1,368 matches
-
mereu cineva să-mi pună bețe în roate. Nu e nici o scofală, zice domnul Președinte, idealurile comune unesc întotdeauna cele mai diferite tipuri de indivizi, două și aceleași persoane pot fi cei mai buni prieteni sau cei mai mari dușmani, pătimind pentru una și aceeași idee, s-au văzut nenumărate asemenea situații. Ca dovadă că într-un final am reușit să ne întîlnim. — într-un fel, eu și dom’ Președinte putem spune că ne cunoaștem de o viață, zice nostalgic Petrică
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
să ne canalizăm toate forțele, însă adevărata motivație a fiecăruia n-o va afla nimeni niciodată, e o chestie pur interioară și personală. — Trebuie să vă spun, zice Petrică cu aceeași icoană a bătrînului Valter înaintea ochilor, că unii oameni pătimesc îngrozitor de mult în viață doar pentru binele semenilor lor, asta-i cea mai mare nedreptate, dom’ Președinte, nu e o prostie să fii partizanul unei idei anume? Mie așa mi se pare, și cu toate astea n-am reușit pînă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
adus încoace, zice Dendé, ăsta a fost un viespar al dușmanilor poporului, le-a zis, și a fost îndeajuns să-i scoată din minți, dacă voi n-ați fost în stare, am găsit eu altă cale, s a justificat, am pătimit destul pînă acuma, o să facem alta mai mare, ne privatizăm Gulie, societatea se mișcă, și noi o să ne mișcăm odată cu ea, m-am săturat de vîslit împotriva curenților, vreau să fiu un om normal, Tîrnăcop, a zis. — E momentul să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
sărbătorească înăbușirea incidentului, a fost o nimica toată, ți-a explicat, cîteva coaste rupte, le-a mai curs borșul la cîțiva, încolo n-a fost mare scofală, meritau caftiți mai tare, conchisese și a început să-ți povestească nostalgic cît pătimise el pînă în clipa aceea, cît de cruntă fusese lupta de clasă și cît de norocoși trebuiau să se considere muncitorii și țăranii care aveau acum drepturi și libertăți cum nu avuseseră niciodată în istorie. Cum participase el pentru a
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
proslăvească, în bine-cunoscutul stil rudimentar-imnic de pe vremea Festivalului Național „Cântarea României“, pe Nicolae Ceaușescu: „Cu sudoarea frunții și cu brațe tari, / De la Cernavodă până la Agigea, / Construiau în arșiți bravii militari, / «Epocii de Aur» îi zideau «Efigia»! / ... / Prin tot ce-ai pătimit și făurit, / Popor reînviat, trăi-vei în istorii... / Pierit-a Ceaușescu, cu visul împlinit, / Jertfindu-se, ca toți cutezătorii!“ (Florin Iodache) Metoda aceasta de scriere a unor cărți proaste s-ar putea numi „fantome ale poeziei oficiale dinainte de 1989“. Utilizarea
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
ceva înspăimântător, evocând anii de teroare ideologică în care glorificarea dictatorului comunist devenise obligatorie: „Cu sudoarea frunții și cu brațe tari, / De la Cernavodă până la Agigea, / Construiau în arșiți bravii militari, / «Epocii de Aur» îi zideau «Efigia»! /... Prin tot ce-ai pătimit și făurit, / Popor reînviat, trăi-vei în istorii... / Pierit-a Ceaușescu, cu visul împlinit, / Jertfindu-se, ca toți cutezătorii!“ (Canalul DunăreMarea Neagră) Umorul involuntar din textele acestui Vezuviu al poeziei românești seamănă în mare măsură cu umorul involuntar din textele
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
din cochiliile melcilor și îți fă colier de lumină în jurul sufletului doar așa întunericul, ca un lup ispășit, își va toci colții de porțile cimitirelor. Ești om credincios, Petre, roagă-te! Dumnezeu și-a abandonat în fotografie intențiile. Iov a pătimit pe marginea iluziei până când i s-a vestejit speranța, tu nu ai ce pierde. Petre, minunile vin când nu te aștepți. Eram copil, în noaptea de înviere, primul șotron viu l-am văzut pulsând în icoană. Nene Matei, eu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
principe nou. Deci să nu lăsăm să treacă prilejul acesta pentru ca, în sfîrșit, după atîta vreme, Italia să-și găsească izbăvitorul. Și nu am cuvinte a spune dragostea cu care el ar fi primit în toate acele ținuturi ce au pătimit sub năvălire venite din afară; după cum nu aș ști să exprim setea de răzbunare, credința nestrămutată, cucernicia și lacrimile cu care oamenii l-ar primi. Ce porți i s-ar putea închide oare? Ce popoare i-ar refuza ascultarea? Ce
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
