1,076 matches
-
din flori de colț - pufoasele steluțe ale naturii, se plimbă peste întregul oraș minunat. Ridic ochii, zăresc șiraguri de râuri repezi și cristaline ce se ondulează printre zidurile falnice de munți care străpung cerul, luminate de călduroasele raze ale soarelui. Păsărelele ciripesc, ridicându-se în înaltul cerului, jucându-se „de-a prinselea” prin aer. Nu se zărește nici un nor vrăjmaș, de aceea păsărelele cele vesele și zglobii se văd prea bine. Pădurea mândră și bogată este cuprinsă de un verde pur
Parfum şi culoare în suflet de floare. In: ANTOLOGIE:poezie by Talida Boboc () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_659]
-
cristaline ce se ondulează printre zidurile falnice de munți care străpung cerul, luminate de călduroasele raze ale soarelui. Păsărelele ciripesc, ridicându-se în înaltul cerului, jucându-se „de-a prinselea” prin aer. Nu se zărește nici un nor vrăjmaș, de aceea păsărelele cele vesele și zglobii se văd prea bine. Pădurea mândră și bogată este cuprinsă de un verde pur, abia dacă se mai zăresc florile de „numă-uita” și ghioceii. În dumbravă e cu totul altă poveste devenită realitate - ciripit de păsărele
Parfum şi culoare în suflet de floare. In: ANTOLOGIE:poezie by Talida Boboc () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_659]
-
păsărelele cele vesele și zglobii se văd prea bine. Pădurea mândră și bogată este cuprinsă de un verde pur, abia dacă se mai zăresc florile de „numă-uita” și ghioceii. În dumbravă e cu totul altă poveste devenită realitate - ciripit de păsărele - zumzet de vesele albine, pomi în floare și flori zâmbitoare de toate culorile și miresmele. Primăvara a dat iar tonul la viață. Oamenii au început muncile agricole pentru a pregăti recoltele bogate din toamnă. Păsărelele s au apucat și ele
Parfum şi culoare în suflet de floare. In: ANTOLOGIE:poezie by Talida Boboc () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_659]
-
poveste devenită realitate - ciripit de păsărele - zumzet de vesele albine, pomi în floare și flori zâmbitoare de toate culorile și miresmele. Primăvara a dat iar tonul la viață. Oamenii au început muncile agricole pentru a pregăti recoltele bogate din toamnă. Păsărelele s au apucat și ele de muncă și își fac cuiburi noi, frumoase și încăpătoare. Magia primăverii se simte peste tot... câtă iubire, câtă frumusețe este pretutindeni! Toată natura, toate viețuitoarele se bucură de magia primăverii! Cu toții sunt fericiți! Tărâmul
Parfum şi culoare în suflet de floare. In: ANTOLOGIE:poezie by Talida Boboc () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_659]
-
pârâiaș și continuară să urce. Era o zi minunată de vară. Soarele strălucea pe cer aruncându-și razele prin frunzișul des. Gâzele zburau printre firișoarele de praf ce jucau în lumina ce cădea pieziș de sus. Se auzea ciripit de păsărele și foșnetul vântului printre crengi. Căldura încă nu se întețise, era plăcut sub umbra copacilor. Ileana se juca târându-și din când în când picioarele printre frunzele veștede de pe jos. Dacă n-ar fi fost în misiune de căutare, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
în lateral și dispăru în spatele stejarului. Ileana îl privi aproape oprindu-se dar plecă mai departe când văzu semnele disperate pe care i le făcea Cristi. Pașii ei continuau să se audă îndepărtându-se, după care se făcu liniște. Ciripitul păsărelelor încetase, doar insectele ce zburau în aer mai scoteau un bâzâit slab. Se abținea cu greu să scoată capul de după trunchiul gros ca să pândească drumul pe care veniseră. Asculta foarte atent, încercând să prindă zgomotul pașilor urmăritorului, pregătit să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
