pământești a Mântuitorului. Mijlocirea ei o revelează cele Întâmplate la Cana Galileii (Ioan II, 3-10), când, la rugămintea Maicii Domnului, Mântuitorul săvârșește prima minune. Ca Maică a Domnului, ea este În cea mai mare apropiere de Fiul ei, astfel ea este
Maica Domnului În Filocalie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/156_a_194]
-
I și V, În vol. Scrieri I, Editura “Christiana”, București, 1999, p. 24, 36 footnote>. Maica Domnului s-a consacrat de la Început lui Dumnezeu pe care nu-L vedea și Căruia Îi vorbea numai În rugăciune, se consacrase unui templu pământesc și trecător, templul din Ierusalim, apoi se va consacra Dumnezeului Întrupat, Fiului lui Dumnezeu devenit și Fiul ei. Ea L-a iubit pe Mântuitorul Înainte de a-L iubi cineva dintre oameni și nimeni dintre oameni nu L-a iubit așa
Maica Domnului În Filocalie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/156_a_194]
-
una/ ca să se-nțeleagă două, sau nouă, sau nouăzeci și nouă./ A existat o mustață cât de la est la vest,/ în jurul căreia s-a încropit o mână de om,/ crăcănat de ziceai c-a stat o veșnicie călare pe globul pământesc. /.../ Și fiindcă toate acestea trebuia să poarte un nume/ li s-a zis Marin Sorescu." Aproape din nici un text nu lipsește, bineînțeles, umorul. Un umor care este mai curând satiră decât umor, întrucât autorul îl folosește, ca pe o armă
Recital George Pruteanu by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16155_a_17480]
-
din această promisiune a devenit certitudine, asta nu este o problemă a Cronicarului, ci a criticilor literari. Cronicarului i se pare de aceea mai nimerit, lăsîndu-l pe diavol în plata cui se cade, să se gîndească la explicații întrucîtva mai pămîntești. Ce ar fi scris, bunăoară, G.C. dacă, măcar în unul singur, cît de mic, dintre manualele alternative de literatură română, și-ar fi găsit un locșor și opera sa în proză, eventual, lîngă aceea a președintelui său de ziar? Ar
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16306_a_17631]
-
fi lumea. Sfinții Părinți ai Bisericii s-au ridicat peste locul și peste timpul în care au trăit, au depășit contingențele care ne constrâng pe noi a fi ceva doar azi și aici, s-au eliberat de creativitatea momentului vieții pământești, supraviețuiesc aevea, ca mari realizatori de viață superioară, care nu stă sub semnul unui timp și nu este roabă condițiilor lui (...) Așa fiind, ei ne cheamă azi și totdeauna la menirea noastră dintru început, la ascultarea care fericește, la cetățenia
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
53, Editura IBMBOR, București, 1994, p. 261. 22 viața măsurată, învățătura fără înfumurare, temeinicia în știință, credința fără amețeala ereziei 97. Nu se gândeau la ostenelile virtuții, ci la răsplățile ei98, nu se sfiau să-și bată joc de cele pământești, fiindcă nădăjduiau premii cerești 99. Părinții Sfinți nu au dorit decât liniștea Bisericii, pe care au apărat-o cu o însuflețire aprinsă, arătându-se mai presus de orice oboseală, încinși fiind cu brâul dăruirii de sine. Hotărârile lor au fost
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
ale virtuții 133. Înflăcărați de cuvântul chemării Lui134, Părinții primeau cu râvnă în inimile lor cuvintele lui Hristos iar patimile Lui erau înaintea ochilor lor. Împletind studiul cu rugăciunea și cu meditația, socoteau fiecare zi cea din urmă a vieții pământești și fiecare clipă cea mai scumpă pentru viața de veci135. Cât de mare trebuie să fi fost ardoarea iubirii lor, ne putem convinge din înseși cuvintele Sfântului Grigorie Taumaturgul: (...) nu este nici o părticică de plăcere care să nu fie înfrânată
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
plivea firele de iarbă de pe cărare sau se ascundea într-un boschet aproape de țărm, în care ședea ore întregi, adâncită în dorul ei fără de speranță". Până la urmă, această grădină e un fel de vagă anticipare a insulei lui Euthanasius, "raiul pământesc" pierdut de om odată cu păcatul originar (dobândirea cunoașterii, nașterea rațiunii), și regăsit prin depărtarea îndrăgostiților de lumea "rațiunii sterpe", prin întoarcerea lor în sânul naturii originare, ca niște Adam și Eva moderni.
