1,077 matches
-
sigiliul" (Scr. XXXIV, februarie 1844). Așa cum generația pașoptistă, prejunimistă și junimistă din România au privit spre Paris ca spre centrul lumii și n-au visat altceva decît formarea spirituală în mediu parizian, făgărășanul Ion cedează aceleiași ispite, contaminat de obsesia pașoptistă comună. Dacă scriitorul ardelean alege instinctiv stilul balzacian de viață, Peregrinul... ne arată că vocația primordială a autorului a fost aceea de a răzbate într-o lume unde soarta nu-i oferise la naștere nimic, în afara unei dotări intelectuale superioare
Rastignacul din Făgăraș, Ion Codru Drăgușanu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7368_a_8693]
-
de mai tîrziu își dobîndește veritabilul certificat european de maturitate. Revine în cele din urmă la Paris, oraș de care nu se mai putea despărți, și își încheie aici periplul. Iubirea conștientă pentru Franța îi marchează psihologia. Ca și ceilalți pașoptiști, autorul face o fixație franceză, dar asupra unei Franțe trăite în imediat, nu învățate din cărți. Cînd, în finalul Peregrinului..., autorul ridică încă un elogiu (al cîtelea?) aceleiași Franțe, la concluziile sale putea subscrie o întreagă generație de scriitori și
Rastignacul din Făgăraș, Ion Codru Drăgușanu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7368_a_8693]
-
Poemul e pe bună dreptate remarcabil. Dar ceea ce face cu adevărat interesul lui în ordine formală e o observație a Mihaelei Mancaș, invocată insistent de Manolescu, privitoare la istoria locală a contingentei (de data aceasta) metafore. Până la apariția lui Eminescu, pașoptiștii se exersaseră mai cu seamă în tropi rudimentari, de felul epitetelor ornante sau, eventual, al sinecdocelor și metonimiilor. Așadar, drumul de la concret la abstract se dovedea, pe atunci, impracticabil. Iată motivul pentru care versul "Braț molatec ca gândirea unui împărat
Câteva afinități (VI) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7380_a_8705]
-
constrângeri de versificație și, în mod implicit, de gen. Se povestește doar atât cât permite metafora să se povestească. Nu e cazul să explic diferența dintre un poet de succes și un prozator de succes. Cel din urmă, cum spuneau pașoptiștii, n-are nume bun. Imaginați-vă numai cum ar arăta un asemenea poem (scris, parcă, pe hârtie milimetrică) transpus, să zicem, în subiect al unei nuvele: „Lângă ușa mea, la numărul 12,/ Vali își numără gradele. Are trei linii pe
O poezie de succes by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6776_a_8101]
-
dus la opacizarea treptată a receptivității față de literatura contemporană; sensibilitatea estetică a autorului pare oprită undeva către primul romantism. Cît privește literatura română, aprecierile mai mult sau mai puțin exacte îi au în vedere pe poeții Văcărești și pe primii pașoptiști; de îndată ce se află în imediata lui apropiere, scriitorul român devine pentru Odobescu un necunoscut. Al. I. Odobescu s-a sinucis în noiembrie 1895, la vîrsta de 61 de ani. Scriitorii români se sinucid foarte rar (la Dimitrie Anghel a fost
Estet până la capăt by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7434_a_8759]
-
preponderent în text (precum în capodopera Satiră. Duhului meu), Alexandrescu dovedea o altă înrudire profundă cu clasicismul francez, și anume vocația de autor dramatic. Nicăieri talentul dramatic al lui Alexandrescu n-a căpătat formă mai completă decît în fabule. Toți pașoptiștii scriseseră fabule - de la Asachi și Heliade pînă la Bolintineanu, Bolliac ori Alecsandri -, deoarece adaptarea modelului clasic la realitățile românești devenise un exercițiu extrem de răspîndit; totuși Alexandrescu rămîne fabulistul prin excelență, iar fabulele sale, dintre care multe se situează la nivelul
La Fontaine al nostru by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7936_a_9261]
-
