191 matches
-
poruncise sultanul - urmă Cosette. Să știi că era o mare cinste să îmbraci pijamaua verde. Pijamale verzi permanente n-aveau decât sultanul, mama sultanului și viziriul. Cadânele numai în ocazii cu totul speciale puteau îmbrăca pijamale verzi, cu prilejul zilei Padișahului când, mă rog, la ceremonia de culcare asista și poporul, sau în urma unui eveniment important, cum a fost victoria de la Nicopole, când corpului de cadâne i s-a acordat, pentru contribuția adusă sănătății sultanului, două pijamale verzi cu eșarfa. în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
la „poarta fericirii“, în întreite țarcuri de piatră, au furnicat miile de ieniceri, bostangii, hadâmbi albi și negri, cadâne și roabe negre din Sudan, pitici diformi și muți cu frânghioare de matasă, înconjurând cu slujba lor prea plecată pe măria sa padișahul, cel mai strălucit între măririle pământului, biruitorul semințiilor, umbra lui Allah pe pământ. Firește, această slujbă privea nu atât treburile împărăției și ale noroadelor, cât mâncarea și împărecherile capricioase ale marelui stăpân. Bucătăriile unde se amestecau mierea de la Moldova dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
venețiana răspândea în juru-i, în harem, o veselie de tinereță și de primăvară, care a cucerit pe cadânele bătrâne și pe câzlar-aga. În scurtă vreme și-a făcutprietini și partizani devotați. Evenimentul cel mai neașteptat se produsese în împărăția osmanlâilor: padișahul, umbra lui Allah pe pământ, dintr-o anume noapte nu mai cunoștea decât o singură femeie. Nu-i nimic, suspinau dregătorii bătrâni; va fi șase luni sultană-haseki, pe urmă va trece și asta cum trece fumul și cum trec miresmele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Mustafa. A cerut intrare la măria sa și s-a înfățișat c-un coșuleț de aur plin de naramze și caise zăhărite. A îngenunchiat ridicându-l deasupra frunții și a așteptat să fie întrebat. Cine ești? de unde vii? —Sunt robul strălucitului padișah al măriei tale, a răspuns hadâmbul negru și uriaș. Aduc dulce dar de la împărăție. Mi l-a încredințat cu mânile sale însăși mărita doamnă-sultană. Mi-a spus: Dă-l fiului nostru, și să ospăteze sănătos. Să-i fie cu priință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
săi caligrafi și le-a dat cartea s-o deslege. Cum au străbătut cu privirile rândurile epistolei, acei icioglani au căzut cu frunțile la pământ și au strigat: — Aman, doamnă! se găsesc în această carte uneltiri primejdioase împotriva stăpânului nostru padișahul. —Vai! a strigat doamna Roxelana, pocnindu-și palmele; numaidecât vreau să cunosc primejdia, ca s-o afle c-o clipă mai devreme domnul meu, din gura mea. Luminăția sa rămânea-va în putere și pe cei vicleni îi va zdrobi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
mare suită de demnitari și boieri, frații Nicolae și Ștefan Golescu. Cu ei discutase desfăcând firu-n opt, răsturnând pe toate fețele marea umilință ce avea să i se întâmple, respectiv protocolul Porții la înscăunare, unde unșii trebuiau să pupe papucul padișahului, cu adânci temenele și prosternare, până la pământ. Condiția și demnitatea sa de militar, suferea cea mai înjositoare umilință, lovitura vieții sale. Dar Al. Dtrie Ghica găsise în el tăria și tactul de a ieși învingător (nu se știa cu ce
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93459]
-
decembrie, 17 zile.” „Știi cine a fost Gașpar Grațiani voievod?” m-am trezit întrebat pe neașteptate de călugăr. Nu prea știu, sfințite părinte. „ A fost un vântură-lume, care a ajuns pe tronul Moldovei în schimbul a nenumărate pungi cu aur date padișahului. A sfârșit însă ucis de Șeptelici hatmanul și Goia postelnicul tocmai când voia să fugă peste Prut de frica aceluiași padișah, care s-ar fi răzbunat pentru moartea lui Skimni-Aga, trimis asupra Iașilor tocmai să-l prindă pe el, trădătorul
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
sfințite părinte. „ A fost un vântură-lume, care a ajuns pe tronul Moldovei în schimbul a nenumărate pungi cu aur date padișahului. A sfârșit însă ucis de Șeptelici hatmanul și Goia postelnicul tocmai când voia să fugă peste Prut de frica aceluiași padișah, care s-ar fi răzbunat pentru moartea lui Skimni-Aga, trimis asupra Iașilor tocmai să-l prindă pe el, trădătorul care se aliase cu leșii.” De ce ai amintit de acest domn, părinte? „Citește cu luare aminte suretul de pe uricul lui Gașpar
