553 matches
-
de nuiele. În camere se află: un război de țesut, un pat așternut la fel cum se obișnuia și cu sute de ani in urma, cu multe perne și țoale, o lavița, o masă mare în centrul camerei și un pătuț pentru nou-născuți. În plus, muzeul adăpostește costume populare de o vechime impresionantă, vase și oale vechi, de lut, iar de grinda atârnă o lampă ce funcționează cu petrol.
Sălciua de Sus, Alba () [Corola-website/Science/300271_a_301600]
-
Spre sfârșitul săptămânii, nu mai aveam răbdare. Parcă așteptam ceva și repetam Întruna „Iba! Iba!” În timp ce Încercam să mă ridic pe marginea pătuțului. Doar când venea tanti Maria, reușeam câțiva pași, apoi cădeam, neajutorată. La fiecare trântitură, mă roșeam, Însă deveneam toată o emoție atunci când lângă pătuțul meu era și Paul, franțuzul, și-mi Întindea o mânuță printre rosturile patului. Faptul că În
Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/75_a_280]
-
răbdare. Parcă așteptam ceva și repetam Întruna „Iba! Iba!” În timp ce Încercam să mă ridic pe marginea pătuțului. Doar când venea tanti Maria, reușeam câțiva pași, apoi cădeam, neajutorată. La fiecare trântitură, mă roșeam, Însă deveneam toată o emoție atunci când lângă pătuțul meu era și Paul, franțuzul, și-mi Întindea o mânuță printre rosturile patului. Faptul că În curând pleca În Franța, doar el avea favoarea de a se plimba liber printre paturi. Ne atingea În treacăt și suspina pentru fiecare, când
Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/75_a_280]
-
că voi apuca a merge vreodată. Mai târziu, ne-am jucat. Iba și Iva au rămas până seara târziu. La plecarea lor, iar am țipat. Plângeam din tot sufletul pentru că, În mintea mea, ei aveau loc acolo, cu mine, În pătuț. Adevărata dramă a Început Însă când am fost dezbrăcată de hăinuțele moi și parfumate, În care m-am simțit, și numai pentru o zi, om. Mi-a rămas, la mânuța dreaptă, un șireag de mărgele, un fel de mătănii pe
Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/75_a_280]
-
Român,șerif;"><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO">de lemn cu care se putea acoperi complet. O fereastră mare și o fereastră mai mică care dădea spre grădină unde se vedeau niște trandafiri foarte frumoși. Lângă patul părinților era pătuțul meu, si era și o canapea pe care dormea sora mea. Ulterior am renunțat la canapea. Casă avea cinci camere în afară de holul asta, există dormitorul 1, urma dormitorul 2, urma</spân></spân></spân><spân style="font-family: Times New Român,șerif
O istorie subiectivă a locuirii în România, din perspectiva rezidentelor și rezidenților căminului „Moses Rosen”. PERIOADA INTERBELICĂ: ANII 1920 - 1930 () [Corola-website/Science/296134_a_297463]
-
și numărul darurilor, ci doar tipul darurilor: aur, tămâie albă și smirnă. Colindele, precum și obiceiurile colindelor sunt prezente și la alte popoare, și s-ar putea ca ele să dateze din timpul romanizării. De pildă, colinda românească "„Scoală, gazdă, din pătuț”" există și la valoni, unde aceasta e cea mai răspândită, sub numele de "„Dji vén cwerî m'cougnou d'Noyé”". Timp de 40 de zile înainte de sărbători, creștinii respectă Postul Crăciunului, care se încheie în ziua de Crăciun după liturghie
Crăciun () [Corola-website/Science/296839_a_298168]
-
Scăpărici apare și-și salvează prietenii. Regele faraziților ordonă electrocutarea tuturor intrușilor, dar un tânăr electronist pe nume Bogdan reușește să schimbe antiparazitorul televizorului și să-i alunge pe faraziți. Fetițele strâng ghemul de lână și se trezesc brusc în pătuțul lor cu ghemul în brațe. Oache, Scăpărici și Omide se transformă în desene animate și își regăsesc locul pe tabloul din dormitor.
