299 matches
-
se citea limpede pe chip, fiindcă mama a început să țipe. Nici măcar n-ai știut, așa-i? Păi, cât de idioată poți să fii? Ești o proastă egoistă care niciodată nu face nimic bun! Fața mamei devenise de un roșu pământiu. Abia mai respira. Eu înghețasem de groază. — Pun pariu că nu știi nici că prima dată când a fost la Cloisters l-au dat afară, a urlat ea. Pentru că l-au prins în timp ce făcea sex cu o femeie măritată într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
vamă și cu spatele la familie, dar printre râsetele de pe banchetă auzeam mereu fraza care mă scoate din sărite: — Sper că Daniel va moșteni succesul tatălui său la doamne și domnișoare! Și, fără să Întorc capul, Îi zăream ochii veseli În obrazul pământiu și trupul cocârjat de durere În hainele care s-au mototolit și s-au pătat imediat ce le-a pus pe el, anihilând pe loc după-amiaza când mama i le-a periat, lustruit, cusut, curățat, strecurându-i În același timp necontenite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Împotriva lui de indivizi răuvoitori, găști, grupuri de teroriști, gangsteri. Așa că, de obicei nici nu mai e nevoie de vreo vorbă e suficient un ssssst, un nțțțțțțțț, un hmmmmmmm, un ridicat din umeri, o cută pe obrazul lui, tot mai pământiu, tot mai cutat. Iar acum ssssssssst! Însemna WARNING! Cineva i-a văzut așteptând, conducând pe cineva la aeroport, pe cine? Pe cine ar putea spune că așteaptă, conduce etc. Ceea ce eu niciodată nu am să accept: să Împart cu altcineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
sunt înmormântați membrii de mult trecuți la Dumnezeu ai anticei sale familii, mă uit cu ostilitate la câmpiile acestea bine îngrijite, ce anume am eu în comun cu locul acesta, din care nu se vede Ierusalimul. Ce ai pățit, ești pământie, mă privește cu aroganță, dar eu nu vreau decât să ajung la mașină, să o sun pe mama, am obosit, spun eu, formez numărul cu degetele încordate și iată că răspunde, am fost de dimineață la policlinică, mi-au spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
se apropie de Casa de Cultură o coloană de limuzine negre. Frânează în fața intrării principale. Mai întâi coboară câțiva ornitorinci cu ochelari de soare și bicepși cât o roată de cașcaval. Coboară apoi însuși Stoica. Îl recunosc de la televizor: ten pământiu, chelie, chip dur, inexpresiv. Nu prea are figură de Iisus. Mai degrabă de Caesar de mahala. Lumea ovaționează: să-ți dea Dumnezeu sănătate și bucurie! Să nu te lași la nenorociții de politicieni de la București! N-au decât să moară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
auzit de-aici. Mai ești cu careva? Ești singur? Fii amabil și urcă, atunci, o fuguță, până-aici, la mine! Vocea de tutungioaică înveterată a proprietăresei, Domnișoara Rodica, îi alungă celui strigat roșeața de pe chip, aducându-i în loc o umbră pământie, cu tentă cianotică. Ssst...! Mucles! își flutură el grav arătătorul, aprehensiv, în dreptul buzelor. Știți regulile! O cunoașteți și voi că se supără, dacă vin cu străini la sălaș. Străini în stare de ebrietate, mai ales. Mă duc să văd ce naiba
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
În ziua de azi numai oamenii mai fac minuni! ― Oamenii, da, nu robii! adăugă învățătorul cu o străfulgerare aspră în ochi. 6 Ziua următoare, în zorii zorilor, primarul Ion Pravilă se afla pe moșia arendașului. Pândarul Zarofir Chelaru, slăbănog și pământiu, se învîrtea în jurul hambarului nou ca lupul când dă târcoale unui grajd bine zăvorât. Primarul se uită, cercetă, se suci și, nedescoperind nici o urmă de spargere, întrebă deodată mînios: ― Pe unde au pătruns hoții, măi creștine? ― De, parcă noi știm
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
parcă aprinsese văzduhul mai violent ca salva de gloanțe de adineaori. Pe urmă glasurile se vălmășiră iar într-o larmă tulbure și cleioasă ca o băltoacă răscolită de grindină. ― Domnule maior! strigă prefectul Baloleanu cu pălăria pe ceafă, cu fața pământie. Ne asaltează țăranii, domnule!... Nu vezi?... Domnule procuror!... I se părea că mulțimea smintită își ia vânt să se năpustească asupra armatei. Frica îi sfâșia inima, dar în același timp îl sugruma și o furie mare împotriva comandantului care îl
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Se trecu îndată la interogatoriul lui Toader Strîmbu pe care Boiangiu îl indicase ca ucigaș al Nadinei. ― Spune cum ai omorît-o! zise prim-procurorul. ― Apoi, domnule, eu n-am omorât pe nimeni și nu-s vinovat! răspunse țăranul cu fața pământie. ― Atunci cine a omorît-o? ― Eu nu știu, domnule! Poate Petrică a Smarandei, că el a intrat în conac înaintea mea, dar eu n-am omorît-o! ― Să iasă Petre a Smarandei! strigă prim-procurorul liniștit. ― Mort... mort! răsunară mai multe glasuri