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
Șahistul Lui Blănaru Lică El a-nceput să mute pe la șah Crezând că e o joacă Și începuse să se creadă padișah Victoriile chiar să-i placă. Și a avut ca partener Un prieten, pe șahistul, Vecinul lui de cartier, Profesionistul. Acum nu-și mai încape-n pene, Se crede mare campion. Atunci când mută tura, geme La fel când mută un pion
?ahistul by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83199_a_84524]
-
teancului de hărți. - Ia uite la ăsta! Poeți noi! și pasagerul pescui o foiță acoperită cu un scris chinuit, frânt, școlăresc, răsucindu-și-o în jurul inelarului stâng. Cristian Popescu!... Despre individ am auzit. Nu l-am citit încă deloc. Un padișah spunea odată că un poem, pentru a deveni perfect, trebuie să cuprindă într-însul fix 99 de sensuri, Într-al lui Cristian ăsta cîte-or încăpea? Ce zici, aruncăm o privire să vedem ce zace în mintea lui?... Ești pregătit? - Ochi
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
a unui film cu teroriști, CIA, ceasuri: „Filmul este pigmentat și cu elemente tragice.”). Din punct de vedere tragic, se poate spune fără dubiu că Dune este pigmentat din start. Așadar, prin anul 10.000 lumea este condusă de un padișah, spațiul se pliază printr-un gaz portocaliu și viața depinde de mirodenie. Nenorocirea este că se pune la cale un complot Împotriva mirodeniei. La Împărat sosește navigatorul, Într-un samovar. Vrăjitoarea trebuie să plece. Navigatorul e hidrocefal. Pufăie. Scoate flăcări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
anunțată, cu superbia orgolioasă a pozei neoromantice, în Solie ("Eu sunt ambasadorul Melancoliei,/ Și iată,/ Mult prea duioasele mele scrisori/ De acreditare:") și detaliată în Prima scrisoare, "Dată azi, în cetatea Mâhnire", de cel mai cunoscut alter al poetului: "Noi, Padișahul/ Întregii Melancolii,/ Împărat al Singurătății de sus și de mijloc,/ Stăpânitor/ Absolut al regatului Dor/ Și prinț Senior/ Al Tristeții,/ Dăm știre la toți ca să fie cu luare aminte/ Cătră solia trimisului nostru numit Menestrel". Este vorba, desigur, despre o
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
fată pe-aproape” ș.a.m.d.). Un târgoveț, pe la-nceput de veac (1981) este o carte cvasiexperimentală, scrisă, mare parte, într-un limbaj arhaizant, din perspectiva unor personaje din epoci apuse și uneori din spații exotice: Scrisoarea exaporitului către ultimul padișah, Însemnarea domnilor celor buni. Acestea alternează cu poeme obișnuite, scrise într-un limbaj neologic, confesive (tip autoportret) ori esopice, încât textele nu au o coerență stilistică și de viziune, fiind inegale și valoric. Cu toate că versuri, imagini sau poeme reușite sunt
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289017_a_290346]
-
a cîtorva îndatoriri precise. Se va zice poate că în limbajul Porții otomane, la acea epocă, Valahia și Moldova formau parte din Imperiul otoman cu toate privilegiile și imunitățile lor. Este adevărat. Dar nu trebuie a se uita că atunci padișahul lua titlul de împărat al împăraților și considera tot pămîntul cunoscut ca fiind proprietatea sa, cel puțin în drept dacă nu în fapt. Oricum, în 1812, ca în tot cursul istoriei sale Moldova, cu Basarabia împreună, formau un stat deosebit
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
ninsori. Curtea este plină, țara În mișcare: Soli trimiși de Poartă vin la adunare. Toți stau jos, mic, mare, tânăr și bătrân... Era nobil omul când era român. Solii dau firmanul. Mircea Îl citește, Apoi, cu mărire, astfel le vorbește: Padișahul vostru, nu mă Îndoiesc, Va să facă fața un pământ turcesc: Pacea ce-mi propune este o sclavie Până ce românul să se bată știe! La aceste vorbe sala-a răsunat; Dar un sol Îndată vorba a luat: Tu, ce Într-
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
Însă mai-nainte trebuie să știm Pentru ea cu toții martiri să murim! Căci fără aceasta lanțul ne va strânge Și nu vom ști Încă nici chiar a ne plânge. Cuvinte: firman = ordin prin care sultanul numea sau mazilea un domn; padișah = sultan; hain = trădător. CONDEIELE LUI VODĂ Mircea-Vodă, domnul Țării Românești, a plecat la drum lung prin țară. Într-o zi de odihnă trecea printr-un sat, unde nu-l cunoștea nimeni. Aici, a găsit oameni adunați la un loc, care
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]