Revolta împotriva grădinii ordonate by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/16419_a_17744]
-
număr al României literare este ultimul din acest an, din acest secol și din acest mileniu. Următorul va apărea în ianuarie 2001. Iată un prag excepțional și atît de rar, încît seamănă mai degrabă cu fenomenele astronomice decît cu cele pămîntești. Istoria oamenilor are unități de măsură mult mai mici. Secolul însuși este o unitate prea mare pentru nevoile lor, fie politice, fie culturale. Mileniul este, el, o unitate gigantică, valabilă doar pentru macroistoricii de tipul lui Toynbee. Știu o singură
Sfîrșit de an, de secol și de mileniu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16531_a_17856]
-
în crize existențiale. Rătăcesc, doar, în mine însămi. E nevoie de această călătorie. Din cînd în cînd. Și cum n-am mai făcut-o cam de multișor...Mă întorceam de la Ploiești, cînd am aflat că Papa se apropie de sfîrșitul pămîntesc. Veneam de la un spectacol cu Trei surori al lui Dabija, o reprezentație care ne sucise mințile. Sau, mai ales, sufletele. Într-un interviu pe care l-am făcut acum cîțiva ani buni cu regizorul Alexandru Dabija, el mărturisea că ar
Amintiri cu Papa by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11829_a_13154]
-
psihiatrul francez Pierre Roumeguere, în 1981. În iunie 1982 Gala se stinge din viață la Port Lligat și ultimul episod al vieții ei are toate însușirile unei înscenări suprarealiste. În testament ea scrisese că vrea să-și petreacă ultimele ore pămîntești la castelul Pubol și să fie înmormîntată în costumul roșu Dior. Și pentru a se conforma ultimei ei dorințe, angajații casei o așează pe Gala, îmbrăcată în costumația prevăzută, pe bancheta din spate a Cadillacului care o duce, ca și cum ea
Viața muzelor by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11939_a_13264]
-
ți-am fostca să te pot privica să te pot iubiți-am fost pâine și vin...... XI. MEGAPOEMUL, de Marius Horvath, publicat în Ediția nr. 1530 din 10 martie 2015. Megapoemul Într-o zi voi fi liber voi rupe lanțurile pământești ale celui care mai sunt dreapta-mi voi înaltă spre cer,învingător aripile-mi voi deschide primului zbor sub cerul sfânt cu zburătorii voi pleca în căutarea Semnelor ce-au fost odată pe Întâiul Cer ori, s-au închis în
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
pârâu,/ Cu suflet doar, în mare bucurie.../ Când voi veni, atunci, când va să fie!" Prin acest poem, prin această elegie, autorul Marian Malciu ne prezintă o lecție de iubire pură, o lecție de iubire care depășește barierele timpului, ale pământescului, o iubire sacră, legată cu adevărat prin sintagma: „Până ce moartea ne va despărți” și care, la domnia sa, se pare, a depășit această barieră... spre Eternitate. Un poet adevărat, după părerea mea, este acela care unește muzica sufletului său cu muzica
DIALOG MUT...& DIALOG SACRU ... de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382711_a_384040]
-
Până sus la Dumnezeu, Bucurați-vă mereu... SUNT UN POEM... Sunt un poem prin lume umblător, Născut și la îndemâna tuturor, Cine vrea, citească-mă întreg, Pe cei analfabeți îi înțeleg, Puterea de aici e să jignească În neputința lor, cea pământească, Nu le port nici grija, nici măsura, Când singura lor dragoste e ura! Îmi știu menirea mea dintâia dată Să nu jignesc pe nimeni, niciodată, Silabisească-mă cât pot în treacăt, Cine să-i pună sufletului lacăt? Precum izvorul mi-
POEME DE PE MUNTE de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382730_a_384059]
-
Femeia, nu a cruțat nimic: nici pentru fericirea bărbatului ei și nici pentru creșterea copilului ei. Ca să ajungă la acest înalt și demn scop al vieții, femeia ori mama nu a cruțat nici sănătate, nici liniște, nici avere, nici fericirea pământească. În întregul univers sunt multe minuni. Capodopera creațuinii acestui univers - este femeia, este inima de mamă. O mamă bună, face mai mult decât o mie de profesori ori școli alese. Stând să cugetăm mai profound, putem vedea că lumea ar
MAMA de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382690_a_384019]