numele. * Antichitatea a cunoscut însă și un Iuda pozitiv, eroizat. Câteva grupuri de gnostici, despre care vorbesc Irineu și Tertulian, îl consideră adevăratul mântuitor al omenirii. După Pseudo-Tertulian, „deoarece puterile șvrăjmașeț ale acestei lumi nu doreau ca șIsusț Cristos să pătimească, pentru ca nu cumva moartea Lui să aducă mântuirea neamului omenesc, șIudaț, preocupat de mântuirea neamului omenesc, l-a predat pe Cristos”. Alt grup, mult mai radical, văd în Iuda singurul apostol cu discernământ, care a recunoscut în Isus un pseudo-mântuitor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
ce dormeau acolo din veac izbăvirea nemincinoasă”. Coborârea lui Isus în iad este o teologumenă întemeiată pe 1Petru 3,18-19, versete ce prezintă mai multe variante în manuscrisele vechi ale Noului Testament 83: „Căci și Isus o singură dată a pătimit pentru păcate, șElț, Drept, pentru nedrepți, ca să ne aducă aproape (prosagogei) de Dumnezeu, omorât fiind în trup, dar viu făcut în duh; în care, mergând, le-a propovăduit (ekeruxen) și duhurilor șaflateț în închisoare”. Autorul epistolei racordează, două versete mai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
mai lasă niciodată. Du-te să îl vezi pe Ovidiu, dacă gândești că asta te poate liniști ! Să încercăm să dormim, ai nevoie de odihnă." "Odihnă... Cum mă pot oare odihni când știu ce se întâmplă acolo ? Când știu ce pătimesc cei de acolo ? Femeile... Copiii... Doamne, Dumnezeule ! Nu pot face chiar nimic ? Nimic ?" În primăvara care a urmat, tatăl Dorei, Simion Almăjan plecase de acasă în căutarea prietenului din prizonierat, a acelui domn Ovidiu Frunză, care scrisese scrisoarea pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
de Sus m-a învrednicit cu puteri greu de înțeles și de acceptat de oamenii de rând, cu toate că folosesc ades aceste daruri pentru ei. Dumnezeu mi-a dat niște puteri pe care voi le numiți "supranaturale", pentru că știe cât am pătimit și cât am păcătuit fără voia mea. Și încă ceva, te rog să mă tutuiești, altminteri curgerea povestirii mele se va poticni mereu în piedica distanței dintre noi, or ceea ce am eu de spus se poate spune doar unui prieten
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
de parcă ar cânta o melopee. Acum, când îți povestesc întâmplări de atunci, și o fac pentru că dorești să știi cât mai multe despre Minodora, se apropie Mileniul trei. Născută odată cu România Mare, nu pot crede că, după tot ce am pătimit, am ajuns la anii ăștia. Singură, doar cu amintirile și cu morții mei, aici pe petecul ăsta de pământ, singurul care pentru mine poartă numele de "acasă". Mereu cu gândul la cei plecați, schimbările care se întâmplă acum în lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Dorina. Pe pământ am văzut-o o singură dată, era micuță. Mă jucam cu ea... Ne amuzam cu spiridușul din lemn cioplit de Vasili pentru Minodora. În lumea spiritelor am întâlnit-o pe sora ta și știu tot ce a pătimit aici, pe pământ. Pătimit... Și ea ca și mama ei." "Nu te chinui cu gândul ăsta, spirit drag, acum toate s-au așezat la locurile lor...", intervine gândul transmis de Teodora. Dintr-o dată măsuța vibrează cu violență. În stânga ei, între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
văzut-o o singură dată, era micuță. Mă jucam cu ea... Ne amuzam cu spiridușul din lemn cioplit de Vasili pentru Minodora. În lumea spiritelor am întâlnit-o pe sora ta și știu tot ce a pătimit aici, pe pământ. Pătimit... Și ea ca și mama ei." "Nu te chinui cu gândul ăsta, spirit drag, acum toate s-au așezat la locurile lor...", intervine gândul transmis de Teodora. Dintr-o dată măsuța vibrează cu violență. În stânga ei, între degetele mâinii ei stângi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
sprijini pe misionarii noștri și de a te alătura lor la răspândirea credinței de la Roma eternă și Cracovia cea plină de măreție. Ori Ștefan al Moldovei a fost vrăjmaș statornic acestor demersuri ale noastre. Numai bătrânul Jan Olbrecht câte a pătimit din pricina pravoslavnicului. Și fără crâcnire, hatmane, la îndeplinirea poruncilor noastre! Supușenie totală, voievoade! Parcă așa ne-a fost tocmeala!.. Așa-așa, slăvite crai! Cu voia mea, la înțelegerile anterioare mai adăugăm încă o poruncă, anume aceea de a șterge din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Ajută-ne stăpâne! mi-a zis... Și ocrotește-ne de ghearele lor otrăvite! Abia mai târziu am băgat de seamă că era purtătoarea vorbelor mincinoase ale hrăpăreților hicleni... Asta, măi copii, m-a mâhnit peste măsură și veți avea de pătimit că ați slobozit în lume asemenea făptură!.. Luați aminte că mai aveți încă multe de învățat pe lumea asta!.. Nu cumva voi sunteți aceia, care, demult, v-ați omorât între voi pentru o turmă de oi și câțiva câini-bărbați? * * * Câtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
