3,379 matches
-
grădina din poiană, soarele se oprise să facă un popas la chindie... Ei, ce zici? Reușim să culegem fasolea de pe bucățica asta de pământ? După o scurtă privire asupra terenului, arătat de bătrân, am răspuns: De-ar fi să culegem păstaie cu păstaie. Vorba ceea: ce-i a tunde chelbosul? Atunci, la fapte, dragule! Curpenii culeși îi așezăm colea la soare. Când vor fi bine uscați, îi bat pe leasă și boabele le pun la păstrare pentru iarnă. Pe când înserarea se
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
poiană, soarele se oprise să facă un popas la chindie... Ei, ce zici? Reușim să culegem fasolea de pe bucățica asta de pământ? După o scurtă privire asupra terenului, arătat de bătrân, am răspuns: De-ar fi să culegem păstaie cu păstaie. Vorba ceea: ce-i a tunde chelbosul? Atunci, la fapte, dragule! Curpenii culeși îi așezăm colea la soare. Când vor fi bine uscați, îi bat pe leasă și boabele le pun la păstrare pentru iarnă. Pe când înserarea se furișa prin
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
ocazia de a se răzbuna pentru tot ce îndură în restul timpului. Dar nu-i va lăsa să-l bârfească. Buzele lui se desfăcură deodată. Toți îi văzură dinții albi, sănătoși și puternici înșiruiți ca boabele de mazăre dintr-o păstaie despicată sub ochii lor. ― Voi trece numele cu mâna mea. ― Așa vom face, Înălțimea Voastră! Întocmai așa! turui nacealnicul, făcând o veritabilă temenea. ― Oceni harașo! Își strânse mantaua pe el și se răsti fără menajamente: Dar scrieți odată pricazul, puturoșilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
pe orășeanca delicată de una singură prin pădure. Ai grijă la șerpi, scorpioni și lipitori. Dar ei nu-i păsa. Se aventura în bălțile nămoloase ca să adune muguri de lotus, făcea raiduri prin cuiburile păsărilor, deschidea ca pe o surpriză păstăile bine închise, pigulea ieburile și mugurii, săpa după rădăcini, scutura fructele din copaci și se întorcea acasă cu părul răvășit, cu mâinile murdare de noroi pline de flori, cu gura roșie și albastră din cauza tuturor lucrurilor din care gustase. Colțurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
atât de fără milă călcată în picioare. Sampath își frecă buza de jos cu o petală de mușcată, înroșind-o. Își frecă obrajii în sus și-n jos cu o floare, colorându-i ca să se asorteze cu buza. Scutură o păstaie de tamarin din cutia sa de tinichea și mâncă o sămânță. Mâncă și un pic de ferigă uscată, și, într-o criză de nervi, înghiți frunza bolnavă și se apucă să roadă osul. Simțea o mânie feroce, și, în același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
Sampath își aminti de extazul său timpuriu din livadă. Fusese o poveste de dragoste: cum înfrunzise și înflorise, cum îi străluceau pe chip bucuria, sentimentul de plin. Își aminti, privind resturile colecției sale, cum petrecuse ore întregi înșirând coliere de păstăi în jurul său. Cum își pusese flori în spatele urechilor, cum le sorbise nectarul. Desfăcuse păstăile cu dinții și deschisese mugurii ca să le descopere umbreluțele roz. Cu cât petrecuse mai mult timp cu astfel de activități, cu atât fusese mai absorbit. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
cum înfrunzise și înflorise, cum îi străluceau pe chip bucuria, sentimentul de plin. Își aminti, privind resturile colecției sale, cum petrecuse ore întregi înșirând coliere de păstăi în jurul său. Cum își pusese flori în spatele urechilor, cum le sorbise nectarul. Desfăcuse păstăile cu dinții și deschisese mugurii ca să le descopere umbreluțele roz. Cu cât petrecuse mai mult timp cu astfel de activități, cu atât fusese mai absorbit. Își gâdilase călcâiele cu marginea tăioasă ca o lamă a ierburilor sălbatice, își frecase picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
căzute prin iarbă, ieșiseră niște micuțe gogoloaie, ușor prelungite. La început, nu și-a dat deloc seama despre ce putea fi vorba. Pe măsura trecerii timpului, însă, micul sclav a observat că acele gogoloaie creșteau și se dezvoltau ca niște păstăi. Abia atunci s-a bucurat și a început să mângâie, rând pe rând, florile care apăruseră în partea superioară a plantei. După ce a isprăvit lucrarea, s-a dus fuga și a povestit părinților săi întreaga ispravă. Neîncrezători, părinții nu prea
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92343]
-