Oache, Scăpărici și Omide () [Corola-website/Science/303431_a_304760]
-
îi cere Laurei să se mute în alt loc, Lăură accepta cerându-i doar să o mai lase două zile singure în acea casă să-l mai caute puțin. Ea începu să recreeze ambientul de odinioară, amenajând o cameră cu pătuțuri frumos aranjate și apoi copii până atunci nevăzuți i s-au arătat și intrând în jocul lor a ajuns la o ușă ascunsă în spatele unui dulap care ducea la subsol. Aici a descoperit o cameră amenajată în care își dusese
Orfelinatul () [Corola-website/Science/324523_a_325852]
-
ianuarie), "gwiazdory" sau purtătorii de stele umblă prin sate. Unii dintre aceștia cântă colinde, alții recită versete, dau spectacole de marionete ("szopki") sau fac Scene cu Nașterea ("herody"). Ultimele două sunt inspirate de scenele tradiționale cu Nașterea Domnului numite "Jaselka" (pătuț). O tradiție unică în Polonia este schimbul de "", o plăcintă subțire pe care este presată o imagine sfântă. În trecut, oamenii mergeau cu aceste plăcinte din casă în casă și le urau vecinilor un Crăciun fericit. În prezent, acestea sunt
Crăciunul în Polonia () [Corola-website/Science/327690_a_329019]
-
lui și-și dezvăluie identitatea, dar este capturat. Între timp, Elena, inspirată de o întâlnire întâmplătoare la piață cu o femeie care a fost dădaca ei, îl întreabă pe Montero de numele florii pe care mama ei o atârna despre pătuțului ei: atunci când de la Vega îi spune numele florii, ea își dă seama că el este tatăl ei. Ea îl eliberează pe de la Vega din celula sa și se duc la mină, unde se dusese Zorro să dea drumul muncitorilor închiși
Masca lui Zorro () [Corola-website/Science/309615_a_310944]
-
Eram foarte săraci. O cunoștință care a avut norocul să-și afle casele În bună stare și toată mobila În locuința sa ne-a oferit o locuință, goală, bineînțeles. Eram fericiți că un prieten ne-a dat pentru copil un pătuț și am avut unde să-l culcăm. Noi ne-am chinuit și am trăit În lipsuri Încă mult timp, ca urmare a dramaticei și tristei noastre existențe din Transnistria - perioada Holocaustului, când totul a fost pierdut, când n-am avut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
a prăpădit și a rămas numai fata... Și v-a dat o cameră? Da, o cămăruță unde am stat noi patru și mătușa și unchiul cu care am plecat o dată, cum am putut. Pe urmă ne-am mai făcut un pătuț... Dar fiindcă tata era medic, noi am reușit să supraviețuim - că altfel nu cred că am fi reușit, că n-am plecat cu bani mulți, banii se terminaseră... Dar datorită lui am reușit să scăpăm... Mătușa aia a murit, bineînțeles
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Erau 150 de oameni, o ușă deschisă - erau mai multe uși, dar asta era deschisă. Aici era intrarea, aici un spațiu liber și aici rândurile de prizonieri, vreo zece rânduri; erau prizonierii care stăteau cu fața Încolo și aveau un pătuț, adică niște paie; aici erau gălețile pentru nevoile fiziologice pe care, din oră În oră, trebuia să le duci. Și atunci plutonierul, care era șeful, ne bătea tot timpul și dădea În noi - nu bătea nu știu cum, dar Îți dădea În
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
departe nu putea să spună ce-a simțit în clipa aceea. Se posomorî, era secretul ei... Și nu-l desvălui și începu să se identifice cu acest secret chiar din primele săptămâni, care urmară. Mă dădea la o parte de lângă pătuț, se apleca, lua fetița în brațe, nu știu ce-i făcea, o desbrăca, o îmbrăca, o înfășura, își scotea sânul, se întorcea cu fundul la mine întinsă pe pat ca și când ar fi vrut să se ferească de nu știu ce forțe malefice și îi
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
adresez? mă întrebai. Ce fac studenții mei?" Făcui un gest de amânare... Ieșii din bibliotecă și intrai în dormitorul copilului. Nu aprinsei plafoniera, cea din hol lumina de ajuns patul fetiței. O văzui cum stătea și, fascinat, mă aplecai peste pătuțul ei. Întoarsă în mod nefiresc, fetița mea își căutase iarăși poziția chinuită în care o găsisem. În genunchi, cu micul ei corp în poziție de rugăciune absolută și totală, își pusese căpșorul pe pernă și dormea cum dorm toți copiii
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și avea să stea la masă cu Silvia; individul, ca s-o câștige, o să-i spună ghiocelule, sau îngerașule, sau Silviuța, mama ei avea să-l iubească pe acest individ, și seara, după ce avea s-o culce pe Silvia în pătuțul ei, să se retragă apoi cu ei în dormitor și să adoarmă unul în brațele celuilalt, încleștați. Bineînțeles că individul o să dorească și el un copil al lui, Matilda avea să i-l facă, iar Silvia va fi cea oropsită
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
