985 matches
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > MADRIGAL Autor: Stelian Platon Publicat în: Ediția nr. 908 din 26 iunie 2013 Toate Articolele Autorului Parcă mi s-a strecurat în oase Un soare fâsâind târziu prin trestii. Vântul plimbă scamele păroase Și-n ape se ascund ciudate bestii. Satul murmură-n bezna cărnoasă, Iluzii cârduri iară vin de-a dura, Visu-mi te păstrează-n veci mireasă, Iar puii de lumini îți sărută gura. Bătrâne crengi se leagănă greoi, Sub viitor cernit
MADRIGAL de STELIAN PLATON în ediţia nr. 908 din 26 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346174_a_347503]
-
castanie și cârlionțată, se repeziră spre el. Cu o mână trase de capătul prosopului legat din jurul bustului, oprindu-se în îmbrățișarea lui mirată. Respiră cu plăcere parfumul corpului proaspăt spălat cu săpun de calitate, înfundându-și obrazul în pieptul lui păros. Se minuna cum această imagine a unui corp de bărbat, lipsit de orice veșmânt, putea să trezească în ea atâta plăcere și speranță. - Iubitule, te-am așteptat cu nerăbdare să te hrănești din mine, să-ți potolești setea de fericire
PLACERE SI SPERANTA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1266 din 19 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370438_a_371767]
-
T adoptă ritmul potopului. Fugi ca un vrăbioi care a găsit o balegă cu semințe să se urce la volan. Brusc, însă și absolut inexplicabil, soarele intră în nori! Ridicând privirea constată că în fața sa rânjea un munte negru, slinos, păros și nădușit. Era doamna Marcela, vecina lor de la parter, o mahalagioaică recunoscută, o bârfitoare și o turnătoare exemplară! Inima domnului T intră în grevă, domnul scoase un scâncet, iar balena neagră miorlăi cu glas prefăcut: - Vaiii, dragă vecinicule, ce bine
COMPLOTUL GOSPODINELOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1374 din 05 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362705_a_364034]
-
alt sfert de oră care i se păru un mileniu, domnul T deschise, la fel de galant, portiera doamnei R care se ridică cu buzele făcute ață și se duse să-și recupereze ouăle. Primi însă doar constatarea destul de amuzată a Hidrei Păroase, precum că: - Io-ti-ti, na, că să sparseră ouălele ăștilea și curseră p-acilea! În timp ce în inima domnului T se instala iarna nucleară, doamna R făcu o întoarcere destul de artistică, dat fiind contextul, și plecă înjurând foarte plebeu. - Așa-
COMPLOTUL GOSPODINELOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1374 din 05 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362705_a_364034]
-
un alai de stele multicolore, în care dominau cele de culoare verde. ‒ Știți?... am încercat eu să-i atrag atenția, dar nu am mai putut continua, întrucât brutalul mi-a închis gura ‒ la propriu ‒ cu o directă de dreapta. Cărămida păroasă, care îi ținea loc de pumn individului, proiectată, în felul descris mai sus, asupra feței mele, a avut ca efect și demolarea unicului meu nas. Daune colaterale, ce vreți?... ‒ Cum adică „știți” mă, mucosule? Te tragi cu mine de izmene
„REVOLUȚIA” MEA- (UN ROMAN MAI ALTFEL, MAI PUȚIN ROMANȚAT) de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2047 din 08 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/353395_a_354724]
-
castanie și cârlionțată, se repeziră spre el. Cu o mână trase de capătul prosopului legat din jurul bustului, oprindu-se în îmbrățișarea lui mirată. Respiră cu plăcere parfumul corpului proaspăt spălat cu săpun de calitate, înfundându-și obrazul în pieptul lui păros. Se minuna cum această imagine a unui corp de bărbat, lipsit de orice veșmânt, putea să trezească în ea atâta plăcere și speranță. - Iubitule, te-am așteptat cu nerăbdare să te hrănești din mine, să-ți potolești setea de fericire
CAP. XI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1541 din 21 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353444_a_354773]