leului); "Cunosc mulți liberali, la vorbă ei se-ntrec, Dar pînă în sfîrșit cu oase se înec" (Vulpea liberală); "Slava strămoșească pe strămoși cinstește: în zadar nepotul cu ea se fălește" (Pisica sălbatică și tigrul). De puține ori în epoca pașoptistă revanșa clasicismului restant a fost mai evidentă decît la Grigore Alexandrescu. Acest salonard și poet al conversației spirituale, născut întîmplător 1810, a debutat la 1832; prin forța lucrurilor, limbajul său poetic a trebuit să fie cel lamartinian. Scriitor sensibil și
La Fontaine al nostru by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7936_a_9261]
-
limbile statornicite", spunea el resemnat în 1847, "după cum o știu mai cu osebire toți aceia care scriu, și prin urmare cunosc influența ce are limba asupra stilului". Dar această conștiință a limitelor multiple de care se afla condiționată literatura română pașoptistă nu l-a împiedicat să presimtă viitoarele capodopere și să fie convins că le-a pregătit el însuși prin poeziile lui. Rareori a adus cineva, în secolul al XIX-lea românesc, un mai vibrant elogiu Poeziei, decît Alexandrescu: "...poezia e
La Fontaine al nostru by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7936_a_9261]
-
astfel de schiță devine însă inevitabilă. Ea nici nu e cine știe cât de greu de alcătuit, fiind vorba de ceva mai mult de un secol și jumătate de literatură în înțelesul nostru de azi. Primul canon a fost acela al generației pașoptiste și formularea lui limpede o găsim în celebra Introducție la Dacia literară a lui Kogălniceanu." Cu minime cunoștințe de istorie, restul descripției se poate aproxima de la sine. Manolescu tratează, așadar, nu canonul în sine (am mari dubii că, la noi
Câteva concluzii (IX) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7311_a_8636]
-
din Teme și cronicile din Literatura română postbelică ilustrează doar sporadic o asemenea preferință de gen. E vorba, chiar și așa, de o fericită excepție. Fiindcă, la o cercetare atentă în critica postbelică, s-ar putea conchide (cu o formulare pașoptistă) că, la noi, teatrul n-are nume bun. Conform părerii colective, înainte și după Caragiale se află fie pustiul ușurătății populiste, fie jungla imposibilității de reprezentare. Enunțată paușal, chiar dacă probabilă individual, încadrarea e cel puțin suspectă din perspectivă logică. La
Câteva piese de rezistență (VII) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7359_a_8684]
-
și reversul medaliei: tocmai din această cauză, față de opera altor memorialiști, cea a lui Sion se prezintă infinit mai spontană și mai naturală. Biografic, Sion este un pașoptist deplin. Fiu de boieri moldoveni de a doua categorie, a trăit idealurile pașoptiste și le-a slujit cu convingere profundă. Cît privește școala, a urmat doar două clase gimnaziale. Debutează ca poet în 1844 cu volumul de versuri Ciasurile de mulțumire a lui George Sion, care trece neobservat (chiar și titlul, împrumutat lui
Povestitor în secolul romantic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7272_a_8597]
-
De-aș fi ori încă nu pe ducă, Mă simt la fel cu orișicine: Clipire-nchisă-ntre suspine, Și-ntre năluci ce pier - nălucă". (Epigraf) Macedonski este autorul performanței puțin obișnuite în literatura noastră - aceea de autor bilingv. Deși mulți pașoptiști au mînuit cu aceeași naturalețe româna și franceza (între ei se detașează Russo și Alecsandri), deși Eminescu scria și vorbea germana la fel de bine ca româna, nici unul dintre ei nu s-a gîndit să compună în altă limbă o operă paralelă
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
Aversul monedei din argint redă monumentul Eroilor Pompieri din București, stema României, inscripția „ROMANIA“ în arc de cerc, valoarea nominală „10 LEI“ și anul de emisiune „2023“. Reversul comun al monedelor din aur și argint prezintă portretele și numele revoluționarilor pașoptiști Avram Iancu, Nicolae Bălcescu și Mihail Kogălniceanu și inscripțiile „REVOLUTIA ROMANA“ și „1848“. Articolul 3 Monedele din aur și argint, ambalate în capsule de metacrilat transparent, vor fi însoțite de broșuri de prezentare și certificate de autenticitate, redactate în limbile