urbea natală... Și asta pentru simplul motiv că în perioada deputăției a dobândit mai toate metehnele de mare grangur care nu greșește nicicând, care are dreptate oricând, care dă verdicte întotdeauna, care a fost lider legitim dintotdeauna, care n-a pătimit niciodată și n-a zis pardon nici o dată în viața lui. În plus, îi plăcea să fie ascultat cu atenție, chiar dacă și după pensionare a continuat să debiteze destule aberații și minciuni în forme inadecvate împrejurărilor în care se afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Domnului cu Pruncul. Ușa de la intrare era încuiată cu zăvorul, iar Năstăsia torcea liniștită din somnul dulce al dimineții... Copiii pufăiau și ei în pătuțul lor... Nu te mai fă, fă cucoană! Unde-i Dorin, ca să vă fac eu să pătimiți împreună! Să vă sting eu vâlvătaia ce v-a cuprins pe amândoi! Tu visezi, bărbate! Tu ai visat, Aritoane! Ai nebunit, omule!.. Vino-ți în fire! Și și-a făcut semnul crucii... Bine că te-ai închinat, coniță!.. Și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
partidă de tainică iubire juvenilă. Mai greu le-a fost după ce s-au eliberat câmpurile de recoltă că erau nevoiți să se ferească de ochii curioși ai lumii tocmai prin tufele din luncă. Dar și mai mult au avut de pătimit odată cu venirea burnițelor mocănești, pătrunzătoare până la măduva oaselor când fata își proteja capul și spatele cu un sac mare de rafie transformat într-un fel de glugă. O zi-lumină stătea în imensitatea imașului, așteptând cu înfrigurare înserarea când apărea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
pe cuptor pentru ca el s-o poată mângâia pe mama în casa cea mare... Și omul și-a luat lumea în cap fără să scoată măcar o vorbă de rămas bun... Asta-i străinătatea, fraților!... Ne-nghite cu tot cu fulgi... Și pătimim noi, și pătimesc copiii noștri... Și am ajuns de rușine și ocară în toată Europa... și la noi în țară! Nu pentru asta s-a murit în Decemvrie!... Ne socotim un neam de vază, dar străinii și vecinii se feresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
el s-o poată mângâia pe mama în casa cea mare... Și omul și-a luat lumea în cap fără să scoată măcar o vorbă de rămas bun... Asta-i străinătatea, fraților!... Ne-nghite cu tot cu fulgi... Și pătimim noi, și pătimesc copiii noștri... Și am ajuns de rușine și ocară în toată Europa... și la noi în țară! Nu pentru asta s-a murit în Decemvrie!... Ne socotim un neam de vază, dar străinii și vecinii se feresc de noi ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
înscrierilor, de când cu lămuritul cu nagaica și cu pușcăria pentru pârloagă încă înainte de colectivă. Dar și motive mai noi erau destule, ca unele condamnări pentru furt din avutul obștesc. Pe de altă parte, destui dintre cei care au avut de pătimit nici nu mai erau în viață, că s-au prăpădit prin pușcării. Așa că scandalul cel mare îl făceau mai mult rubedeniile lor ceva mai tinere. Cum acestea nu aveau cu cine discuta și nici pe cine se răzbuna, au început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
cu ce am păcătuit în fața lui Dumnezeu de sunt pedepsit în așa hal ... Știi, mă tem că într-o zi oi înnebuni și cine are grijă de mine? La ce mai sunt bun atunci? Nu, mai bine mor decât să pătimesc atât ... -Bădie, știu că ai rude în sat, de ce nu te duci pe la ei, ori nu te ai bine cu ei? L-am întrebat deși răspunsul îl știam. -Ba da, mă înțeleg bine cu ei, dar știi cum este, fiecare
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
care le dețin nu oferă un răspuns plauzibil la această întrebare. Conform lui Constantin Cernaianu, Iuliu Scriban ar fi avut încă dinaintea Primului Război Mondial o atitudine dușmănoasă față de Șerboianu 86. Astfel, Șerboianu era victima conflictului dintre Cernaianu și Scriban, având de pătimit din cauza ultimului. Pentru a se apăra, Șerboianu, la acel moment preot la Biserica Kalinderu din București, a depus numeroase memorii la Ministerul Cultelor și la Mitropolia Ortodoxă de București, fiind anchetat. Cernaianu nota astfel că "ura și păgânătatea cu care
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]