numită vanilie. Și s- au așternut pe lucru. Au început să cultive planta. Nu a trebuit să treacă mult timp și au apărut întreprinzători, plantatori și cultivatori de vanilie. îndeletnicirea a devenit apoi industrie. S-a intensificat, însă, și prelucrarea păstăilor de vanilie, în mod tradițional pentru obținerea produsului finit, atât de căutat în toată lumea. O prelucrare aparent primitivă, dar cu rezultate foarte bune. Parfumul specific se păstrează astfel mult mai bine și e mai pregnant. Povestea nu se încheie aici
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92343]
-
complicat decât în acela al altor mirodenii. Sau altfel de produse pe care le face și le consumă omul, ajutat de natura atât de generoasă. Trebuie să treacă 19 luni din momentul fecundării florii și până se pun în vânzare păstăile mature. La 10 luni de la polenizare, se recoltează păstăile verzi. Acestea sunt ținute 3 minute în apă la o temperatură de 65o, până ce prind culoarea brună. Se pun apoi la uscat, în lăzi speciale, până ce păstăilor li se simte din
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92343]
-
de produse pe care le face și le consumă omul, ajutat de natura atât de generoasă. Trebuie să treacă 19 luni din momentul fecundării florii și până se pun în vânzare păstăile mature. La 10 luni de la polenizare, se recoltează păstăile verzi. Acestea sunt ținute 3 minute în apă la o temperatură de 65o, până ce prind culoarea brună. Se pun apoi la uscat, în lăzi speciale, până ce păstăilor li se simte din plin aroma. Abia după aceea vanilia poate fi comercializată
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92343]
-
se pun în vânzare păstăile mature. La 10 luni de la polenizare, se recoltează păstăile verzi. Acestea sunt ținute 3 minute în apă la o temperatură de 65o, până ce prind culoarea brună. Se pun apoi la uscat, în lăzi speciale, până ce păstăilor li se simte din plin aroma. Abia după aceea vanilia poate fi comercializată și consumată într-o mie și mai bine de feluri, cum se spune în popor. Folosită îndeosebi în patiserie, cofetarii care se respectă punând mare preț pe
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92343]
-
pe care o folosesc localnicii pentru prepararea romului Îrhum - zic eiă de vanilie. Iat-o! Se folosește un litru de rom alb Îfăcut, tot de réunionezi, din trestie de zahără, în care se pun: 5 linguri cu zahăr roșu, 5 păstăi de vanilie. Se lasă la macerat două luni de zile. Se consumă cu mare plăcere, ca aperitiv, la dejun sau la diverse dineuri, mai ales pentru crearea unei ambianțe mai destinse. Foarte inventivi, réunionezii s-au specializat în producerea unei
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92343]
-
că instalația a cărei construcție a durat ani întregi, nu poate fi distrusă în numai 24 de ore. Mașina, în mod vizibil, își micșorase dimensiunile, dar asta ca urmare a efectului torpilelor. Cabinele de examen din rândul exterior păreau niște păstăi plesnite, ca și cum o presiune internă fantastică le-ar fi făcut să explodeze. Peste tot în pereții metalizați se căscau găuri cu marginile zdrențuite, de zece, douăzeci sau treizeci de metri diametru. Caverne întunecate care lăsau să se întrevadă, în fasciculele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
că instalația a cărei construcție a durat ani întregi, nu poate fi distrusă în numai 24 de ore. Mașina, în mod vizibil, își micșorase dimensiunile, dar asta ca urmare a efectului torpilelor. Cabinele de examen din rândul exterior păreau niște păstăi plesnite, ca și cum o presiune internă fantastică le-ar fi făcut să explodeze. Peste tot în pereții metalizați se căscau găuri cu marginile zdrențuite, de zece, douăzeci sau treizeci de metri diametru. Caverne întunecate care lăsau să se întrevadă, în fasciculele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
în jur emana un miros greu. Gaston a închis ochii și asculta picăturile de ploaie ce băteau în fereastră. Se auzea o femeie râzând, dar râsul ei părea trist și forțat. Ploaia s-a întețit și răsuna de parcă rupea cineva păstăi de fasole. Endō a început iar să tușească și tusea lui i s-a părut și ea tristă. — Bolnav? întrebă Gaston în șoaptă. Cum Endō nu i-a răspuns, l-a întrebat iar: — Sunteți bolnav? — Am tuberculoză. Cum se spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
