358 matches
-
și la starea inițială. Cu acest „început” a operat judele-voievod, în voie și după tradiția mitică. În această instanță domnească, actul juridic avea nu numai o componentă umană, ci și una superioară, a forțelor patronale, care reglementau bunul mers al păstoritului. Partea materială cădea în sarcina slujbașilor de rînd, la înțelegere dintre stăpîni și slujitori. Instanța constata prin jude-domn dacă legea a fost respectată în forma ei îndătinată, iar împricinatul era chemat să depună mărturie dacă și-a îndeplinit obligațiile de
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
și de trai bun încă din străvechi timpuri. Se remarca mulțimea și varietatea de pește în toate zonele de relief, de la munte, la deal, la cîmpie. Urme ale ocupației au fost depistate, arheologic, din neolitic, aproximativ din aceeași vreme cu păstoritul și cu agricultura. A cunoscut în permanență perfecționare tehnică și forme de organizare pentru creșterea producției la nivel familial, macrosocial, dar și pentru beneficii economice. Pescuitul se afla la îndemîna oricui și se făcea nu numai cu mijloace complicate, năvoade
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
fapt devenit secund ?) proba însemnelor cosmice.: Îi găsea domnești odoare: Sfînta lună, sfîntul soare, Iar în cei doi umerei, Găsea doi luceferei. S-a produs mutația de imagine probatorie în favoarea susținerii dreptului familial la domnie, eventual prin rotație; nu idealizarea păstoritului, ca în colindul despre Dumnezeu cioban. Relația dintre domnie și ciobănie, ca trepte ierarhice în cadrul patronatului și al mitului, intră în declin sub semnul vremurilor noi și ale divanului. B. Lumea lui Telepinus Fenomenul Telepinus este mai general; nu trebuie
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
zona carpato-balcanică. Ulterior, Eliade a completat dosarul de documente, arătînd că ritul sacrificiului de întemeiere are cuprindere euro-asiatică. Miorița reprezintă, tot după Caracostea, o temă tipic autohtonă și absolut originală, datorită materiei oferite prin limbă și formelor de viață specifice păstoritului. Demonstrația părea plauzibilă la vremea respectivă: cultura universalizează, iar creațiile epice, precum Meșterul Manole, au deschidere largă și se bucură de circulație neîngrădită. Lirica, în schimb, cunoaște un regim mai restrictiv. Ea izvorăște din intimitatea unei limbi inconfundabile, de aceea
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
ca sigur că avea în vedere perspective mai largi în înțelegerea problematicii mioritice. Se bucura și de avantajul, aproape unic, de a fi trăit multă vreme printre oieri, în sate și la stîni, ca simplu observator, într-o vreme cînd păstoritul conserva încă forme de organizare și de viață moștenite din străvechime. De aceea autorul gîndea, simțea și se exprima exact ca unul „de-al lor”. Din acest punct de vedere, poate fi considerat, sigur și fără greș, un reper. Nouă
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
de esență în devenirea ființei, fenomen care face transparent zidul dintre viață și moarte, în baza unor experiențe dramatice trăite și căruia i-am dat o denumire: mioritismul ca mod de existență. „Mioritismul”, ca semn al transparenței viață-moarte, depășește sfera păstoritului și a cîntecului epic, prea adesea invocat, de aceea am citat în mai multe rînduri, ca ilustrare, seria de formule paremiologice: „Vai de nuntă fără plîns și de moarte fără rîs”/„Vai de moarte fără rîs și de nuntă fără
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
s-a bucurat de un asemenea statut prestigios în oralitate: de a modela întreaga etnie și de a continua să viețuiască în mod real, ca manifestare poetică mereu actualizată. Tocmai de aceea poema nu se reduce la descrierea etnografică, a păstoritului și nici la un asasinat aventurier, cum și-a închipuit G. Călinescu, deși i se găsește locul printre „miturile fundamentale”. Mediul agro-păstoresc reprezintă doar cadrul „fizic” al unei problematici complexe, după cum Shakespeare a avut nevoie, pentru Hamlet, de ceața daneză
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
cum și-a închipuit G. Călinescu, deși i se găsește locul printre „miturile fundamentale”. Mediul agro-păstoresc reprezintă doar cadrul „fizic” al unei problematici complexe, după cum Shakespeare a avut nevoie, pentru Hamlet, de ceața daneză. În asemenea condiții (de ceață, de păstorit și pot fi invocate încă multe altele de acest fel), personajele, înălțîndu-se printr-un eroic efort de voință, au de înfruntat cumplite realități spirituale, general-umane, ce definesc existența lor tragică. Cînd i se vorbește despre moarte, păstorul nu se gîndește
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
Ion Filipciuc are dreptate cînd regretă suspendarea, în timp, a direcției mitologice inițiată de Al. Odobescu și de Sperantia. Au avut spor, deocamdată, alte orientări, cea folcloristico-dialectală a lui Ovid Densusianu, pentru că valorifica realități de interes mai presant în vreme, păstoritul carpatic, înzestrarea poetică a grupurilor de profesioniști, fenomenele poetice în graiurile regionale; cea filologică a lui D. Caracostea, autorul identificînd în problematica morții forme de circulație locală; spre deosebire de Meșterul Manole, text destinat să ilustreze o arie motivică mai întinsă. Și