SUBTEMA: „COPII FRUMOȘI ȘI SĂNĂTOȘI” PERIOADĂ: 11-15 oct.2010 DATĂ ACTIVITĂȚI DE ÎNVĂȚARE LUNI 11.oct.2010 ADP: Primirea copiilor;Întâlnirea de dimineață „Portretul mamei, tatălui” ; „Singurel mă îngrijesc”;Ne pregătim pentru activități; Gustarea; ĂLA: BIBLIOTECĂ: „Îți citesc poeziaSimțurile” CONSTRUCȚII: „Pătuțuri pentru copii” Joc de atenție - „Aici, Chimiță” ADE: Activitate integrată „Chipul meu” DS (CM) „Chipul din oglindă” (observare) DEC(EM) a) Chipul meu-cântec;b) „Deschide urechea bine”joc muzical MARȚI 5oct.2010 ADP: Primirea copiilor;Întâlnirea de dimineață „Eu sunt
Aplicații ale noului curriculum în învățământul preșcolar by Mariana Avornicesei, Mihaela Petraș, Tatiana Onofrei () [Corola-publishinghouse/Science/257_a_532]
-
În al treilea rînd, după mărturisirea ei, eram primul ins care vizită muzeul după vreo trei-patru zile de total dezinteres turistic... Cred că, în ultimul rînd, mai fusese și vraja ce ma cuprinsese pătrunzînd în odăița în care se află pătuțul cu baldachin al Autorului, care dorise această recluziune că pe chilia unui călugăr părăsind cele lumești. La toate acestea, ar mai trebui adăugat și faptul că Arlette, - ceea ce nu făcuse pentru nici un turist, pînă atunci, - imi citise, ținînd desfăcut în
Arlette by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18107_a_19432]
-
care dormisem în anii adolescenței. Crezusem că depășisem perioada asta definitiv. Déjà vu. Dar aș fi putut trăi și fără așa ceva. Și era cam straniu ca mama să mă sărute de noapte bună în timp ce eu aveam propriul meu copil în pătuțul așezat lângă mine. Eram mamă, dar nu aveam nevoie de Sigmund Freud ca să-mi spună că încă mă simțeam copil. Kate se holba cu ochii larg deschiși la tavan. Probabil era încă șocată din cauza întâlnirii cu Helen. Eram puțin îngrijorată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
atunci când ți se reteză piciorul cu un ferăstrău ruginit, nu te simți deloc consolat de faptul că persoana din celula vecină e crucificată pe-o masă. M-am ridicat în capul oaselor în pat, în întuneric. Kate dormea împăcată în pătuțul roz de lângă mine. Eram ca niște paznici de noapte. Stăteam treze cu rândul. În orice moment, cel puțin una din noi era trează. Deși similitudinile se opreau aici fiindcă eu, una, nu puteam să spun - cel puțin nu cu sinceritate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Călcasem pe poalele din spate ale cămășii de noapte, trăgând astfel gulerul în sus, violent și foarte strâns în jurul gâtului. M-am înecat și am tușit ceva vreme, timp în care Kate a început să se foiască fără stare în pătuțul ei. „Of, nu te trezi, draga mea“, m-am gândit înnebunită. „Nu plânge. Nu ai nici un motiv. Totul o să fie bine. O să-l recâștig pe tati. O să vezi. Ține-te tare!“ Ca prin miracol, Kate s-a liniștit și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
mor în această stare de extaz. P.S.: Helen e o zeiță“. Apoi, de parcă nu m-aș fi simțit deja destul de mizerabil, am fost cuprinsă dintr-odată de teama acută că lui Kate i se întâmplase ceva îngrozitor. Că murise în pătuț. Sau că se înecase cu propria vomă. Sau se sufocase. Sau ceva. Am luat-o la goană înapoi, către camera mea, și am fost așa de ușurată când am descoperit că încă mai respira. Stătea întinsă, ca un ghemotoc roz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
plătesc mâine. Și am plecat. Anna arăta tot uluită și înfricoșată. A dat din cap mută. —OK, a reușit să îngaime. Am verificat-o pe Kate. Continua să doarmă liniștită. Aproape că mă așteptasem s-o găsesc stând ridicată în pătuț, cu brațele încrucișate, vrând să știe unde era tatăl pe care i-l promisesem. Dar Kate dormea, visând vise de copil mic, despre norișori roz și paturi călduțe și oameni pufoși care miros bine și multă mâncare și mult somn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
și calmă. Anna a stat câteva minute privind-o uimită pe Kate, apoi a insistat să aducă cele două baloane cu heliu (pe care le furase, împreună cu sticla de vin, de la petrecerea la care fusese) și să le lege de pătuțul lui Kate. Apoi m-a pupat de noapte bună și a ieșit tiptil din cameră. Eu am căzut într-un somn profund și fără vise. Kate m-a trezit cincisprezece minute mai târziu cârâind după micul-dejun. Am hrănit-o, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Nu-mi păsa că nu puteam să ies din casă. Aș fi fost perfect fericită dacă n-ar mai fi trebuit să ies niciodată din casă. Petreceam ore întregi întinsă în pat, uitându-mă în gol, cu Kate stând în pătuțul ei de lângă mine, în timp ce afară ploua cu găleata în asemenea hal încât ferestrele se abureau, iar grădina se transformase într-o mlaștină. În fiecare dimineață, mama venea la mine în cameră, dădea la o parte draperiile, dezvelind o nouă zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]