CIRCULARĂ nr. 22 din 16 mai 2023 () [Corola-llms4eu/Law/270533]
-
se află un cal negru conturnat, cambrat. Scutul este timbrat cu o coroană murală de argint, cu un turn crenelat. Semnificațiile elementelor însumate Pergamentul cu pană și călimară face trimitere la George Barițiu, personalitate marcantă a culturii românești, om politic pașoptist ce s-a născut la Jucu într-o familie de preoți. Există un bust al acestuia amplasat în parcul bisericii din Jucu de Sus și un alt bust la Școala Gimnazială Jucu, care îi poartă numele. Potirul familiei Suki face
HOTĂRÂRE nr. 1.341 din 28 octombrie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/261238]
-
I. Agârbiceanu sau lui Camil Petrescu și Hortensia Papadat-Bengescu. Ordonarea, într-o istorie literară, a scriitorilor pe „momente" și în același timp pe „generații", dar și pe genuri („poezia măruntă", micul romantism, poeți minori), nu se poate susține. Spre deosebire de generația pașoptistă, (și încă) mulți scriitori ulteriori de seamă s-au bucurat de o fericită longevitate, au evoluat, cum e cazul lui Macedonski, au dat opere valabile în mai multe genuri, cu reușite inegale, dar nu chiar contradictorii. Minulescu și Bacovia ilustrează
Ce e de făcut... și ce nu e by Alexandru George () [Corola-journal/Journalistic/6015_a_7340]
-
îndemnuri care nu sădesc atât datoria, cât speranța. E un aer de firesc bucuros, ca în preziua unei împliniri așteptate, în ritmul lui Cârlova. De altfel, acea poezie patriotică parte a industriei de război, vorba lui Blaga, le este străină pașoptiștilor. Ei sunt niște profesioniști ai sărbătorescului. Nu Marseilleza este imnul lor, ci chemarea amplă, entuziastă la un steag festiv. Lui Cârlova, epitetul sumbru i-l pune Eminescu. Altminteri, nimic de speriat în această mobilizare la praznic, prilejuită de înălțarea steagului
Un minimalist by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5976_a_7301]
-
Templin. Masonii români vor să salveze cultura, educația și sistemul sanitar Membrii Marii Loje Naționale au proiecte în cultură, educație și sistem sanitari, domenii pe care aceștia le consideră importante și, în același timp, deficitare. Să ne amintim și de pașoptiști, de Bălcescu și Kogălniceanu, oameni cu care ne mândrim și care au contribuit la crearea statului nostru. Suntem într-o etapă nouă: multe mari loje regulare au adoptat o mult mai mare transparență în fața societății. Este bine ca societatea civilă
Masonii rup tăcerea și vorbesc despre teoriile conspirației. Ce au răspuns când au fost întrebați dacă vor să conducă lumea din umbră by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/62222_a_63547]
-
Răzvan Voncu Cel mai interesant personaj al epocii pașoptiste a fost, fără discuție, Anton Pann. Nici un alt scriitor nu a exercitat o asemenea influență asupra publicului larg și nimeni altcineva nu a părut legat, simultan, atât de lumea veche, fanariotă, cât și de cea nouă, romantică. Cântăreț de strană
Anton Pann și Ars amandi by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6260_a_7585]
-
într-o vreme în care intelectualii părăseau deja ograda bisericii, și adulterin impenitent, pe când divorțul era considerat încă un păcat capital, Anton Pann a unit extremele și a ilustrat eminent uluitorul amestec de stiluri din care s-a alcătuit epoca pașoptistă. Personaj interesant, cum spuneam, scriitor inclasabil, însă cu o operă dificil de editat, Pann era, socialmente, angajat în demersurile revoluționarilor, dar, asemeni medievalilor, nu prețuia auctorialitatea, astfel încât, după cum spune Călinescu, singura originalitate ce nu i se poate tăgădui este cea
Anton Pann și Ars amandi by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6260_a_7585]
