472 matches
-
Apoi bieții gospodari trebuiau să facă cele 12 zile de „poslușanie”, dar nu oricând, ci jumătate din ele vara și cealaltă jumătate în miez de iarnă... Și apoi să vezi cum ședeau zapciii pe capul bieților oameni! Lor le murea păpușoiul în buruian sau li se scutura grâul de răscopt, iar ei trebuiau să fie la „treaba mănăstirii”. Îți place așa o soartă, dragule? Ferească Dumnezeu, sfințite. Și dacă ar fi fost numai asta, treacă-meargă, dar li se lua și dijmă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
cred că de pe atâtea vii și moșii se făceau ceva vinișor și „bucate”. Cel puțin în primii ani după danie, că după aceea... Dumnezeu cu mila... Păi când se adună atâta vinișor precum limpede precum apa de izvor, grâu și păpușoi, ce să faci cu ele? Nu ai alta încotro decât să le vinzi. Și asta n-o poți face acolo pe răzor, ci într-o dugheniță, o pivniță sau o crâșmă. Și mănăstirea Aron Vodă - ca și celelalte mănăstiri - nu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
mă ducă Încolo, după femei, Osman prinde să scheaune. - Îl dezleg eu, pe mine mă cunoaște, zic. - Vrei să te-nghită de viu? se sperie mama și mă trage cu putere după ea, spre fundul grădinii. Străbatem o pădure de păpușoi proaspăt prășit. Strașnic de bine-i când porumbul e prășit de curând, iar tu desculț: dacă ți-i fierbințeală la cap - de la soare, de la război, de la femeie - la picioare ți-i răcoare; și uite-așa merge viața. Da, dar mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
turtește, stâlcește nasul - măcar de-am fi În ogorul prășit și răcoros, dar suntem În altul, bolohanii uscați și fierbinți și Înțepăcioși Îmi Înghimpă obrazul. - Acuma, tot o fugă! Să nu se-ntoarcă! - tot glasul Ilenei. Ne ridicăm, alergăm prin păpușoi. N-am timp să-i cer mamei socoteală că m-a trântit, că mi-a apăsat obrazul (meu, de copil mic și făr-de tată) În zgrunțurii uscați. - Se-ntoarce Rusu’! La pământ!!, strigă careva - nu-i Ileana. De astă dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
urcă pe celălalt taluz, cel dinspre sat. - Eș’ nebună, fa?!, țipă femeile. Se-ntoarce Rusu’! Acum Îl văd și pe Rusu: vine de la dreapta, dinspre Orhei. Are botul bont, teșit, de parc-ar fi căptătat un pumn În mordă. Dacă păpușoiul ar fi Înspicat, roțile Rusului, crăcănate, ar atinge spicele. Uite-i și steaua, de zicea careva să și-o pupe-n cur. Una pe coastă - În cărțile lor, cu litere ca păianjenii, avea și pe aripi, Însă aici, deasupra lanului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
mai avut vreme să-i caut prin curtea noastră a școlii, În locul pe care tocmai Îl părăsise mama; apoi În gardul dinspre Moș Iacob - i-aș culege și i-aș pune, frumos, pe raftul muzeului. Dacă nu ne grăbeam prin păpușoi, aș fi căutat plumbii lăsați din avionul lui Rusu. Dacă i-aș fi ținut În mână, aș fi știut și aiciul Ilenei, când i-l arăta ciolovecului, că adică să i-l bage - dacă nu ne-am fi grăbit. Cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
să nu-l batem, În ceată, În stol, În haită? Dacă era nebun? Și, pe deasupra, străin? Adică nu ca noi - la noi? Îl băteam, de-l rupeam - când Îl găseam. Alergam și eu, În stol, În ceată, cu băieții, prin păpușoaie. Dădeam peste cartușe, arme, gropi cu grenade În jur - tranșee din acelea În potcoavă - ba o dată am nimerit peste o uniformă rusească Învelind niște oase Învelite bine În piele (bietul rus: avusese vreme să se umfle, În pielea lui, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
și-au scos În drum, la primblat, teascurile de tescuit poama - că tot suntem În primăvară. Nu mai au ce face la deal. Demult, de la sfârșitul lui februarie. Grâul de toamnă crește singur, cel de primăvară a fost semănat demult; păpușoiului și cartoafelor Încă nu le-a venit rândul, e prea rece, Încolo, după Paște. Care Paște? Paștele mă-si, cum zice tata; de viața-asta. De aici, din calidor, se vede limpede lumea din Mana: oamenii nu-și mai află capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