-
era exact opusul său. Pasiunea pentru mașini era singurul lucru comun dintre ei. Părinții săi erau medici, tatăl chiar conducea un spital. Vali era o namilă de om, cu o mustață groasă și stufoasă. La douăzeci de ani, înalt, masiv, păros, cu mulți cârlionți negrii, rebeli și o mustață deasă și cu fire groase, părea un bărbat de patruzeci-cincizeci de ani. Părea un cioban moldovean, cu blana de oaie lățoasă pe spinare, indiferent cât de elegant se îmbrăca. Avea și un
”POȘTAȘUL NU MAI SUNĂ DE DOUĂ ORI” SAU „VISURI …VISURI ...VISURI…” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352861_a_354190]
-
profesorii, decât foarte rar... și astfel are timp berechet. Căci cercetare științifică nu mai face nimeni de un sfert de secol. Se mimează numai... Nicky privi atent pe Vali. Când erau studenți, la douăzeci de ani, acesta era înalt, gras, păros, cu mulți cârlionți negrii rebeli și o mustață deasă și cu fire groase, părea un bărbat de patruzeci-cincizeci de ani. Acum, părul îi albise complet, fața i se ridase puternic, slăbise și semăna izbitor cu Einstein la bătrânețe. - Dar cum
”POȘTAȘUL NU MAI SUNĂ DE DOUĂ ORI” SAU „VISURI …VISURI ...VISURI…” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352861_a_354190]
-
bucura și eu de plăcerile vieții. Or mai fi și plăceri și bucurii, nu numai tristeți și lacrimi în viață. - Bun. Trebuie să plec. Mi-a părut bine de cunoștință. Sper să ne mai vedem , și-i întinse mâna sa păroasă. - Și eu. Din nou vă mulțumesc pentru amabilitatea de a mă aduce la autogară, răspunse Săndica. - A fost plăcerea mea, domnișoară. La revedere. - La revedere. Săndica a mers la casa de bilete și după ce și-a luat bilet, s-a
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1152 din 25 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353735_a_355064]
-
mână, să înceapă melodia următoare. Parcă era o elevă de liceu la reuniunile tovărășești. Lăutarii încă nu se hotărâseră ce melodie să cânte. Săndica îl privea intens în ochi pe Mircea, atrăgându-l spre ea, apropiindu-se de pieptul său păros, sprijinindu-și capul ușor de umărul acestuia. Se vedea că a făcut sport în timpul facultății. Așa cum îi povestise afară, Mircea a fost component al echipei de volei a facultății. După ce plecase, însă, mai participa la câte un meci organizat ad
CAP. II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1529 din 09 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353687_a_355016]
-
pe bucățele. Singura cale de abordare corectă este cea la nivel unificat, macro, într-o Europă unită. Urmează lecția de istorie, care începe în epoca de piatră și, împodobită cu desene haioase cu mamuți, săbii, statui grecești, centurioni cu picioare păroase, coifuri cu coarne vikinge, castele cocoțate pe stânci și tablouri renascentiste, ia la rând toate epocile și punctează pe alocuri, ca din întâmplare, ”invențiile” care s-au dovedit viabile până în zilele noastre: democrația grecilor, dreptul roman, arhitectura evului mediu, comerțul
CURS DE... EUROPEANĂ de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347102_a_348431]
-
știință erau leneși abia dupăia s-au apucat de treabă și au cercetat ce nu mai cercetase nimeni pan la ei și nici dupăia -Trăgânduse din maimuță oamenii se procopsea cu oameni casă le trebue dacă a ales strămoșii aia păroși și urangutani - Să făcea că omu făcea oameni din jungla după aia să făcea om care construia case dupăia oamenii au făcut mai mulți oameni și ăștia sau pus pa făcut copii dupăce a inventat o păpușă pe care au
PERLE DIN EXTEMPORALE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 305 din 01 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357298_a_358627]
-