-
la perioada popoarelor migratoare (pecenegii, cumanii și tătarii), de la vetrele medievale ale cetății de scaun pînă la clădirile reședinței domnești din secolul al XVI-lea, de la trăsăturile arhitectonice în timpul perioadei fanariote pînă la cele din timpul Regulamentul Organic, de la ambianța pașoptistă pînă la instaurarea monarhiei, totul e prins de istoric în paginile monogafiei. Partea cea mai savuroasă, plină de farmec lexical și amănunte de epocă, privește istoria medievală a cetății, Constantin C. Giurescu nedezmințindu-și faima de specialist al perioadei. Partea a
Reședința domnească by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6166_a_7491]
-
pentru congenerul Alecsandri (Editura Librăriei Socec & Comp., 1887) se găsesc, una după alta, iscălite din Ghergani - domeniul din Dâmbovița care i-a aparținut - în iunie si iulie 1881, Libertatea si Egalitatea. Două, deci, din visurile Revoluției Franceze, la care și pașoptiștii au sperat. Stilul lor îmbină anecdota, schiță de critică de moravuri, cu explicații și filosofii nu foarte ușor de înghițit. Nu despre ele, însă, vreau să vorbesc, ci despre a treia, care lipsește. a este lăsată în margine, nescrisă. Peste
Fraternitate by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6308_a_7633]
-
poetice fusese împinsă de Cârlova la limită, să notăm că el nu a scris nici poezie socială, nici satire, nici pamflete îndreptate contra cuiva; nu s-a atins prin urmare de acea zonă tematică ce urma să facă nefericirea poeziei pașoptiste în ansamblul ei” (p. 49) Capitolul acesta, foarte dens ideatic, se încheie cu un medalion surprinzător. Prin aceea că, în finalul paragrafului, estetul Mihai Zamfir pune pe plan secund tocmai argumentul estetic: „S-a desfășurat tot atunci în Moldova o
Stilul intelectual (II) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5238_a_6563]
-
o imagine cvasicompletă a operei vaste și diverse a lui Samuil Micu. Ioan Rusu, Scrieri, editie ingrijita de Ioan Chindris si Niculina Iacob, Targu-Lapus, Editura Galaxia Gutenberg, 2010. O prejudecată, adânc înrădăcinată, a istoriei noastre literare este că generația literară pașoptistă a fost refractară la poezie, citându-se doar un singur reprezentant, Andrei Mureșanu, despre care Titu Maiorescu spune că este autorul unei singure poezii, Deșteaptă-te, române. Adevărul este că blăjenii din generația pașoptistă, Cipariu în primul rând, dar și
Școala ardeleană în câteva restituiri literare by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/5269_a_6594]
-
noastre literare este că generația literară pașoptistă a fost refractară la poezie, citându-se doar un singur reprezentant, Andrei Mureșanu, despre care Titu Maiorescu spune că este autorul unei singure poezii, Deșteaptă-te, române. Adevărul este că blăjenii din generația pașoptistă, Cipariu în primul rând, dar și ceilalți, au tăinuit talentul lor poetic, lăsând poeziile în manuscris sau tipărindu-le în publicațiile brașovene („Foaie pentru minte, inimă și literatură”) sau blăjene („Organul luminării”) cu pseudonime încifrate, greu de decriptat, și numai
Școala ardeleană în câteva restituiri literare by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/5269_a_6594]
-
revistei: poezii de inspirație folclorică, elegii romantice de un emoționant lirism erotic, sau versuri ce cuprind ecouri de învățătură evanghelică. El este însă și unul dintre primii traducători în poezia românească din Schiller, alături de T. Cipariu și Andrei Mureșanu, ardelenii pașoptiști simțindu-se în mod vădit atrași de acest „poet al libertății”. Ediția mai cuprinde studii istorice și lingvistice, unele cu note polemice, reproduse din aceeași publicație brașoveană a lui G. Bariț și, bineînțeles, interesantul său epistolar cu redactorul gazetelor care
Școala ardeleană în câteva restituiri literare by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/5269_a_6594]