2,281 matches
-
anul 1893, în care îi apare primul volum de versuri „Balade și idile”. În anul 1894, în colaborare cu I. L. Caragiale și Ioan Slavici, editează revista „Vatra”, în care Coșbuc publică poeziile „Noi vrem pământ”, „Mama”, „Lupta vieții”, „In opressores”, „Pașa Hassan”, „Doina”, „Sub patrafir”. Colaborează la „Lumea ilustrată”, revistă în care publică „Vestitorii primăverii”, „Fatma”, „Noapte de vară”, „Vântul”, „Rugămintea din urmă”, „La părău”, iar în anul 1893, la 28 noiembrie, sub direcția lui Vlahuță și a lui V.A
Coşbuc – 150 de ani de la naştere „Cel care a cântat toate vitejiile neamului…” [Corola-blog/BlogPost/92418_a_93710]
-
nimicească toată creștinătatea. De aceea, facem cunoscut Domniilor Voastre că, pe la Boboteaza trecută, mai sus-numitul turc a trimis în țara noastră și împotriva noastră o mare oștire, în număr de 120.000 de oameni, al cărei căpitan de frunte era Soliman pașa beglerbegul; împreună cu acesta se aflau toți curtenii sus-numitului turc, și toate popoarele, și domnul Țării Muntenești cu toată puterea lui, și Assan beg, și Ali beg, și Schender beg, și Grana beg, și Oșu beg, și Valtival beg, și Serefaga
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92932_a_94224]
-
domnul Țării Muntenești cu toată puterea lui, și Assan beg, și Ali beg, și Schender beg, și Grana beg, și Oșu beg, și Valtival beg, și Serefaga beg, domnul din Sofia, și Cusenra beg, și Piri beg, fiul lui Isac pașa, cu toată puterea lui de ieniceri. Acești mai sus-numiți erau toți căpitanii cei mari, cu oștile lor. Auzind și văzînd noi acestea, am luat sabia în mînă și, cu ajutorul Domnului Dumnezeului nostru Atotputernic, am mers împotriva dușmanilor creștinătății, i-am
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92932_a_94224]
-
fiind plin de invitați. Nu uit nici dorobanții, nemuritorii curcani, cu isprăvi de răsunet la Grivița, Rahova, Smârdan sau Plevna, care i-au salvat pe rușii imperiali de la o mare rușine.Generalul Cerchez, cel căruia i s-a predat Osman Pașa, tot de pe malul Bârladului este. Ca și la Peneș Curcanul statuia (bustul) a rămas la nivel de intenție ! Drept recunoștință. Pe care o merită din plin ! De la Vaslui se trage și vestitul spătar-diplomat-cărturar-turist Nicolae Milescu. Ajuns și prin marea Chină
și cu SERGENTUL, ZECE !…(file de jurnal paranormal) [Corola-blog/BlogPost/93402_a_94694]
-
bătrînii boieri ai speculației mai mănîncă și azi o pîine prin conace în ruină, îmbibate de igrasia mucedă a filozofiei, strînși în halatele de mătase ciuruite de molii, visînd și azi că trag din narghileaua arborelui genealogic. A avut și pașa de Vidin odată un tort al lui, l-a mîncat istoria și pe el cu fulgi cu tot, n-a mai rămas un pahar curat de bragă în toată țara... De cînd îi trece muierii de-albastru prin sticla cu
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
că bătrînii boieri ai speculațieimai mănîncă și azi o pîine prin conace în ruină,îmbibate de igrasia mucedă a filozofiei,strînși în halatele de mătase ciuruite de molii,visînd și azi că trag din narghileaua arborelui genealogic.A avut și pașa de Vidin odată un tort al lui,l-a mîncat istoria și pe el cu fulgi cu tot,n-a mai rămas un pahar curat de bragă în toată țara...De cînd îi trece muierii de-albastru prin sticla cu
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