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
care aprovizionează toate motoarele navei... Nu consider scenariul ca fiind fantezist, ținând seama de ceea ce știm despre creatură. Și care ar fi rezultatul? Am pierde doi membrii ai echipajului, sau mai mulți, iar Nostromo ar suferii avarii poate iremediabile. Parker, pământiu, tăcea cu încăpățânare. Până la urmă, mormăi: ― Dar, Dumnezeule, ce-o să facem? ― Singurul plan care are sorți de izbândă este cel de care vorbeam mai înainte, răspunse Dallas. (Dădu un bobârnac în schemă.) Să reperăm canalul în care se ascunde vietatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
avem voie să uităm acest lucru. Mergînd însă pe firul metaforei, m-am gîndit că aerul libertății se vede în obrajii celor care îl respiră regulat și firesc : sînt roșii și luminoși. De ce oare fețele românilor sînt atunci atît de pămîntii și încleștate ? Respirăm noi oare cu adevărat aerul Libertății ? și am început să mă îndoiesc... Nu este vorba aici despre numeroasele „libertăți” în care se desface Libertatea, libertăți traduse la rîndul lor în tot atîtea „drepturi” care o apără, ci
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
a permite un contact între grefon și pat. Se aplică un pansament ușor compresiv, care va fi schimbat la aproximativ 8 zile. Grefele de piele totală sunt indicate pentru refacerea cutanată a pleoapelor. Grefa ia mai întâi o culoare albicioasă, pământie sau violacee. Dacă ea trebuie să aibă peri (refacerea sprâncenelor, genelor etc.) va fi mai groasă pentru a proteja bulbii piloși și de lărgime limitată (12 mm), prelevată dintr-o regiune în care densitatea și orientarea perilor este apropiată de
Tumorile de unghi intern al ochiului Clinică şi tratament by Lucian Nelu POPA () [Corola-publishinghouse/Science/101001_a_102293]
-
bărbie. Puțin înainte de-a depăși a cincea linie, Balena se surpă în sine. Ne-am tras în lături, înnebunite de spaimă, în câteva secunde, din femeia enormă rămăseseră numai câteva fragmente de oase înfășurate în cârpe putrede: un maxilar pământiu, un femur, câteva coaste... Și acestea se pulverizară până la a deveni o materie impalpabilă, din care nu rămase în cele din urmă nimic. Am fi început să urlăm dacă Balena nu s-ar fi întrupat deodată lângă noi, afară din
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pe unde mai trecea huruind câte un camion, câte un tramvai. Am așteptat mult în stație și apoi am călătorit legănîndu-ne, lângă o taxatoare ațipită, prin orașul fantomatic. Din cauza luminii portocalii din vagon, pe geam nu vedeam decât fețele noastre pământii și scaunele de șipci galbene, lustruite. Ajunși acasă, ne-am dus la culcare. M-am zvârcolit toată, noaptea într-o semitrezie amorțită, cu fragmente de vise fără noimă, am transpirat până am făcut fleașcă așternutul, am gemut în somn. În
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
sau cu francezii ! Și atunci, dacă vorbim de mâna criminală și de periculosul inamic, nu cumva ar fi mai potrivit să ne gândim tot la noi înșine ?... O picătură de maliție prietenească s-a dizolvat în cordialitatea Profesorului. Deși cam pământiu la față, arată iarăși bine dispus. Poate încearcă să-și răscumpere lucrurile neconvenabile ce le-a gândit despre musafir acum o jumătate de oră, când s-a înverșunat împotriva Sophiei. — Și totuși, îngână nevinovatul musafir, neștiutor de complicatele analize ale
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
fapt, nimic să-i spun, în afara veștii despre telefonul domnului Ialomițeanu, pe care i-am și dat-o, poate cu o intonație neplăcută și silindu-mă să-i prind expresia feței. Sophie era teribil de palidă (de fapt, mai degrabă pământie) și m-a privit comme une bête traquée, ochii ei având însă aceeași expresie de încăpățânare ce mă înverșunează. Mă înverșuna în plus atmosfera de mister din jurul acestei boli (ce nu am niciun dubiu că este femeiască), leacurile primitive la
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
fi scos armele dintr-o panoplie și le-ar fi folosit mereu, punându-le apoi cu grijă la loc pentru data viitoare, și data viitoare, și data viitoare... Furia desfigurând-o, arăta cu zece ani mai bătrână, fața îi era pământie și deschizând gura prea tare i se vedea dintele lateral ce-l pierduse după naștere și neglijase până acum să puie unul fals. Chiar lipsa ei de cochetărie față de mine m-a supărat în plus ; am rugat-o să înceteze
