1,786 matches
-
de oră Înainte. Nu-i păsa că se vedea de la o poștă condiția femeii și că fardurile stridente făcuseră ca fața ei să arate ca fața unui clovn. Se simțea bine, băuse mult și costumul lui de haine, gri-fer, era pătat cu stropi de vin roșu. Dar nu-i păsa. Era nesățios când era vorba de femei. Pur și simplu nu rezista. Îl atrăgeau mai ales cele vulgare, culese de prin locuri promiscui, care-n final Îl tapau de bani. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
însăși, ceața mă înghiți. Am deschis gura cu intenția să o strig, dar am constatat că i-am uitat numele. 17 Iubito, îmi pare rău că am fost atât de beat ieri - și sper din tot sufletul că n-am pătat covorul chiar iremediabil. Și tu și Palmer ați fost foarte îngăduitori. Trebuie să mă lași pe mine să plătesc curățatul lui. Cred că totuși am să plec, deși nu știu unde. Așa că n-am să-ți mai dau de știre pentru un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
și cu o mână schiță niște gesturi ritmice - ca atunci când nu reușești să prinzi capătul gros al unei sfori, oricât ai Încerca. Brusc, mi s-a făcut foame și mă simțeam obosit, am vrut să plec. Covoarele de pe jos erau pătate și patul cel mare nu părea tocmai nefolosit. Dar Dora mi-a luat-o Înainte. Cu acel calm fatal de care m-am Îndrăgostit imediat, mi-a arătat o chiuvetă În spatele unui paravan chinezesc cu dragoni și trandafiri desenați până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
foarfecă, un clește, ceva ce părea o sondă, precum și... Stați. Ecranul se Înnegri din nou. Când filmul a continuat, o formă estompată s-a aprins, apoi a dispărut. Apoi, dintr-o dată, se văzu sexul pacientului În prim-plan. Două mâini pătate ridicară penisul de prepuț, În timp ce alte două făcură un nod strâns În jurul scrotului. După aceea, continuă să-i Înfășoare tifon - un bandaj, poate - În jurul organului, Îl legă cu un nod mai lejer și Îl trase În spate. Capetele pânzei erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
că ochiul meu interior nu era deloc În formă, și, orice ar fi proiectat Îndărătul frunții mele, era puțin probabil că avea să-mi Îmbunătățească situația. Obosit, am observat că ciorapii mei de mătase fuseseră sfâșiați. Aveam picioarele zgâriate; rotulele, pătate de sânge. Rămășițele fustei mi se ridicaseră pe șolduri. Bluzei galbene Îi lipsea o mânecă și toți nasturii. Acum am băgat de seamă că sutienul negru atârna În afară: bretelele fuseseră rupte și șosetele cu care Îl umplusem au dispărut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
fi vrut să ne vadă mai bine. —O! Frida 1 și Diego 2! Ce romantic! gânguri ea. Pentru că tocmai fusesem În Mexic, nu fusese dificil să Îmi pun la punct rochia flamenco roșie În stil Frida Kahlo. Hunter purta salopeta pătată cu vopsea pe care o crease chiar el. —Eu, pe de altă parte, mă bucur de noaptea mea ca un dependent de cocaină. Trebuie să veniți jos să Îl cunoașteți pe Milton, de care vă spuneam În Careyes. Decoratorul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
capul pe spate și înghite fiecare pană cu mișcări bruște, spasmodice. În locurile de unde penele au fost jumulite pielea e înroșită și buboasă. Omul, Bursuc, are pe umăr un prosop împăturit de care să se agațe papagalul, și prosopul e pătat la spate cu găinaț galben. Pasărea smulge o altă pană și o mănâncă. Vrabie îi dă o piatră lui Helen, care o strecoară în geanta de culoare albastru-stins. Iau paharul de vin din mâna ei și-l dau pe gât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
casă, spre muzica tristă și Reconstrucție. Cu Stridie dându-mi târcoale, piatra pe care o țin în mână s-a încălzit. Și număr în continuare: 11, 12... Mona Sabbat va trebui să vină cu noi. Pentru că ea nu are mâinile pătate de sânge. Mona, Helen și cu mine - și cu Stridie - vom porni toți patru la drum. O familie cu probleme, ca oricare alta. O vacanță în familie. În căutarea unui potir, dar nu sfânt. O sută de tigri de hârtie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