spuneam, nu zăreai picior de eunuc fără picior de cadână, însuși viziriul, cât era el de viziriu, umbla parcă mai aplecat, mai adus spre podea și ținea dreapta. Pe stânga, în sens invers, trece când vreun sol prăfuit, când vreun pașă beștelit, când vreo cadână urmată de un parfum amețitor în care descopereai insensibilul eunuc. După ce, spre mirarea moldovenilor, trecu și-o cămilă cu una sau două cocoașe purtând în spinare două sau mai multe femei ușoare care plângeau cu zece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
doar numele și locurile. Și m-au prins. I-au demonstrat sultanului, cu probe, că povestea pe care i-o spusesem eu de o săptămână și mai bine, cu neînfricata Esmere, cea care-l scapă din ghearele ghiaurilor pe viteazul pașă Bușbeirük, nu era decât o compilație după legenda cu Maria Putoianca, femeia-oștean care omorâse, pare-se, mai mulți turci decât se anunțau în mod oficial pe lista cu pierderi. Cu toată stima ce mi-o purta, sultanul a fost nevoit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Ei, nu contează. Uitați-vă și voi spre Dunăre și când vedeți mult praf, noi suntem. Episodul 70 SPRE MOLDOVA Pregătindu-se ei, Barzovie-Vodă și spătarul Vulture, să plece dintr-acest oraș unde mulți soldați purtau în raniță bastonul de pașă, iar alții chiar capul vreunui pașă căruia sperau să-i ia bastonul, se spălară pe ochi, se îmbrăcară pe trup și se duseră pe furiș în camera unde dormea rapsodul Broanteș. Broanteș, ia-l de unde nu-i! — Măria-Ta - grăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
voi spre Dunăre și când vedeți mult praf, noi suntem. Episodul 70 SPRE MOLDOVA Pregătindu-se ei, Barzovie-Vodă și spătarul Vulture, să plece dintr-acest oraș unde mulți soldați purtau în raniță bastonul de pașă, iar alții chiar capul vreunui pașă căruia sperau să-i ia bastonul, se spălară pe ochi, se îmbrăcară pe trup și se duseră pe furiș în camera unde dormea rapsodul Broanteș. Broanteș, ia-l de unde nu-i! — Măria-Ta - grăi spătarul Vulture privind cu ochi critic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
în urma unei înfruntări cu sârbii (1613î pe pieptul lui Hadjin-Pașa, cel care în cămăruța ei din Stambul îi aducea baclavale și halva, fie mustața lăsată subțire, după moda europeană, a beizadelei Gheorghiță, care pândea de după moscheea de vizavi când ieșea pașa și intra el, mâncând apoi, cu râs mare zaharicaiele prostului de turc. Dar câte nu zărea ea, închizând ochii! Iată perucha argintie, odihnind lângă lighean, a solului francez de la Poartă, monsieur Lavalle, gras și cu ochii mici, iată silueta înaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
trimisul Porții, Husain Ramza-Pașa. — Aici stă? - șopti Vodă. Păi n-a plecat în toamnă? — Nu - răspunse vistiernicul. A zis că mai stă, că-i place la noi. — Bine, el ca el, da’ restu’? - făcu Vodă, arătând cu capul spre ușă. — Pașa suferă cu șalele - zise Ximachi. I-am trimis două slujnice, să-i pună lipitori. Vodă nu mai zise nimic. O luară pe niște scări în jos spre pivniță. Un șobolan lung, costeliv, le tăie calea, se uită la Vodă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
el această a doua suire în Scaun? E drept că doi boieri trimiși înainte ca să iscodească ce gândește turcul se-ntorseseră cu vestea că Barzovie e binevenit, dar niciodată nu se putea ști ce se-ascunde în dosul vorbelor unui pașă. Dacă totul nu-i decât o cursă, iar Sima-Vodă stătea ascuns în vreo cămară, așteptând cu un rânjet să vadă comedia întoarcerii? în sfârșit, alaiul pătrunse în curtea interioară a palatului, unde o gardă de ieniceri bătrâni se trezi din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