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
la vecinul lui... O zvâcnire a inimii l-a zguduit și o șoaptă abia auzită i-a zburat de pe buze: „Trestie!!!” Bolnavul și-a șters lacrimile, a privit spre el și o licărire de lumină i-a străbătut 128 fața pământie... În timp ce se uita intens către Toaibă, buzele sfarogite de arșița bolii au reușit să îngaime: „Toadere!”... Apoi mâinile lor s-au îndreptat una spre alta căutându-se ca două vietăți oarbe... Voi doi mai înalți treceți la împins vagoneți - a
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
a-și rumega înainte gândurile necă-V-1?, pe când ceilalți doi se enervau în nesiguranță. Nu se mai 249 auzea vioara doctorului și distracțiile de orice fel erau suspendate Voia bună fiind singura ei grație, Lina căpătase o mutră încă i uricioasă: pământie, cu ochii tumefiați fără de plâns, îmbătrînită. Era circulația rea a sângelui, autointoxicarea! Odată ce apucase să vorbească răstit, părea că așa-i fusese vorba de când lumea; arțagul era hrana pătimirii ei. N-o părăsea însă grija că trebuie să facă ceva
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
sau una bine regizată și... nimic altceva. Rămâne complet nepăsător și incapabil să facă diferența între un farsor și-un sforar sau un om muncitor, conștiincios și talentat. Dacă vrea cine trebuie și dă dispoziție, negru-i alb și albu-i pământiu! Nedreptate, părtinire, ilegalitate sunt, pur și simplu, niște noțiuni inexistente, niște simple cuvinte. ... ... ...tic-tac, ...tic-... “...Deci, domnule Alexandrescu, dă mi voie să salut în dumneata pe una din vocile cele mai proaspete, mai autentice pe care le are poezia...” “... Nu
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
de unde ai venit. Și, încă, destul de repede” “Nu mă mai sperii ‘mneata cu amenințările astea, domnule tovarăș...” (Urmează un nou acces de tuse, mai puternic, mai violent. Dumitru se chircește pe vine, se face, mai întâi, roșu, ca sfecla, apoi pământiu. Tusea, însă, nu-l părăsește nici o clipă. Nenea Fănică încearcă să-l ajute să meargă-n casă) “Moșule, ai matale grijă de fecior, să nu mai spună prostii care l-ar putea costa” “Fiți blestemați cu toții, ucigașilor!”... ...O bătaie sfielnică
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
un bursuc îmbrăcat în uniformă de pușcăriaș și un bărbat cu pieptul umflat ca un butoi, cu o pălărie de vânătoare și îmbrăcat în trening. Weber îi recunoscu din fotografiile lui Karin. Pe ecran, o șosea care străbătea un peisaj pământiu, vălurit, se desfășura până la linia orizontului. Farurile unor mașini joase măturau asfaltul șerpuitor. Cei trei bărbați așezați tresăreau la unison odată cu farurile, smucindu-se așa cum făcea uneori diabetica Jessica, în toiul unui șoc insulinic. Păreau imagini de amator, curse cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
pentru a sublinia cât de scurt este răgazul. Ora 4 și 14. Trecuseră deja 4 minute! Brusc, avu o senzație de gol, neplăcută, realizând pentru prima oară că doctorul Kair este într-adevăr în întârziere. Îl văzu pe Prescott devenind pământiu și reuși să-și stăpânească nervii. Prescott reuși să îngâne cu o voce lipsită de orice în-tonație: ― Distorsorul se află în apartamentul Patriciei Hardie. L-am dispus astfel încât să se integreze uneia dintre pereți. Omul era în pragul sincopei. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
pentru a sublinia cât de scurt este răgazul. Ora 4 și 14. Trecuseră deja 4 minute! Brusc, avu o senzație de gol, neplăcută, realizând pentru prima oară că doctorul Kair este într-adevăr în întârziere. Îl văzu pe Prescott devenind pământiu și reuși să-și stăpânească nervii. Prescott reuși să îngâne cu o voce lipsită de orice în-tonație: ― Distorsorul se află în apartamentul Patriciei Hardie. L-am dispus astfel încât să se integreze uneia dintre pereți. Omul era în pragul sincopei. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
strigă el. M-am băgat până peste cap în povestea asta. Și care e riscul?! Trebuie să simt că am o oarecare șansă. Spuneți-mi care-i șmecheria? Intre timp, fața se făcuse cenușie la față, având aproape aceeași înfățișare pământie, moartă, ca și costumul pe care-l ținea în mână Peter Cadron. - E vorba de fricțiune, murmură ea, nedeslușit, într-un târziu. Poate nu veți reuși să refaceți tot drumul înapoi. Vedeți, veți fi un fel de "greutate", de "pondere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]