un final, ridicând neputincioasă din umeri. — O să mă ajuți să curăț fasolea pentru prânz. Vorbele ei sunt atât de fără drept de apel că nu-mi pot reprima un surâs. O urmez ascultătoare în casă, iau un castron mare cu păstăi de fasole și încep să le rup cum îmi arată ea. Păstăile într-un coș de pe podea. Boabele zdravene de fasole în chiuvetă. Același gest, iar și iar și iar. Pe măsură ce sunt absorbită de muncă, mă calmez încet-încet. Habar n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
pentru prânz. Vorbele ei sunt atât de fără drept de apel că nu-mi pot reprima un surâs. O urmez ascultătoare în casă, iau un castron mare cu păstăi de fasole și încep să le rup cum îmi arată ea. Păstăile într-un coș de pe podea. Boabele zdravene de fasole în chiuvetă. Același gest, iar și iar și iar. Pe măsură ce sunt absorbită de muncă, mă calmez încet-încet. Habar n-am avut că boabele mari de fasole vin din asemenea păstăi. Sinceră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
ea. Păstăile într-un coș de pe podea. Boabele zdravene de fasole în chiuvetă. Același gest, iar și iar și iar. Pe măsură ce sunt absorbită de muncă, mă calmez încet-încet. Habar n-am avut că boabele mari de fasole vin din asemenea păstăi. Sinceră să fiu, unica mea experiență legată de fasole a fost să le cumpăr de la Waitrose într-un pachet învelit în plastic, să le pun în frigider, să le scot la o săptămână după data expirării și să le arunc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
la o săptămână după data expirării și să le arunc la coș. Dar astea sunt boabe de fasole adevărate. Așa arată, scoase direct din pământ. Sau... culese dintr-un arbust. De oriunde-o fi. De fiecare dată când desfac o păstaie e ca și cum aș găsi un șir de bijuterii verde deschis. Și, când duc una dintre acestea la gură, e... Ei, OK. Trebuie gătite. Câh. Când termin cu fasolea, frământăm din nou aluatul. Îl aranjăm în formă de franzele, le punem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
cum intri și cum ieși grăbită, cum ajungi acasă noaptea târziu, și mereu arătai foarte obosită. Și îmi amintesc că mi se părea că arăți... ca o cochilie goală, și nu ca o persoană. Ca o frunză uscată. Ca o păstaie. Ca o frunză uscată ? Repet în minte indignată. Ca o păstaie ? — Dar acum ai înflorit pur și simplu ! Arăți mai în formă, mai sănătoasă... arăți fericită... Își lasă ceașca jos și se apleacă iar în față. Nu știu ce-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
și mereu arătai foarte obosită. Și îmi amintesc că mi se părea că arăți... ca o cochilie goală, și nu ca o persoană. Ca o frunză uscată. Ca o păstaie. Ca o frunză uscată ? Repet în minte indignată. Ca o păstaie ? — Dar acum ai înflorit pur și simplu ! Arăți mai în formă, mai sănătoasă... arăți fericită... Își lasă ceașca jos și se apleacă iar în față. Nu știu ce-ai făcut, draga mea, dar îți priește de minune. — A. Păi, vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
beau cidru, fără să fac sau mă gândesc la nimic, fără nici o apăsare. Chiar dacă îmi oferă statutul de partener egal, asta nu schimbă cu nimic lucrurile. Și nici pe mine. Are dreptate doamna Farley : am înflorit. Nu mai sunt o păstaie goală. De ce-aș vrea să redevin o păstaie goală ? Îmi dreg glasul și mă uit în jurul meu în încăpere. — Sunt nespus de onorată că mi se oferă o asemenea oportunitate, spun cu toată sinceritatea. Și sunt foarte recunoscătoare. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
nimic, fără nici o apăsare. Chiar dacă îmi oferă statutul de partener egal, asta nu schimbă cu nimic lucrurile. Și nici pe mine. Are dreptate doamna Farley : am înflorit. Nu mai sunt o păstaie goală. De ce-aș vrea să redevin o păstaie goală ? Îmi dreg glasul și mă uit în jurul meu în încăpere. — Sunt nespus de onorată că mi se oferă o asemenea oportunitate, spun cu toată sinceritatea. Și sunt foarte recunoscătoare. Din suflet. Însă... motivul pentru care m-am întors nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
lui Arghezi ori din destinul „naiv”, modernist al unui Adrian Maniu, ca În acest debut al secvenței a cincea a poemului: te oprești la vînzătoarea de legume Își surîd ca șopîrlele fasolele verzi constelația mazărei naufragiază vorbele boabele stau În păstaie ca școlarii cuminți În bănci ca lotci dovleceii Își vîră botul, Înaintează amurgesc sfeclele ca tapițerii pătrunjelul mărarul iepuri de casă ridichii albi pătlăgelele vinete Înnoptează iată tomatele ca obrajii transilvănencelor... Dintr-o asemenea juxtapunere de imagini se coagulează treptat
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]