loc. Întreb de-a dreptul. Aseară, găsiseși explicații științifice, despre tot ce s-a petre cut la lac. Ce s-a întâmplat, te-ai răzgândit între timp? Deloc, dar să spunem că sunt dispus să ascult și alte păreri. O, pașă cât de darnic ești! Nu mă lua așa, eu chiar vorbesc serios. Ileana nu-i răspunse. Bătea ușor cu vârful degetelor pe brațul fotoliului privind în întunericul din față. Nu se auzeau decât greierii în concertul lor nocturn. Bine, începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mâinile și gura aduse la genunchi. Trei petece răzlețe i se țineau de trunchi. Când vasul fără nume trecu prin dreptul nostru Un fund de vad îi prinse și pântecul, și rostru. Cutreierată, apa jur împrejur undi... Și glăsui un pașe într-astfel: - Efendi, Corăbier și oaspe în porturile mele, Primește-aceste daruri și-aceste temenele: La nava ta se cade pe brânci ca să mă-nchin, Că bănuiam caicul lui Hogea Nastratin. Un zvon ne turburase. Ziceau: e închis subt ape Răsfățul
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
soare. Cavalerul lovește cu o forță ieșită din comun, iar armăsarul îi saltă de parcă are aripi și doboară cu copitele cai și călăreți. PALOȘ: Luptă, Măria Ta!... Luptă!... Lovește precum trăsnetul! Azi vei învinge!... Marea victorie e aproape!... De pe deal pașa privește desfășurarea luptei. Acolo jos, un călăreț deschide cărare printre năvălitori. PALOȘ: Oșteni, urmați-l pe vodă!... La luptăăăă!.... Înainteeee!... BUZDUGAN: (strunește calul; cu bizduganul ridicat) Acesta-i Paloș al nostru!... A înviat din morți!... Uraaaa!... Înainteee!... Astăzi vom zdrobi
REGATUL LUI DRACULA (I) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362936_a_364265]
-
POVESTIRI DIN CARTIERUL BLACK & WHITE Autor: Boris Mehr Publicat în: Ediția nr. 1070 din 05 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului Povestiri din cartierul Black & White Se spune, din vechime că sultana Hurem ar fi pus să-l sugrume pe Ibrahim pașa, că prea era fălos. Asta, după un sfat de taină cu grăsuța Oana ot Barlad, unul Gabriel -beg Hysterios, alți doi răi sfetnici, Dg Bali din Roman, Edy Murphy, ș.a. În timpul acesta Suleyman dormea tun, de speria câinii din Stambul
POVESTIRI DIN CARTIERUL BLACK & WHITE de BORIS MEHR în ediţia nr. 1070 din 05 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362517_a_363846]
-
bulgar Șișman și lui „Ivanco, fiul lui Dobrotici” să îi trimită trupe în ajutor, ca vasali. Nici unul dintre cei doi nu a respectat acest ordin drept pentru care, un an mai târziu, sultanul i-a poruncit Marelui Vizir Çandarli Ali Pașa să efectueze o expediție de pedepsire a răzvrătiților. După ce vizirul reușește să despartă armatele lui Șișman și ale lui Ivanco, se îndreaptă împotriva celui din urmă, refugiat în cetatea Varna. Deși beneficiază de indicațiile a doi trădători creștini din cetate
ȚARA CĂRVUBNEI (DOBROGEA DE SUD ) UN VOIEVODAT ROMÂNESC CU CAPITALA LA BALCIC ȘI CALIACRA, ÎN SECOLUL AL XIV-LEA, STUDIU DE DR.IONUȚ ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367479_a_368808]
-
loc printre trupurile celor uciși. Bicele pocneau pe spinările acelora ce fuseseră înhămați, despicându-le pielea din care șuvițe de sânge se amestecau cu praful de pe corpurile lor. Doamna ceru să oprească. Șeful convoiului își privi stăpânul în ochi. Schender Pașa încuviință. Aplecându-se peste bârnele din lemn ale carului, trase din teaca unui soldat un pumnal. Acesta se repezi apucându-i mâna. Toți priveau înmărmuriți neînțelegând gestul Elisabetei; coconii se ridicară și ei în picioare, privind în ochii pașei. Pe sub