dar voia să obțină bani pentru biserică, școală, drumuri. Na că mare scofală au făcut! Când au venit rușii, le-au împușcat porcii în coteț. Fetele abia au scăpat de batjocură, ascunse care într-un bordei din grădină, care în păpușoi. Cum au ajuns comuniștii la putere, l-au și expediat pe Gicu la canal, ca fost legionar. Pe fete le-au dat afară de la școală. Casele pe care le moșteniseră în Bârlad le-au naționalizat pe toate, au băgat țigani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
țârcovnicul se azvârli cu toate burțile lui peste coșciug. Cutia se închise cu un pârâit ca de oase frânte. Două frânghii fură trecute pe sub conserva de lemn negeluit și Ulrich fu zdruncinat într-o groapă vecină cu mormântul lui Tinel Păpușoi, „gunoier șef și tată de familie model”. Cerșetorii se fandosiră pentru taxa de ceremonie. Cristina le împărți bomboane de mentă. Ăia doi începură să urle, dar văzând că popa, țârcovnicul și groparii aleargă la Soliman fără să mai aștepte vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
să ne facă o saramură cu mămăliguță pentru toți ai casei. Cum ne îndepărtaserăm de ogorul nostru, ne-am dus să ne luăm pantalonașii lăsați acolo. Când ajungem la locul știut, ia-i de unde nu-s. Începem a căuta prin păpușoii din ogorul nostru, dar și al vecinilor, cu gândul că cineva a făcut o glumă. Și văzând că nu-i găsim, cu oala cu pește ne îndreptăm spre casă în pielea goală. Ca să nu fim văzuți de multă lume, ne
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
Noi, cei trei, am mâncat mămăligă cu chișleag. La școală mă țineam de tot felul de șotii, de glume. Învățătorul și apoi profesorii, când depășeam limita, mă sancționau cu bățul la palmă sau mă puneau în genunchi pe grăunțe de păpușoi. Îi mai spuneau și tatei, iar el nu mă prea ierta. N-am să vă povestesc toate năzbâtiile pe care le-am făcut în copilărie, fiindcă nu aș avea timp să le spun pe toate. Una tot am să v-
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
așa, perfect sincronizate și diametral opuse, formînd două bucle Împletite, un fel de infinit sonic. De unde mă-sa se aude? Turnul de control e prea departe, mașina de trans misiuni e Închisă, poate că e un comando de parașutiști În păpușoi? Nu știu, se auzea de peste tot, din pămînt, din mine, din Patrana dormind ca un porc - patru patruzeci patruzeci și patru pfiiiiuuuuiiiiuuuu. Sau: ora trei noaptea, sar șanțul luminat ca În vis de Calea Lactee și ies În cîmp, noaptea Încremenită
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
dezbrăcat măcar? Cam de două săptămâni, Marandă. Cred că nici mâncarea nu ți-o prisosit. Păi ultima coajă de pâine am mâncat-o dimineață. Noroc că nu mi-o furat-o șoarecii. De unde până unde șoareci? Dintr-o glugă de păpușoi în care m-am adăpostit aseară de ploaie. Ce ai de mâncare, Marandă? Acum mănâncă o bucată de brânză cu mămăligă rece, că îndată ți-oi face ceva cald... Când apa pusă pe foc a dat în clocot și ciubărul
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
goneau pe șleau spre apus cât era ziulica de lungă... Asta însemna că fugeau din fața tăvălugului rusesc... Grâul era deja de seceră când, într-o dimineață, dinspre soare-răsare au apărut coloane de militari ruși mărșăluind prin lanurile de grâu și păpușoi cu distanțe mari între ele. Lăsau în urmă șosele adevărate. Sătenii ieșeau în drum și priveau înmărmuriți la coloanele rusești înciubotate care nu se abăteau de la azimut nici cu o iotă... Dacă un lan de grâu sau de porumb se
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
pe coarnele plugului, că prea au huzurit!” Atunci să vezi cum toți prăpădiții ajung oameni mari și dau cu biciul în tine! Mă tem că ai dreptate, Toadere... În ziua aceea, Toaibă tocmai se întorsese - ostenit peste măsură - de la semănatul păpușoiului și își spăla praful adunat peste zi. Bade Toadere! Bade Toadere! - s-a auzit strigat la poartă. Ce-i, Cotârlă? Cine mă mai cheamă? Tot aceala care te-o anchetat... „Cum se vede treaba, omul se ține de cuvânt. N
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Toaibă a lăsat capul în piept și a icnit ca înjunghiat. Oooh! Zilele aiestea am ajuns? Și tu cu ce ai trăit? Am muncit. Am muncit la câmpul lor - din primăvară până în iarnă și mă alegeam cu un sac de păpușoi și cu unul - pe jumătate - cu grâu. Iaca că am ajuns să ducem și jugul colhozului! Ei nu-i zic colhoz, ci gospodărie colectivă. Tot un drac îi, Marandă. Tot rob al comuniștilor ești. Diferența ar fi că nu ajungi