farmecul clasicilor, la fabulele lui Esop ori la versurile nemuritoare ale lui Dante Alighieri. Temîndu-se să nu i se rezilieze contractul În clipa cînd mama Clarei avea să descopere că travaliul său docent forma două analfabete cu capul umplut de păsărele, Monsieur Roquefort optă pentru a le strecura romanul lui Carax, sub pretextul că era o poveste de dragoste din acelea care te făceau să plîngi cu smiorcăituri, ceea ce era pe jumătate adevărat. 4 — Niciodată nu mă simțisem răpită, sedusă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
cineva În stare de asta. EL: Nu, de fapt sunt destul de prost. (E evident că nu dorește să fie crezut.) EA: Mincinosule! EL: Sunt... Sunt religios... Și literat... Am... Am scris poezii. EA: Vers libre! Splendid! (Declamă): „Pomii sunt verzi, Păsărelele cântă În pomi, Fata gustă din otravă, Pasărea zboară și ea moare.“ EL (râzând): Nu, nu În stilul ăsta. EA (brusc): Îmi placi. EL: Nu spune asta. EA: Mai e și modest. EL: Mi-e frică de tine. Întotdeauna Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
goală lângă el, domnul Popa începu să sforăie telepatic. Contesa era din nou în Rai. Se făcea că ea e Eva. Fără să aibă conștiința păcatului, Contesa sărea desfrunzită peste pârâiașe cu lapte și miere, se bucura de ciripitul unor păsărele care cântau când Mozart, când Debussy, când Edith Piaf. Îl căuta pe Adam. Un zgomot de stânci crăpate se auzea din spatele unor rodii înfloriți. Contesa alergă printre ei în relanti. Aici domnul Popa, în chip de Adam (adică exact așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
Se pare că acum Contesei nu-i displăcea înfățișarea lui Popa, de vreme ce era singurul bărbat din lume și altul nu văzuse niciodată. Tocmai când Popa scrisese cel mai inspirat haiku, câștigându-și dreptul să aleagă următoarea melodie a corului de păsărele colorate, Contesa văzu cu groază cum dintr-un gutui sări un al doilea Popa, care scuipă un sâmbure drept pe chelia primului. Ăsta era Popa din visul lui Popa, pe când primul era Popa din visul Contesei. Contesa era cât pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
trecut timpul. Ei bine, În momentele acelea magice găsești absolut totul, chiar dacă nu ești În stare să ejaculezi din cauza supradozei: Începând cu momentul venirii tale pe lume, toate secretele, ceremoniile de acordare a premiilor, balurile mascate, palmierii, lătratul câinilor, ciripitul păsărelelor, plajele cu nisipul alb, nisipul roșu al deșertului, saliva, rușinea, absolut totul. Așa spunea Yazaki, că regăsea absolut totul În momentele acelea. Și iată cum și-a distrus sănătatea. Corpul nu poate urma spiritul În paradisul absolut. — Și femeia aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
cânta tata, dar mai târziu, după dezghețul hrusciovist, m-am întâlnit în primul rând prin poetul nepereche, Eminescu, prin Alecsandri, prin anii '57, '58, când ajunseseră la noi în Basarabia într-un mod selectiv. Din Eminescu, Împărat și proletar, Somnoroase păsărele, dar eram totuși fericiți, înțelegi, căci auzeam limba noastră adevărată, frumoasă, muzicalitatea cuvântului nostru, și eram fericiți că cunoaștem măcar atât. Pe urmă, desigur că au fost editați toți clasicii noștri din Moldova și i-am studiat în ultimii ani
ÎMPLINIREA A TREI ANI DE LA TRECEREA LA CELE VEŞNICE A POETULUI ROMÂN GRIGORE VIERU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361272_a_362601]
-