rimel în tub, zice: — Nu te superi dacă soțul meu se duce la toaletă, nu? zice Helen. Acum privirea în tavan, drăguță. În baie, pe jos, sunt haine murdare separate pe culori. Albe. Închise la culoare. Blugii și cămașa cuiva, pătate de ulei. Prosoape, cearșafuri și sutiene. O față de masă în carouri roșii. Trag apa, ca să se audă. Nu sunt nici scutece, nici hăinuțe de copil. În sufragerie, doamna Puișor se uită tot în tavan, numai că acum e scuturată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
soția poate să-l acuze pe bărbat că și-a omorât copilul și toată lumea trebuie s-o creadă pe ea. Pe măsură ce dau paginile agendei în urmă, scrisul devine tot mai șters și mai greu de citit. Hârtia e țeapănă și pătată de muște. Și mai în urmă, cineva a început să rupă paginile cele mai vechi. — I-am cerut lui Dumnezeu - zice omul. Gesticulează cu sticla de bere spre mine și zice: I-am cerut să-mi dea o familie. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
sergent zice: — Eu cred că reincarnarea e doar o altă formă de amânare. Și eu zic da, da, da. Mi-a mai spus-o pe-asta. Dom’ sergent se întinde peste fotoliul din mijloc și-și pune mâna zbârcită și pătată peste mâna mea. Dosul mâinii i-e acoperit de peri cenușii. Are degetele reci, de când a umblat cu pistolul. Dom’ sergent îmi strânge mâna și zice: — Mă mai iubești? Și eu îl întreb dacă am de ales. Capitolul 33 Mulțimea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
-l fi băgat poliția, nu știu. Stând amândoi în picioare și uitându-ne la fotografie, Helen zice: — Soția ta era foarte drăguță. Și eu zic mda, era. Degetele lui Helen, costumul ei galben, biroul de epocă, sculptat și lăcuit, sunt pătate și mânjite peste tot cu roșu și mov, de la tinctura de iod și zeama de varză. Petele miros a amoniac și oțet. Ține lampa fluorescentă și citește dârele străvechi de smântânică. — Am găsit aici o vrajă pentru zbor, zice. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
-mă, ca să pot fi cu Helen din nou. Si dom’ sergent zice: — Trebuie să ne grăbim. Se duce la dulăpiorul de oțel. Scrie ceva cu pixul pe un carnețel. Rupe foaia și mi-o dă mie. Mâna zbârcită i-e pătată de negi și acoperită de peri cenușii. Are unghii groase și galbene. „Vă rog să mă iertați că mi-am pus capăt zilelor“, zice hârtia. „Acum sunt cu fiul meu.“ Este scrisul lui Helen, același scris din agendă, din ceaslov
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
la soba mare cu cuptor din sală și aruncă în vatră un braț de lemne, peste care toarnă petrol dintr-o sticlă și scapără un chibrit. Lîngă el, tot somnoroasă, apare o femeie care-și îmbracă din mers halatul alb, pătat de ulei la poale. Șoferul și cei doi se salută prietenește. Pavel și grăsuna lui mai sînt? întrebă șoferul. Sînt. Cum să plece?! se miră chelnerul, pregătindu-se să-și ia locul dincolo de bar. Du-te, Sultano, și trezește-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Carol bătu totul în casa de marcat, iar dispozitivul automat de imprimat scoase, clănțănind, un bon fiscal cât o zi de post. Carol luă un taxi până acasă. 8 Cornetul de ornat Întoarsă în apartament, Carol se schimbase de blugii pătați cu sherry și se apucase să dosească berea. Nu voia doar să o ascundă - asta ar fi fost destul de ușor, pentru că, în timpul săptămânii, Dan oricum nu observa ce se întâmplă în casă. Nu, ea voia ca berea să fie bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
nu? Sunt foarte rari cei care se pot concentra pe detalii păstrând, în același timp, o perspectivă de ansamblu. Foarte rari. Sunt așa de rari că doar o lume stupidă și nerecunoscătoare, condusă de conspirații mascate, ar putea să le păteze sau să le terfelească reputația. Iar astfel de oameni n-ar putea fi decât bărbați, așa-i? Ești de acord cu mine? Când Dan ajunse acasă, obiectivul era fixat pe planul mediu și Carol pregătea cina. Ce-avem la masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
potoli, privi în jur și îl văzu pe Dan cu o expresie de agonie în ochi, o privire de căprioară muribundă, de o stupizenie inocentă, și observă cum, din craniul lui zdrobit, se prelingeau bucăți sure, un terci cenușiu care păta fața de pernă înflorată. Carol se ridică de pe ceea ce mai rămăsese din Dan și căută cu ochii un prosop cu care să se șteargă. Era pe palier, legându-și cordonul de la halatul de baie, când auzi țârâitul soneriei. Holul de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