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
Schender Pașa încuviință. Aplecându-se peste bârnele din lemn ale carului, trase din teaca unui soldat un pumnal. Acesta se repezi apucându-i mâna. Toți priveau înmărmuriți neînțelegând gestul Elisabetei; coconii se ridicară și ei în picioare, privind în ochii pașei. Pe sub sprâncene, Schender încuviință să-i slobozească mâna. Doamna își prinse bogatul păr, îl împleti și, tăindu-l, chemă un boier din rând: - Am rugămintea, vornice Ureche, ca această cosiță să o așezați pe lespedea de mormânt a soțului meu
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
sale, reintrând în mijlocul celor ce o priveau cu ochii înlăcrimați. Ea înmână pumnalul soldatului, își sărută fiii pe frunte privind tăcută drumul ce o depărta de pământul peste care domnise și pe care îl voise neatârnat, pentru urmașii săi. Schender Pașa privi această scenă încruntând privirea. Întoarse calul continuându-și drumul. Frumusețea acestei femei îi mișcă până și sentimentele lui, în ciuda faptului că prefera mai mult imberbi, decât femeia cu desfătările ei delicioase pe care le-ar fi dorit oricare alt
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
Lwow, soția fostului principe al Moldovei, pleca umilită, roabă în împărăția păgânilor. Stropi grei de ploaie, stârniți ca din senin, se rostogoleau pe obrajii femeii ce ședea dreaptă, neclintită, sfidându-și soarta. Trupurile ude se mișcau în legănatul carului. Schender Pașa gândi că, într-un astfel de mers, nu vor mai ajunge la Dunăre nici într-o lună de zile. Așa că, pe ploaia aceasta torențială, făcu semn convoiului să oprească. Scoase de la jug robii sleiți de puteri și plini de nămolul
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
cu lingura de lemn în loc de panaș, cu archebuzele la umăr și furcheții la mâna stângă, se clătinau la fiecare mișcare a cailor. Când săltau după șei pungile cu praf de pușcă de la cingătoare le loveau mânerele iataganelor de la șold. Schender Pașa ordonase căpeteniei ienicerilor să aleagă un grup de astfel de păzitori pentru ca drumul lui să se desfășoare în liniște. În careta-i cu perdele din mătase violet ce nu permiteau a se vedea în interior, pașa se desfăta în brațele
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
iataganelor de la șold. Schender Pașa ordonase căpeteniei ienicerilor să aleagă un grup de astfel de păzitori pentru ca drumul lui să se desfășoare în liniște. În careta-i cu perdele din mătase violet ce nu permiteau a se vedea în interior, pașa se desfăta în brațele unei copile, obligată a-l urma în seraiul lui din Istanbul. Abia împlinise cincisprezece ani copila și mai marele oștilor trimise de sultan să facă liniște în această parte a imperiului, o răpise din sânul familiei
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
din Istanbul. Abia împlinise cincisprezece ani copila și mai marele oștilor trimise de sultan să facă liniște în această parte a imperiului, o răpise din sânul familiei înlăcrimate, rămasă suspinând la poalele Subcarpaților Moldovei. Din colțul în care era ghemuită, pașa o trase spre el, pe covoarele persane, moi, aduse din Siria. Îi dezveli trupul acoperit cu o cuvertură din mătase albă și, înfometat ca un uliu, se repezi asupra pradei, trecându-și buzele umede de la piept spre pântece. Mâinile lui
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]