bun făr de păcat Cât de sus m-am ridicat! Când de l-altul am luat Pe mine m-am înșelat, Pofta în spate m-o-mpuns N-am avut nicicând de-ajuns. Acum am un cer cu stele Și triluri de păsărele, Iarba verde, mătăsoasă Și izvorul de sub coastă. Toate Doamne le-am avut, Iartă că nu le-am văzut - Ca să-mi fac mie plăcerea Semănai l-alții durerea. Nevastă am și copii, Cele mai mari bucurii - Cu trudă-i ce pun
ADEVĂRATA BOGĂŢIE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 233 din 21 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361550_a_362879]
-
precum zici. Acum putem să fim și noi fericiți, căci avem cine să ne mângâie bătrânețile. Și continuară să vorbească și să se minuneze astfel, în timp ce sărutau fetița și o mângâiau cu drag până după masă, când începură să cânte păsărelele din copaci. Maria îi spuse bucuroasă soțului său: - Hai Ioane, hai cu fetița noastră afară la muzică, la veselie. - Ei, că ieri pe vremea asta Marie, erai supărată foc și nu voiai să vorbești cu mine deloc, dar acum îți
PARTEA A II A de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363740_a_365069]
-
dorința și bucuria noastră e mare. De ce nu vă bucurați și voi de fericirea noastră? - Ba da, ne bucurăm, cum să nu? Că Domnul este numai Unul, dar ne-am mirat și noi, când v-am văzut cu această micuță. Păsărelele tăcură și ele câteva clipe, dar își reluară trilul melodios și vesel. Oamenii și animalele încinseră iar hora și la auzul trilului duios, îngerii li se alăturară, părând indiferenți față de bucuria Mariei și-a lui Ion. Și așa, din ziua
PARTEA A II A de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363740_a_365069]
-
dar de câte ori ea se apropie de ele, lalelele se înclină în fața ei. De aceea cred că trebuie să o numim Prințesa Lalelelor. Atunci oamenii și animalele spuseră: - Daaa! De acum în colo, o vom numi Prințesa Lalelelor. Și după aceea păsărelele începură să cânte mai abitir ca până atunci. Maria și Ion se uitau mândri la fata lor. Îngerii stăteau de-o parte, priveau și ascultau cu fața zâmbitoare. Oamenii și animalele se apropiară de ea și făcură o reverență, spunându
PARTEA A II A de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363740_a_365069]
-
botul și îi aruncau înapoi în locul de unde plecaseră. Maria și Ion pățiră la fel ca și ceilalți. Balaurii se întindeau și peste lanul de lalele, culcându-le la pământ sau se încolăceau în jurul tulpinilor groase ale copacilor. Unele din frumoasele păsărele cu tril duios fură înghițite și altele scapară, zburând în înaltul cerului, spre norul cel alb. Mai apucaseră să înghită și câțiva iepuri, vulpi și alte animale micuțe. Singura dintre ei, Prințesa Lalelelor, nu făcuse nici un mișcare și nu încercase
PARTEA A II A de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363740_a_365069]
-
frumos e azi afară! Natura iar a înverzit, Pomii toți au înflorit. Pe câmpie-s mielușei Ciobânașu-i lângă ei; La doi pași un câine mare Doarme tolănit sub soare. Sus pe ramul înflorit, Dintr-un cuib mai învechit, Cântă două păsărele Primăvara o vestesc și ele! Copilașii aleargă veseli iar, Strigă mamele-n zadar! Ei sunt tare fericiți Că cerul este îsorit. Floricele sunt prin iarbă Ghioceii din zăpadă- Se-ncălzesc acum la soare, Vara vine, frigul dispare! 2011 Referință Bibliografică
PRIMĂVARA de BEATRICE LOHMULLER în ediţia nr. 914 din 02 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363961_a_365290]
-
prietenele sale prin poiana în care, cu ani în urmă, o zână își prinsese piciorul în laț. De undeva, de la marginea pădurii, se auzeau cântece de păsări măiastre, iar prințesa, curioasă, s-a îndreptat spre locul acela.Tot urmând glasul păsărelelor a ajuns la casa lui Ilieș. Fata s-a apropiat prudentă de căsuță și a privit pe geamul slab luminat, unde a văzut un flăcău frumos ca un zeu. Pe loc s-a îndrăgostit de el și nu l-a