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
structură cognitivă și afectivă raportată la mediu. În literatura română, sentimentul naturii apare ca una din constantele definitorii ale structurii psihologice a poporului nostru explicabilă și prin condițiile istorice specifice de existență. Secole de-a rândul, datorită străvechilor sale îndeletniciri (păstoritul și agricultura), românul a trăit nemijlocit în cadrul naturii. Contactul permanent cu natura, cu fenomenele ei ciclice, au statornicit în conștiința oamenilor un sentiment de înrudire trainică cu meleagurile acestei țări. În cazul poporului român, sentimentul naturii nu poate fi disociat
Interdisciplinaritatea - Necesitate obiectivă a învăţământului primar by Rodica Ardeleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1234_a_1897]
-
devine acel personaj care, prin aparițiile sale episodice în lumea sătească, provoacă mister și suspiciune. El vine de pe tărâmuri necunoscute și poartă cu sine magia acelor locuri. Astfel de reprezentări sunt încă valabile în câteva sate românești din moldova unde păstoritul mai este valorizat ca fiind o îndeletnicire importantă. În cercetările noastre am întâlnit aici relatări ale unor întâmplări din trecut al căror personaj principal este păstorul. El poate lua mana animalelor și "cunoaște semnele timpului și ale cerului" (G.D., 63
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
În alte cîteva părți ale Europei, condițiile locale favorizau uneori apariția participării populare la guvernare. De exemplu, văile montane aflate la mare altitudine în Alpi ofereau într-o anumită măsură protecție și autonomie pentru oamenii liberi care se ocupau cu păstoritul. După cum descrie un autor modern regiunea Raetia (mai tîrziu devenită cantonul elvețian Graubünden), în jurul anului 800 d.H.: "Țăranii liberi ...se aflau într-o situație unică de egalitate. Uniți fiind prin statutul comun... și prin drepturile comune de folosință asupra pășunilor
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
lat. annotinus, terțiu < lat. tertius), altele după culoare (coacin „(oaie) cu capul brun“ < lat. coccinus „roșu“ etc.) sau după alte caracteristici (păcuină „oaie de lapte“ < pecuina). Faptul se explică prin aceea că ocupația de bază a strămoșilor noștri a fost păstoritul. Poate tot așa se explică și de ce ovis s-a păstrat, dintre toate limbile romanice, numai în română. Berbec(e) < lat. vervex s-a moștenit în română, dar și în it. berbice; fr. brebis continuă același cuvânt latinesc, dar înseamnă
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
constata că sunt relativ puține numele de meserii transmise din latină. Ele se referă la ocupațiile de bază, foarte vechi, care au rămas mai mult sau mai puțin aceleași de-a lungul veacurilor. Se citează mereu, în acest sens, terminologia păstoritului, unde cele mai multe cuvinte sunt moștenite din latină; chiar cuvântul lat. pastor s-a transmis tuturor limbilor romanice (în română, a devenit păstor). Lucrurile se prezintă însă diferit dacă avem în vedere termenii ce denumesc persoanele care practică diverse meserii. Astfel
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
viețuit“ cuvintele românești, este foarte important de știut că au călătorit, o serie de termeni moldovenești sau muntenești trecând în Ardeal. Dacă ne propunem să explicăm unitatea limbii române, vom apela, în primul rând, la fenomenul numit transhumanță, formă de păstorit patriarhal care constă în deplasarea periodică a ciobanilor cu turmele de oi, de două ori pe an, de la șes la munte sau de la sud la nord, primăvara, iar toamna în sens invers, în vederea asigurării pășunatului și a adăpostului. În cadrul dialectului
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
munte, implicând, inițial, mai ales așezările sezoniere ale păstorilor transhumanți (argea, cătun, vatră și gard). Tot păstorești sunt cele patru cuvinte care denumesc alimente (arichiță, brânză, bulz, zară). În sfârșit, alți termeni trimit la formele unei agriculturi primitive, impuse de păstorit: buc (prelucrarea cânepii), grapă (cultivarea cerealelor), gresie (cositul fânului). Concluzia este aceea că aproape toți termenii de origine autohtonă (sau traco-dacă) nu depășesc, prin conținutul lor semantic, sfera de viață elementară a păstorilor de odinioară. Această concluzie capătă o semnificație
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
scos untul“). Tot așa, searbăd este sinonim al lui acru (< lat. acrus), dar este folosit numai referitor la lapte, iar strepede „vierme din brânză“ este doar parțial sinonim al lui vierme (< lat. vermis). Chiar cuvintele referitoare la persoana care practică păstoritul sunt latinești, dacă este vorba de termenul general: păstor (< lat. pastorem) sau păcurar (< lat. pecorarius); sunt însă din substrat cuvintele care denumesc un anumit tip de păstor, de păcurar: baci „șeful stânei, vătaful ciobanilor“. Rezultă că traco-dacii romanizați au păstrat