o înăbușe, să o sfâșie. Aburii gurii felinei îi încețoșau vederea... Între colți, oasele maxilarului său trosneu frânte, îi curgea carnea pe gât. Ghearele ca niște pumnale încovoiate îi excavau adânc în plămâni și stomac... Mai mulți masculi, goi și păroși, veneau în alergare, urlând... S-au năpustit asupra animalului în agonie. L-au smuls din pumnalele cornoase înfipte în trupul lui. Striveau capul felinei cu pietre mustind de culori. Erau în genunchi în fața stâncii, tânguindu-se și plângând când, din
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357306_a_358635]
-
Și m-aș vrea, neaPĂRat, De mister astâmPĂRat. Sub al vântului arcuș, Ieri PĂRea, pe cer de pluș, Că, sub stea torențială, Norii trag o PĂRuială. Prin a lumii ceață deasă Licărește-o-mPĂRăteasă Și-mi pătrunde până-n os Întunericul PĂRos. În instinctul meu de miere Încolțește o PĂRere Și-n cireșii mei tăcuți Cântă greieri disPĂRuți. Janet Nică ... Citește mai mult ParodieîmPĂRat slăvit e PĂRul,Ăsta este adevărul.Nici în struguri, nici în măr,Adevăru-i în răsPĂR.Nu mă suPĂR
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357243_a_358572]
-
scaPĂR,De iluzii să mă aPĂR.Și m-aș vrea, neaPĂRat,De mister astâmPĂRat.Sub al vântului arcuș,Ieri PĂRea, pe cer de pluș,Că, sub stea torențială,Norii trag o PĂRuială.Prin a lumii ceață deasăLicărește-o-mPĂRăteasăși-mi pătrunde până-n osîntunericul PĂRos.În instinctul meu de miereîncolțește o PĂRereși-n cireșii mei tăcuțiCântă greieri disPĂRuți.Janet Nică... XVI. CITEȘTE ȘI VEI VEDEA CĂ POEȚII SUNT,DAR NU EXISTĂ, de Janet Nică , publicat în Ediția nr. 377 din 12 ianuarie 2012. CĂ POEȚII SUNT
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357243_a_358572]
-
Acasa > Impact > Relatare > RACAMEȚII Autor: Mihaela Alexandra Rașcu Publicat în: Ediția nr. 1546 din 26 martie 2015 Toate Articolele Autorului Fetița privea fascinată apa din găleata adusă de bunicul. Viermișorii lungi, păroși și cu multe piciorușe, păreau că dansează în mișcarea lor plutitoare. Ea nu bea din acea apă niciodată. Pentru băut, știa că trebuie să coboare până la cișmeaua din sat. Pentru spălat, însă, apa de ploaie era grozavă dacă scăpai de
RACAMEŢII de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357787_a_359116]
-
foame! Așa însă, banu’ circulă, dă muncit muncesc alții, noi stăm ca baștanii la pupitru, dăm la păcănele și luăm caimacu’! Fără ban, lumea asta iera bă, tot în halu’-n care o vedem la muzeu când umblă ăia cu păroasele alea cocoșate și cu ciomege în mâini ca să nu-i mănânce crocodilii. Banu-i bă, totul, degeaba mănâncă căcat toate sărăciile că cultură, că creativitate, că credință, vrăjealăăăă, banu-i și raiul atunci când îl ai, da’ ie și iadul când nu
UN ET PRINTRE CORPORATIŞTI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1464 din 03 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357820_a_359149]
-
sunt vestitul Iscoditorul. Descoperitorului de Indii - multe urări: Mircea Eliade și neguțători peste mări. Canada nui mi se pare chiar departe, Dar mă sperie oceanul care ne desparte. Am aflsat legenda cu Erik cel Roșu, Dar a trimis solii însuși Păroși-ul: Trimit „peste gard” armonii de viori, Visătoare seara, vesele în zori - De-aici, de pe la noi, că pe-acolo nu cântă, Suflă numai vântul rece de zvântă. Dar iată că se termină dimineața - Soare-portocală cum topește gheața. Vine prânzul: te
PREUMBLĂRI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 350 din 16 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357971_a_359300]
-
frigiderul, scoase două portocale le tăie în două și le stoarse în storcător. Completă cu niște cuburi de gheață și aduse fetei paharul sondă plin cu băutură, în care introduse și un pai din plastic. Când îi întinse paharul, brațul păros, indicând masculinitate și virilitate, o ademeni și mai mult pe fată, care se apropie de Condurache și nelăsându-i acestuia spațiu de manevră, îl sărută, lipinduse de el, după ce-și lăsă să-i alunece de pe umeri cât ai clipi