PRINŢESA LIA de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 913 din 01 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363980_a_365309]
-
februarie 2014 Toate Articolele Autorului În parcul din Târgu Jiu M-am apucat ades" să scriu Despre anii tinereții, Despre floarea roz a vieții. Stau pe malul Jiului Și-ascult șoapta vântului. Prin frunziș de rămurele S-aude tril de păsărele, Iar prin apa râului, Zăresc chipul dorului, Îngândurat și întristat Că de mult a fost uitat. Și-mi aduc aminte bine De duioasele suspine Și privesc către apus Anii de liceu s-au dus... Cum din ape de izvoare Se
STAU PE MALUL JIULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364070_a_365399]
-
eram copii Ne-ntâlneam în pragul serii În parc la Masa Tăcerii. Eu îți dăruiam o floare Tu-mi dădeai o sărutare Și ne-așezam pe scăunele Și-ți ofeream buzele mele Prin frunziș și rămurele Trece-un stol de păsărele Și zboară spre zarea albastră Ca și tinerețea noastră. Acum privesc soare răsare Inima în piept mă doare Că viața zboară pe-o aripă Nu se oprește-n loc o clipă. Referință Bibliografică: Stau pe malul Jiului / Ion Nălbitoru : Confluențe
STAU PE MALUL JIULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364070_a_365399]
-
trecând printr-un con de umbră, format din pomi de mărime și culore diferită, care prin menirea lor fac legătura dintre cer și pământ.Un loc plin de: verdeață, umbră și răcoros. ,, Pe această băncuță,se aud cel mai bine păsărelele cum cântă și zboară dintr-un copac în altul!Se mișcă frunzele într-o melodie foarte plăcută auzului.Privește mami! Parcă ar vrea să ne spună ceva!”ne-a mărturisit Avram Ionuț, un copilaș în vârstă de 7 anișori. ,, Imaginea
GRĂDINA BOTANICĂ-IZVOR DE INSPIRAȚIE de CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/362808_a_364137]
-
Chiar din zori, așa de-odată, par a-mboboci toți merii, Saltă ghiocei sub soare și nou val de viorele, Ce-și culeg din cer culoare, să dea lumii-acum și ele Vestea cea mai așteptată, a sosirii primăverii! Ciripit de păsărele din desișuri se avântă, Cucul cuibul își clădește tot strigându-se pe nume, Vrăbiuța ciripește, liberă în astă lume, Peste vârf de rămurele până-n vale și ne-ncântă. Râul saltă, clocotește, topind ghețuri până-n vale, Apele își limpezește făcând cerului
PRIMĂVARĂ SENINĂ, DOAMNELOR ŞI DOMNIŞOARELOR! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362816_a_364145]
-
de construcții amplasate în mijlocul unei păduri de la marginea orașului, tronând acolo de multe decenii. Încă de la intrare te întâmpină un aer tonic, contrastând cu starea dintre pereții care te face captiv. Multe alei, multă verdeață, o fântână arteziană și cântecul păsărelelor din pădure. Printre copaci se plimbau câțiva pacienți, abia târându-și pasul. Un bărbat moțăia pe o bancă. Pe o altă bancă, o femeie. Cineva spunea că sunt soț și soție, însă aceștia nu-și vorbeau. Păreau plictisiți, obosiți, descurajați
PROMISIUNEA DE JOI (XIV) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363352_a_364681]
-
primăvară Chiar din zori, așa deodată, par a-mboboci toți merii, Saltă ghiocei sub soare și nou val de viorele, Ce-și culeg din cer culoare, să dea lumii-acum și ele Vestea cea mai așteptată, a sosirii primăverii! Ciripit de păsărele din desișuri se avântă, Cucul cuibul își clădește tot strigându-se pe nume, Vrăbiuța ciripește, liberă în astă lume, Peste vârf de rămurele până-n vale și ne-ncântă. Râul saltă, clocotește, topind ghețuri până-n vale, Apele își limpezește făcând cerului
ANOTIMPURI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1082 din 17 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363472_a_364801]