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
cele două cuvinte nu există corespondență fonetică (deosebirile de formă sunt mari), nici semantică: cuvântul maghiar este atestat în secolul 16 și înseamnă „căpătâi, vârtej (la car); roata dințată de la moară“. În plus, cuvântul românesc denumește o unealtă caracteristică pentru păstorit și a fost împrumutat de maghiară din română, împreună cu alte cuvinte din terminologia păstorească românească, așa cum a arătat F. Bakos. De asemenea, cuvinte care denumesc obiecte specifice portului popular românesc sau țesături tipic românești sunt inexplicabil puse pe seama influenței maghiare
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
a dat cuvinte. Factorii care au favorizat „exportarea“ unor cuvinte diferă în funcție de idiomuri, țări și epoci. Pentru împrumuturile populare, care se realizează pe cale orală, factorii principali sunt cei geografici (contactele cu popoarele vecine sau cu minoritățile de pe teritoriul românesc), economici (păstoritul practicat mult timp prin transhumanță, vechea ocupație a românilor) sau politici (alianțe temporare cu țările vecine, azilul acordat revoluționarilor bulgari în secolul 19, în epoca premergătoare independenței). Cel mai reprezentativ domeniu onomasiologic pentru exportul de cuvinte din română este terminologia
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
Teritoriul unde latina populară și a perpetuat existența pură timp de cinci, șase sau chiar mai multe secole a fost limitat și izolat, ferit de infiltrații heteroglote. Imaginea hasdeeană a limbii române rezultă din trei studii consacrate agriculturii, viticulturii și păstoritului la români. 1. Vorbind despre originile agriculturii (Slf., p. 152-167), Hasdeu afirmă următoarele: „Crescută în munții Olteniei (Oltenia, Banat, Țara Hațegului) naționalitatea română n-a putut deveni agricolă decât foarte târziu. Iată de ce în limba română terminologia agricolă este mai
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
este „bucata mioritică a mai adevărată“. Dar trebuie spus că originea cuvântului este incertă. Alexandru Ciorănescu, în al său Dicționar etimologic al limbii române, îl clasează printre destul de numeroasele cuvinte cu „origine necunoscută“ (apropo de etimologie și de termenii specifici păstoritului, merită semnalat faptul că majoritatea acestor cuvinte nu sunt defel mioritice, ci turcești get beget; până și bietul nostru „cioban“ este turcesc!). Pe de altă parte, doamna Ileana Tănase susține, în Călătorie prin Italia gastronomică, originea latină a termenului bulz
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
începând cu anul 1030 î.Chr. apar regii: Saul, înțeleptul David și apoi înțeleptul Solomon până în anul 993 î.Chr. Din nomazi, cu o civilizație precară, israeliții întâlnesc în Canaan, „țara Promisă“, o civilizație superioară. învață agricultura, meseriile, păstrează și păstoritul profitabil pentru viață. Civilizația urbană e mult mai avansată decât cea din sate. Restricțiile religioase blocau fantezia artistică. în temple erau totuși figuri de animale, heruvimi etc. Ca îmbrăcăminte purtau o mantie, cingătoare și un fel de bonetă, în picioare
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
sau ciocnirea a două pietre. Știința se va dezvolta lent trecând prin etape succesive, de la nivelul omului prehistoricculegător de hrană (perfect integrat În habitatul său natural), la situația omului producător de hrană (Începutul realizării habitatului propriu), cu cele 2 etape, păstoritul și agricultura, apoi comerțul și industrializarea și În sfârșit revoluția tehnico-științifică a secolului al XX-lea, la care se adaugă revoluția informatică pe care o trăim astăzi. Știința a precedat Întotdeauna etapele importante pe care societatea umană le-a parcurs
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
cercetarea folclorului, Încât o istorie completă și corectă este dificil de realizat. Ceea ce se poate spune cu siguranță este că procurarea celor necesare vieții, Îndeosebi alimentele, au fost din totdeauna o problemă pentru majoritatea populației țării, chiar dacă timp de milenii păstoritul și munca pământului au constituit preocuparea de bază. De aici au rezultat două aspecte care au marcat stilul de alimentație și comportamentul alimentar la români. Primul aspect este că alimentația era extrem de simplă, mai ales pentru românii din mediul rural
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
mai lung a fost Înlocuit de mei care avea un ciclu incomparabil mai scurt (aprilie-iulie) și putea fi cultivat și la munte unde populația de la șes era nevoită de multe ori să se retragă În perioade de bejenie sau pentru păstorit. „Tot acel popor se hrănește cu pâine de mei” spunea un misionar catolic al acelor timpuri În memoriile sale (secolul XVII). Mălaiul lui Vodă (Mihai Viteazul) era denumită În epocă pâinea de mei, iar porecla voievodului era Mălai Vodă. Alături de
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]