EXPLORAREA PESTEREI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1065 din 30 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344619_a_345948]
-
ca formă și intensitate Flori gingașe și monocrome,mult sau puțin catifelate Corali sublimi în ape calde,în forme cât mai rafinate Insecte varii și lăcuste,ape de munte dezghețate Fructe necoapte-n primăvară,ce-așteaptă soarele cel bland Omizi păroase,nesătule,în fluturi gingași transformând Plante acvatice,imerse,lacustre ape colmatând Grâu încolțit ce înfrățește,din frigul iernii rezistând Porumb în lanuri,din sudoarea sărmanilor țărani crescând Păduri imense și diverse,pe continente colorând Lunci liniștite,răcoroase,sau de căldură
VERDE DE MAI de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1227 din 11 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350705_a_352034]
-
zi plătim, o zi nu plătim și azi e ziua în care nu plătim. Spărsese cu alți inși de teapa lui un vagon cu mărfuri la triaj, au dat de haine, era întuneric, li s-a părut că sunt puțin păroase, oameni ne-am făcut sunt din păr de cămilă, și-a ales fiecare câte un costum așa cum au reușit pe întuneric, dar nu au mai apucat să le încerce că au fost prinși. Și când au ajuns la Secție au
SCRUMIERA, ŢIGAREA ŞI FUMUL; 9 de ION UNTARU în ediţia nr. 343 din 09 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359513_a_360842]
-
îndreptă privirea cerând parcă ajutor Minelei, de la care aștepta salvarea. Nu avea puterea să-i susțină privirea care îi domina voința. Nici emoțiile de la examenul de licență nu au avut o asemenea intensitate, ca această strângere de mână. O mână păroasă, puternică, de bărbat adevărat, nu ca foștii săi colegi sau prieteni din facultate. Ștef constată cu plăcere că tânăra nu mai era plină de vânătăi și escoriații, ci o tinerică subțirică de înălțime medie, într-o rochiță albă din bumbac
FRAG. 6 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 462 din 06 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359137_a_360466]
-
odihnească. Era o înăbușeala de nu puteai respiră. A adormit urgent cu fața în sus. La un moment dat o umbră uriasal-a acoperit. S-a ridficat că un arc și a rămas înmărmurit când a văzut deasupra să o mană păroasa care ținea ulciorul lui cu apă. Ființă de deasupra lui i-a făcut semn că are nevoie să bea apă. Desigur că Tudor l-a lăsat neavând altceva de făcut și nici pomeneala de a nu fi de acord. Desigur
ASCUNS IN PADURE de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 483 din 27 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359216_a_360545]
-
la fier vechi, continuai cu evenimentele din trafic, glumițele colegilor referitoare la stilul de parcare, drum înapoi, claxon, claxon, deget, urlet, înjurătură, claxon. Și tot așa. Etapa doi. Indiferența. Conduci bine și știi asta. Ești deasupra lor, ești superioară sub-speciei păroase care se târăște pe lângă tine înjurând, comparând, gesticulând, făcând caz din orice. Ești tu, mașina ta, o melodie tare, o destinație chic, tot setul de mai sus îngrămădit pe un norișor roz care levitează și nu își coboară mintea la
Femeie la volan. Revoluția sexuală metalică () [Corola-blog/BlogPost/338360_a_339689]
-
nu, nu sunt femeie. Însă nu sunt nici bărbat. Sunt o persoană, sunt o complexitate de emoții, gânduri, experiențe și opinii care nu pot fi încadrate în binaritatea de gen. Explorez lumea și o interprez așa cum simt. Iar picioarele mele păroase, adesea îndelung privite de străini confuzi, sunt o revoltă asupra normelor, o expresie a identității mele, dar și un fel de a declara că nici o bucățică din corpul meu nu e rușinosă, ci e frumoasă, exact așa cum e. P.S.: Și
Al cui e corpul ăsta? Părul, sânii, nasul, cicatricile... () [Corola-blog/BlogPost/338899_a_340228]