expertă a lui Carol jucându-se cu scula și biluțele lui, manipulându-le cu o familiaritate intimă, lejeră. Spermă era din belșug, ceea ce nu era chiar așa de rău, mai ales că o parte din ea cursese pe lângă recipient și pătase linoleumul. Carol nu observase pata mai târziu, când făcuse curățenie. Nici o problemă, pentru că la fel s-a întâmplat și cu echipa operativă (doi detectivi decrepiți și un expert legist) de la secția de poliție din Fortune Green, mai târziu. Harșt, șuieră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
frumos se freca piciorul lui Bull de Allan, rotunjindu-i fiecare mișcare! Alan n-o mai făcuse cu o virgină până atunci, cel puțin nu cu una intacta. Se temea că pe Bull îl va durea, că sângele le va păta hainele abandonate, care zăceau acum mototolite sub cele două corpuri ce se împreunau. Alan își dorea ca această primă dată să fie extraordinar de plăcută pentru Bull. Își dădea seama că fie îi va uni, fie îi va despărți. Dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
o obscuritate câtuși de puțin fertilă, menită să înfășoare nimicul, un vid de simțire poetică. Am aceeași senzație de stinghereală ca lângă o frigidă care mimează cu sârguință disperată orgasmul. Și mi-e milă de hârtia bună, plină și netedă, pătată de târâșul „necuvintelor”, creaturi nevertebrate, scalariforme, capul semănând cu coada, le tai în două, le tai în trei, în câte câți vrei, bucățile o iau care-ncotro și nu sunt cu nimic diferite de întreg. Lasă să plouă pe șosele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
întorc capul când vroiam, să privesc doar ceea ce aveam chef să privesc, să trag cu ochiul meu de șoim, pentru o clipă, la mama în fața oglinzii de la baie încercând să se spele pe față, cu pulovărul ei galben cu floricele pătat de un roșu violent (sânge? și dacă era vopsea, tempera, acuarelă?), „ieși, Mateiaș, ieși“, intrase, se pare, și celălalt Matei, cel de jos, în baie, o privea pe mama nemișcat, tremura? (dar cine a mai pomenit o stană de piatră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
-l pe Boojie! exclamase individul, și-l tîrÎse spre barul hotelului Piccadilly, În vreme ce Rowe Încerca În zadar să lege neverosimila figură a acestui necunoscut de imaginea vreunui coleg „dintr-a patra“ - În costum negru, de duminică, sau chiloți de fotbal, pătați cu noroi sau cerneală. După o nefructuoasă tentativă de a-i stoarce cinci lire, individul se dusese pînă la closet și dispăruse pentru totdeauna, lăsîndu-l pe „Boojie“ să achite consumația. Rowe avusese și după terminarea școlii cîțiva prieteni - poate vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
umeri diformi, uriași. La iaz! Îi spuse Johns. Omulețul clipi din ochi, dar rămase locului, măsurîndu-l pe Digby cu o curiozitate obraznică. Făcea parte, desigur, din personalul „Pavilionului special“, nu din cel al grădinii, căci mîinile și halatul lui păreau pătate cu tinctură de iod. — Trebuie să ne grăbim, Îi zise Johns. Doctorul e foarte Îngrijorat... — Oare nu ne-am mai Întîlnit undeva? Îl Întrebă Poole pe Digby, privindu-l cu un soi de satisfacție. Firește că da, sînt sigur că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
plin de bucăți de sticlă, studiindu-și propria poziție cu o privire satisfăcută. Mâinile, cu palmele ridicase în sus de-o parte și de cealaltă a corpului, îi erau acoperite de sângele provenit de la rotulele rănite. Examinase voma ce-i păta reverele jachetei de piele și se întinsese înainte să atingă picăturile sferice de spermă ce atârnau de cutia aparatelor de bord. Am încercat să-l ridic din mașină, însă își ținea strâns fesele încordate, de parcă s-ar fi blocat atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
a unui pilot arab de avion. Un fir subțire de urină se prelingea inconștient printre picioarele femeii, scurgându-se pe asfalt. Pilotul o ținea protector de umeri. Stând lângă mașinile lor, spectatorii urmăreau cum se forma balta aceea pe macadamul pătat de ulei. În lumina tot mai slabă a serii, curcubee începură să-i încercuiască gleznele slăbite. Se întoarse și se uită-n jos la mine, cu o grimasă stranie pe fața-i învinețită, un amestec clar de îngrijorare și ostilitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]