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
nu-i spunem noutatea? Și apoi Dochiței, care te iubește de parcă ai fi feciorul ei?! Cum să nu le spunem, tată? Numai să se întoarcă din țarină. Da, da. Mama Maranda s-o dus s-o ajute la tăiat niște păpușoi, că ea sărmana îi bătrână și neputincioasă. Mătușii Dochița am să-i spun mâine seară. Am să trec pe la ea, să mi iau rămas bun, că de poimâine începe școala și trebuie să plec la liceu. Vacanța asta a trecut
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Și care ar fi aceea, încurcă lume ce ești?!” “S-o ai pe Zâna lângă tine!” - mi-a răspuns gândul de veghe, chicotind cu satisfacție. La acest adevăr verde, nu am mai avut ce spune. “O faci pe mortul în păpușoi. Ai?” Am tăcut chitic, fiindcă pezevenghiul avea dreptate... M-am strecurat pe ușa chiliei bătrânului fără a mai scoate vreun cuvânt. Gândurile îmi erau răvășite de cele spuse de nelipsitul mehenghi. Gândul de veghe!... Mă simțeam destul de obosit. Drept urmare, m-
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
familia în cea mai igrasioasă cămăruță; eram ipochimenii pentru care singura bursă de valori se face pe scara blocului prin întrajutorare cu vecinii de la o chenzină la alta sau, și mai grav, abia revenisem de la muncile agricole de toamnă unde păpușoiul, sfecla, barabula refuză să-și multiplice de opt, zece și chiar șaisprezece ori zestrea vegetală, conform dobânzilor oferite de diverse case de ajutor pentru Țară și Popor. Ne uitam unii la alții cântărindu-ne, încercând să înțelegem ce naiba facem cu
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
și dacă n-ajung să-l dau înapoi, în loc de post am să am de-a face cu postul de jandarmi. Mergeți cu Dumnezeu. Unde să mergem? Luca îmi spune: Hai Costică la mine la Pocrovca. Stăm la mama. Mama are păpușoi, are grâu, cartoafe, porc, păsări, așa c-o s-o ducem bine. Învățăm vârtos pentru capacitate iar seara ne ducem la învățătorul Irimia să-l ajutăm să treacă de capacitate că s-a încurcat de trei ori de ea. Ne mai
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
Ne-am întors învingători, obosiți dar siguri pe noi, pe viitorul familiei. Eram definitivi în învățământ spre dezamăgirea revizorului școlar Costenco, un om supărat pe ceilalți în lipsă de motive de supărare. De la Traian Val până la Marineanca, printre lanuri de păpușoi, pe drum de care fără pic de sămânță de piatră ne-a dus tot Steopa Volcov, țăran bulgar ca naționalitate și ca om prieten devotat. În sat, în lipsa fanfarei, am arătat mulțimii de oameni cât de frumoasă poate fi Anastasia
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
mei.» Potrivit cu aceste notițe aflăm pe timpul lui Attila pe locuitorii indigeni ai Banatului oferind lui Priscus «mei în loc de grâu și mied în loc de vin.» Meiul pare a fi fost temelia hranei locuitorilor din Țările Române până adânc în timpurile moderne, când păpușoiul veni să înlocuiacă această antică cereală. Așa un misionar catolic care vizitează Muntenia pe la 1670 spune că «tot acel popor se hrănește din pâine de mei» și Mihai Viteazul este poreclit de Sași în bătaie de joc: «Malai-vodă.» Pe lângă numele
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
Făcu asta între două balustrade și fu dezamăgit să-și vadă jetul de urină la cincizeci de centimetri înainte și apoi prăvălindu-se drept în jos. Pe cînd eram băiețaș cu burtică, strigă el, și mă rostogoleam ca popicele în păpușoi, pișatul meu avea un arc de trei metri jumate. Acum, cînd sînt cărunt și cu burtă moale din cauza abuzului de băutură, nu pot stropi dincolo de umbra mea. Pișat. Un cuvînt ale cărui sunete seamănă cu înțelesul. Un cuvînt rar. — Poliția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
El și-a scos pantofii de lac fiindcă îi ardeau picioarele. Mergea pe jos, desculț, lângă căruță. Mireasa susținea că acum, dacă e nevasta Lui, trebuie neapărat să-i cumpere o păpușă. „Ce-ți mai trebuie păpușă când ai câtămai păpușoiul lângă tine ?“, a glumit unul din verii-martori, cel care mâna căruța. Irina s-a repezit din nou la undiță, a scos un peștișor și l-a vârât în buzunarul fără fund al redingotei. După aceea nu s-a mai așezat
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]